ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 904/2015

Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56/PI din 9 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 385/59/2015 s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul M.G.M., aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, prin contestația la executare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 385/59/2015, condamnatul M.G.M.

a contestat cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În motivarea contestației, condamnatul a susținut că nu i s-a aplicat corect legea penală mai favorabilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție și că i-a fost agravată situația în propria cale de atac.

Astfel, condamnatul a arătat că prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care era sancționată cu închisoare de la 5 la 20 ani; că a declarat apel împotriva hotărârii, fiind nemulțumit de cuantumul pedepsei și că admițându-i apelul, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare reținând încadrarea juridică din noul C. pen., respectiv art. 367 alin. (1) cu limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare.

Condamnatul a învederat că în considerentele sentinței penale nr. 814 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș (fila 1008) s-a menționat că pedeapsa aplicată nu va depăși cu mult minimul special prevăzut de lege, aspect care nu a ar fi fost avut în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție, în propriul apel aplicându-i o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de art. 367 alin. (1) din noul C. pen. Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanța a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația la executare se poate face atunci „când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei". Prin contestație la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat.

Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă și intrată în puterea lucrului judecat. în prezenta contestație la executare condamnatul critică modul de aplicare a legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că i s-ar fi agravat situația în propria cale de atac prin modalitatea de individualizare a pedepsei, aspect care nu poate fi repus în discuție în această procedură, nefiind o cale de atac.

Pată de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 597 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a respins contestația la executare formulată de condamnatul M.G.M., aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva sentinței penale a Curții de Apel Timișoara a formulat contestație condamnatul M.G.M. solicitând reducerea pedepsei închisorii spre rninirnul special prevăzut de lege. Contestația este nefondată. În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face și în cazul în care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Contestația la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive,, prin care s-a soluționat cauza în fond și s-a pronunțat o soluție de condamnare. Pentru ca o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei să poată forma caz de contestație la executare este necesar să se ivească în cursul executării pedepsei, deci o împrejurare ce nu poate fi avută în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare. De asemenea, aplicabilitatea prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. este limitată la situațiile când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine o lege care nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea sau o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa. În cauză, în cursul judecății, instanța de apel - Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a aplicat condamnatului M.G.M. legea penală mai favorabilă - art. 5 C. pen., astfel că i-a redus pedeapsa stabilită de instanța de fond - Curtea de Apel Târgu Mureș pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare. Prin.urmare, cauza de micșorare a pedepsei a operat în cursul judecății iar o nouă reducere a pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu mai poate avea loc în cursul executării pedepsei, fiind inadmisibilă. Ca atare, critica condamnatului M.G.M. referitoare la modalitatea de stabilire a pedepsei în apel, prin aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi analizată pentru că s-ar pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive de condamnare, ceea ce nu se poate realiza pe calea contestației la executare întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 597 și urm. C. proc. pen., contestația formulată de condamnatul M.G.M. împotriva sentinței penale nr. 56/PI din 9 aprilie 2015 a Curții de Apel Timișoara va fi respinsă ca nefondată, iar în temeiul dispozițiilor art. 275 pct. 4 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M.G.M. împotriva sentinței penale nr. 56/PI din 9 aprilie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată. în ședință publică, azi 22 iunie 2015.