ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2015

Asupra contestației de față,

În

baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele,

Prin Decizia penală nr. 78/PI din data de 18 mai 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 599 C. proc. pen., a fost

respinsă contestația la executare formulată de condamnatul B.D.I., deținut în

Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 24

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 820/59/2011*,

definitivă prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Totodată,

a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin cererea înregistrată pe

rolul instanței la data de 15 aprilie 2015, condamnatul B.D.I. a formulat

contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d)

C.P.P., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen.

În motivarea cererii, condamnatul a arătat că prin sentința

penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

în Dosarul nr. 820/59/2011*, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 3166

din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,

definitivă, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare cu

executare, fiind emis M.E.P. nr. 291 din 21 octombrie 2013 de Curtea de Apel

Timișoara, condamnare pe care o execută în prezent.

În continuare a arătat că în Dosarul nr. 4412/90/2013 a

executat un număr de 77 zile de arest preventiv, din data de 27 martie 2013

până la data de 18 mai 2013 (dată anterioară rămânerii definitive a sentinței

penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 820/59/2011*

de Curtea de Apel Timișoara). Astfel, s-a solicitat aplicarea art. 72 alin. (1)

C. pen., respectiv computarea perioadei arestului preventiv executat în Dosar nr.

4412/90/2013.

A mai precizat condamnatul că nu solicită contopirea

pedepselor în baza art. 585 N.C.P.P., așa cum Judecătoria Timișoara în Dosarul nr.

19822/325/2014 a calificat cererea sa, având în vedere că în Dosarul nr. 4412/90/2013

în care a executat cele 77 zile de arest preventiv nu a fost pronunțată o

hotărâre definitivă la data formulării cererii.

În concluziile scrise formulate și depuse la dosar la data de

29 aprilie 2015 cât și la data de 15 mai 2015, condamnatul a reiterat

precizarea că obiectul dosarului este contestație la executare, formulată în

temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) N.C.P.P., apreciind că cererea formulată

este admisibilă, fiind întrunite cerințele art. 599 alin. (5) N.C.P.P.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, prima instanță

a constatat că prin sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, așa cum a fost

modificată prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curții

de Casație și Justiție, definitivă, petentul B.D.I. a fost

condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare cu executare.

În baza acestei sentințe a fost emis M.E.P. nr. 291 din

21 octombrie 2013 de Curtea de Apel Timișoara, condamnatul B.D.I. în prezent

fiind încarcerat în Penitenciarul Timișoara.

Instanța a reținut că prin cererea de contestație la

executare condamnatul Bratoșin Dumitru Irin solicită în temeiul art. 598 lit.

d) C. proc. pen., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., să se deducă din

pedeapsa aplicată o perioadă de 77 de zile în care acesta a fost arestat

preventiv în Dosarul nr. 4412/90/2013, în prezent aflat pe rolul Judecătoriei

Timișoara.

Potrivit art. 598 lit. d) C. proc. pen., se poate face

contestație la executare când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau

orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., perioada în care o

persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade

din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea perioadei privării de

libertate se face și în situația în care condamnatul a fost urmărit și judecat

pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru mai

multe fapte decât cea care a fost avută în vedere la luarea măsurii preventive.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că din actele dosarului

rezultă că petentul B.D.I., în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 820/59/2011*

a fost judecat în stare de libertate, fiind arestat preventiv ulterior într-o

altă cauză, respectiv Dosarul nr. 4412/90/2013, care în prezent se află în curs

de judecată pe rolul Judecătoriei Timișoara. În atare situație s-a constatat că

în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 lit.

d) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 599 C. proc. pen., a fost

respinsă contestația la executare formulată de condamnatul B.D.I. împotriva

sentinței penale nr. 258 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, definitivă prin Decizia penală nr. 3166

din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii contestatorul B.D.I. a

formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție la data de 17 septembrie 2015, fiind stabilit termen pentru

soluționare la data de 23 octombrie 2015.

În motivarea contestației, s-a arătat că dacă ar fi

fost aplicate și interpretate corect dispozițiile legale incidente în cauză,

singura posibilitate era de a se admite contestația la executare, cu consecința

scăderii duratei arestului preventiv de 77 de zile dispus în Dosarul nr. 4412/90/2013

din pedeapsa de 3 ani și 8 luni aplicată prin sentința penală nr. 258/P1 din 24

octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara în Dosarul nr. 820/59/2011*.

