ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 567/2016

Decizia nr. 567/2016

Asupra contestației de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11/PI/CO din 14 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 597 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a respins contestația la executare formulată de condamnatul A., aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat contestatorul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 03 decembrie 2015 sub nr. x/59/2015, condamnatul A. a contestat cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În motivarea contestației, condamnatul a susținut că nu i s-a aplicat corect legea penală mai favorabilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție și că i-a fost agravată situația în propria cale de atac. Astfel, condamnatul a arătat că prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care era sancționată cu închisoare de la 5 la 20 ani; că a declarat apel împotriva hotărârii, fiind nemulțumit de cuantumul pedepsei și că admițându-i apelul, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare reținând încadrarea juridică din N.C.P., respectiv art. 367 alin. (1) cu limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare. Condamnatul a învederat că, în considerentele sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș (fila 1008) s-a menționat că pedeapsa aplicată nu va depăși cu mult minimul special prevăzut de lege, aspect care nu a ar fi fost avut în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție, în propriul apel aplicându-i o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de art. 367 alin. (1) din N.C.P. Condamnatul a apreciat că, raportat la natura și mediul de săvârșire a faptei, gradul de pericol social, conduita sa și împrejurările care atenuează răspunderea penală, scopul preventiv și educativ al pedepsei aplicate poate fi atins și prin micșorarea acesteia până la un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege. A arătat și faptul că niciunul dintre penitenciarele din rețeaua Autorității Naționale a Penitenciarelor nu respectă condițiile minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate.

Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma excepției autorității de lucru judecat, instanța a constatat următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/59/2015, condamnatul A. a contestat cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 56/PI/09 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2015 în temeiul art. 597 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul A., aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a constatat că prin contestație la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă și intrată în puterea lucrului judecat. În motivele contestației la executare condamnatul a criticat modul de aplicare a legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că i s-ar fi agravat situația în propria cale de atac prin modalitatea de individualizare a pedepsei, aspect care nu poate fi repus în discuție în această procedură, nefiind o cale de atac.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a formulat contestație, cale de atac respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 904 din 22 iunie 2015, astfel că, hotărârea primei instanțe a rămas definitivă.

Prezenta contestație vizează aceeași hotărâre penală care a făcut obiectul Dosarului nr. x/59/2015.

În raport de cele prezentate, instanța a constatat că, în cauză, există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care a respins contestația la executare formulată de condamnatul A., aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 24 februarie 2016, condamnatul A. a formulat contestație prin care solicită, în esență, reducerea pedepsei aplicate, astfel cum reiese din cererea scrisă depusă la dosar (filele 15-16).

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată următoarele:

Motivele contestatorului inculpat nu reprezintă critici efective ale sentinței atacate ci o susținere a cererii inițiale cu aceleași argumente.

Conform dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen. „cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări”.

În speță în mod just prima instanță a reținut că aspectele invocate de contestator în prezența cauză au mai fost invocate și într-o altă contestație la executare soluționată în mod definitiv prin sentința penală nr. 56/PI din 09 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/59/2015.

Ca atare, fiind îndeplinite condițiile de identitate de persoană, de temei legal, motive și apărare, în mod corect prima instanță, în temeiul art. 597 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a respins contestația la executare formulată de condamnatul A., aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 11/PI/CO din 14 ianuarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de

condamnatul A.

împotriva sentinței penale nr. 11/PI/CO din data de 14 ianuarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2016.