ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2015

Asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele, Prin Decizia penală nr. 78/PI din data de 18 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul B.D.I., deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, definitivă prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată, a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15 aprilie 2015, condamnatul B.D.I.

a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C.P.P., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că prin sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, definitivă, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare cu executare, fiind emis M.E.P. nr. 291 din 21 octombrie 2013 de Curtea de Apel Timișoara, condamnare pe care o execută în prezent. În continuare a arătat că în Dosarul nr. 4412/90/2013 a executat un număr de 77 zile de arest preventiv, din data de 27 martie 2013 până la data de 18 mai 2013 (dată anterioară rămânerii definitive a sentinței penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 820/59/2011* de Curtea de Apel Timișoara).

Astfel, s-a solicitat aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv computarea perioadei arestului preventiv executat în Dosar nr. 4412/90/2013. A mai precizat condamnatul că nu solicită contopirea pedepselor în baza art. 585 N.C.P.P., așa cum Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 19822/325/2014 a calificat cererea sa, având în vedere că în Dosarul nr. 4412/90/2013 în care a executat cele 77 zile de arest preventiv nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă la data formulării cererii. În concluziile scrise formulate și depuse la dosar la data de 29 aprilie 2015 cât și la data de 15 mai 2015, condamnatul a reiterat precizarea că obiectul dosarului este contestație la executare, formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) N.C.P.P., apreciind că cererea formulată este admisibilă, fiind întrunite cerințele art. 599 alin. (5) N.C.P.P.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, definitivă, petentul B.D.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare cu executare. În baza acestei sentințe a fost emis M.E.P. nr. 291 din 21 octombrie 2013 de Curtea de Apel Timișoara, condamnatul B.D.I. în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Timișoara. Instanța a reținut că prin cererea de contestație la executare condamnatul Bratoșin Dumitru Irin solicită în temeiul art. 598 lit. d) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., să se deducă din pedeapsa aplicată o perioadă de 77 de zile în care acesta a fost arestat preventiv în Dosarul nr. 4412/90/2013, în prezent aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara. Potrivit art. 598 lit. d) C. proc. pen., se poate face contestație la executare când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea perioadei privării de libertate se face și în situația în care condamnatul a fost urmărit și judecat pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru mai multe fapte decât cea care a fost avută în vedere la luarea măsurii preventive.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că din actele dosarului rezultă că petentul B.D.I., în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 820/59/2011* a fost judecat în stare de libertate, fiind arestat preventiv ulterior într-o altă cauză, respectiv Dosarul nr. 4412/90/2013, care în prezent se află în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Timișoara. În atare situație s-a constatat că în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul B.D.I. împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, definitivă prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii contestatorul B.D.I. a formulat contestație. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 septembrie 2015, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 23 octombrie 2015. În motivarea contestației, s-a arătat că dacă ar fi fost aplicate și interpretate corect dispozițiile legale incidente în cauză, singura posibilitate era de a se admite contestația la executare, cu consecința scăderii duratei arestului preventiv de 77 de zile dispus în Dosarul nr. 4412/90/2013 din pedeapsa de 3 ani și 8 luni aplicată prin sentința penală nr. 258/P1 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara în Dosarul nr. 820/59/2011*. În esență, contestatorul condamnat Bratoșin Dumitru Irin a susținut că dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen.

trebuie să opereze la acest moment în favoarea sa, fiind irelevant că Dosarul nr. 4412/90/2013 în care a fost arestat preventiv se află în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Timișoara, apreciind că ceea ce contează pentru ca scăderea să opereze este doar ca infracțiunile să fie concurente, nu și toate judecate, fiind posibil ca una dintre ele să fie încă în faza de urmărire penală și, cu toate acestea, să opereze computarea în baza art. 72 alin. (1) C. pen., dacă pentru o altă fapta concurentă a intervenit o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii din care poate fi scăzută durata măsurii preventive. Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc.

pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-apus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Art. 72 C. pen. având titlul marginal Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate prevede următoarele. (1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.

Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. (2) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă. (3) În cazul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii. Înalta Curte constată că B.D.I.

a fost condamnat definitiv la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare cu executare în regim de detenție, prin sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, modificată prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 1006/1/2013. În baza deciziei instanței supreme a fost emis pe numele condamnatului B.D.I., M.E.P. nr. 291 din 21 octombrie 2013 de către Curtea de Apel Timișoara, condamnatul în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Timișoara, în executarea pedepsei menționate.

Înalta Curte, mai reține că, în Dosarul penal 4412/90/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, ca urmare a declinării de competență, inculpatul B.D.I., alături de alte persoane, a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 950/P/2012 din 10 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 4412/90/2013, cauza aflându-se în prezent în etapa cercetării judecătorești pe rolul Judecătoriei Timișoara. În cauza aflată în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Timișoara, inculpatul B.D.I. a fost arestat preventiv o perioadă de 77 de zile, perioadă care s-a solicitat a fi computată în prezentul dosar.

Conform legii, timpul reținerii și al arestării preventive sau arestului la domiciliu din cursul urmării penale sau al fazei de judecată se deduce din durata pedepsei pronunțate, chiar dacă pentru infracțiunea în legătură cu care a fost reținut sau arestat preventiv inculpatul, s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală. In cazul condamnării la pedeapsa amenzii penale, executarea acesteia va fi înlăturată în tot sau în parte, ca urmare a reținerii, arestului preventiv sau arestului la domiciliu din cursul procesului. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul B.D.I. nu se încadrează în prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât privesc reținerea preventivă în altă cauză, în care cercetarea judecătorească nu este finalizată.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive. Or, în speță, contestatorul condamnat a solicitat să se dispună computarea duratei arestului preventiv într-o cauză care nu a fost încă soluționată și care se află pe rolul instanței de fond în cursul judecății. Solicitările contestatorului sunt aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei ori eventual, ulterior, un motiv de promovare al unei căi de atac, astfel că, Înalta Curte constată că acestea nu sunt permise pe calea contestației la executare.

De altfel, pentru a fi incident cazul de contestație la executare invocat de contestator, cazurile care țin de stingerea ori micșorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei. În considerarea tuturor acestor aspecte, Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că solicitarea contestatorumi de computare a duratei arestării preventive de 77 de zile din Dosarul nr. 4412/90/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, nu constituie un caz de contestație împotriva executării hotărârii penale când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. Pentru motivele expuse, constatând ca fiind legală și temeinică hotărârea penală atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 78/PI din data de 18 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 78/PI din data de 18 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2015.