În esență, contestatorul condamnat Bratoșin Dumitru

Irin a susținut că dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen. trebuie să opereze la

acest moment în favoarea sa, fiind irelevant că Dosarul nr. 4412/90/2013 în

care a fost arestat preventiv se află în curs de judecată pe rolul Judecătoriei

Timișoara, apreciind că ceea ce contează pentru ca scăderea să opereze este

doar ca infracțiunile să fie concurente, nu și toate judecate, fiind posibil ca

una dintre ele să fie încă în faza de urmărire penală și, cu toate acestea, să

opereze computarea în baza art. 72 alin. (1) C. pen., dacă pentru o altă fapta

concurentă a intervenit o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii din care

poate fi scăzută durata măsurii preventive.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte

de Casație și Justiție o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația

împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-apus în executare o hotărâre care nu era

definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane

decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea

care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice

altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Art. 72 C. pen. având titlul marginal Computarea duratei

măsurilor preventive privative de libertate prevede următoarele.

(1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri

preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii

pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau

judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni

concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a

determinat dispunerea măsurii preventive.

(2) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri

preventive privative de libertate se scade și în caz de condamnare la pedeapsa

amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă.

(3) În cazul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii,

perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de

libertate se scade din durata pedepsei închisorii.

Înalta Curte constată că B.D.I. a fost condamnat definitiv la

o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare cu executare în regim de

detenție, prin sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 a Curții de

Apel Timișoara, modificată prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 1006/1/2013.

În baza deciziei instanței supreme a fost emis pe

numele condamnatului B.D.I., M.E.P. nr. 291 din 21 octombrie 2013 de către

Curtea de Apel Timișoara, condamnatul în prezent fiind încarcerat în

Penitenciarul Timișoara, în executarea pedepsei menționate.

Înalta Curte, mai reține că, în Dosarul penal 4412/90/2013

aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, ca urmare a declinării de competență, inculpatul

B.D.I., alături de alte persoane, a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.

950/P/2012 din 10 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 4412/90/2013,

cauza aflându-se în prezent în etapa cercetării judecătorești pe rolul

Judecătoriei Timișoara.

În cauza aflată în curs de judecată pe rolul Judecătoriei

Timișoara, inculpatul B.D.I. a fost arestat preventiv o perioadă de 77 de zile,

perioadă care s-a solicitat a fi computată în prezentul dosar.

Conform legii, timpul reținerii și al arestării

preventive sau arestului la domiciliu din cursul urmării penale sau al fazei de

judecată se deduce din durata pedepsei pronunțate, chiar dacă pentru

infracțiunea în legătură cu care a fost reținut sau arestat preventiv

inculpatul, s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală. In cazul

condamnării la pedeapsa amenzii penale, executarea acesteia va fi înlăturată în

tot sau în parte, ca urmare a reținerii, arestului preventiv sau arestului la

domiciliu din cursul procesului.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că motivele

invocate de contestatorul B.D.I. nu se încadrează în prevederile art. 598 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., întrucât privesc reținerea preventivă în altă cauză,

în care cercetarea judecătorească nu este finalizată.

Contestația la executare reprezintă o procedură

jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei

hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond.

Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc

exclusiv executarea hotărârilor definitive.

Or, în speță, contestatorul condamnat a solicitat să se

dispună computarea duratei arestului preventiv într-o cauză care nu a fost încă

soluționată și care se află pe rolul instanței de fond în cursul judecății.

Solicitările contestatorului sunt aspecte ce țin de judecata

în fond a cauzei ori eventual, ulterior, un motiv de promovare al unei căi de

atac, astfel că, Înalta Curte constată că acestea nu sunt permise pe calea

contestației la executare.

De

altfel, pentru a fi incident cazul de contestație la executare invocat de

contestator, cazurile care țin de stingerea ori micșorarea pedepsei trebuie să

apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de

executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data

soluționării cauzei.

În considerarea tuturor acestor aspecte, Înalta Curte,

în acord cu judecătorul primei instanței, constată că solicitarea contestatorumi

de computare a duratei arestării preventive de 77 de zile din Dosarul nr. 4412/90/2013

aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, nu constituie un caz de contestație

împotriva executării hotărârii penale când se invocă amnistia, prescripția,

grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, astfel

cum prevăd dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Pentru motivele expuse, constatând ca fiind legală și

temeinică hotărârea penală atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B.D.I. împotriva Deciziei

penale nr. 78/PI din data de 18 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul

condamnat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 130 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B.D.I.

împotriva Deciziei penale nr. 78/PI din data de 18 mai 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 260 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2015.