ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1247/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1247/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul S.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 198 din 03 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost condamnat inculpatul S.M.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, în forma tentativei, prevăzută de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, 175 lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Conform art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 2 ani și 6 luni, pedeapsă care se va executa, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 pct. 1 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.M.A., iar in temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii preventive, 20 mai 2013-21 mai 2013 și arestării preventive începând cu data de 06 iunie 2013, ora 14:30, la zi
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J.
Conform art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată S.C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei securi-corp delict folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.C.J. „Sf. Apostol Andrei" Galați suma de 2.753,17 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei si părții civile S.J.A. Vrancea suma de 508,50 lei, reprezentând contravaloarea transportului, plus dobânda legală până la achitarea in întregime a debitului.
S-a constatat că inculpatul a beneficiat de serviciile unui apărător ales.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 856/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, înregistrat la instanță sub nr. 3753/91/2013, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.M.A. pentru infracțiunea de omor calificat, în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. a) și c) C. pen.
S-a reținut prin actul de sesizare că, după ce a făcut actele premergătoare, în noaptea zilei de 18/19 aprilie 2013 a pătruns în locuința tatălui său, S.C., din Adjud și cu o secure i-a aplicat o lovitură în zona capului, provocându-i astfel o fractură craniană multieschiloasă, care i-a pus viața in primejdie, iar pentru vindecare, fiindu-i acordate 45-50 zile de mgrijiri medicale.
Inițial, în cursul urmăririi penale, inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră, ca ulterior, în prezența avocatului ales, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, descriind cu lux de amănunte împrejurările în care a premeditat-o și comis-o.
A susținut că, pe fondul relației tensionate cu tatăl său S.C., a luat hotărârea de a pătrunde în timpul nopții, în locuința acestuia și cu ajutorul unei secure să-i aplice o corecție, pentru a-l determina să renunțe la acțiunea introdusă la instanța de judecată privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat și instanța a admis, judecarea în procedură simplificată, în condițiile art. 320
1
C. proc. pen. Cu ocazia audierii la instanță inculpatul a recunoscut fapta, corpul delict-securea fiind preluată de organul de poliție cu ocazia cercetărilor.
În cauză, s-au constituit părți civile S.C.J. „Sf. Apostol Andrei" Galați și S.J.A. Vrancea, cu sume reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate și contravaloarea transportului la spital.
Din examinarea coroborată a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 18/19 aprilie 2013, în jurul orei 02
34
, numita Z.N. a sesizat organul de poliție, prin Serviciul Unic de Urgență 112, că numitul S.C., proprietarul imobilului situat in municipiul Adjud, județ Vrancea, a fost lovit în cap cu o secure de către o persoană, ce a intrat in camera în care acesta dormea.
La fața locului s-a deplasat ambulanța, care l-a transportat pe S.C. la Spitalul Municipal Adjud, unde s-a constatat că acesta prezenta „tec acut deschis, fractură temporală stânga". A fost transferat la S.J.U. „Sf. Pantelimon" Focșani, iar de aici a fost transportat în S.J.U. „Sf. Andrei" Galați, unde a rămas în perioada 19 aprilie-30 aprilie 2013.
Investigațiile și verificările efectuate în primă fază a cercetărilor au condus la stabilirea de indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că autorul infracțiunii de tentativă de omor calificat este inculpatul S.M.A., fiul părții vătămate S.C. S-a stabilit că intre cei doi exista o relație tensionată de mai mulți ani.
În baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat din 12 iulie 2011 la B.N.P., „M.S.D." Adjud, S.C. și soția sa M.M. au vândut fiului lor S.M.A., imobilul situat în intravilanul municipiului Adjud, urmând ca acesta din urmă să suporte cheltuielile de întreținere ale vânzătorilor. Ulterior, M.M. s-a despărțit în fapt de S.C., acesta din urmă locuind împreună cu fiul său S.M.A., în aceeași curte, dar în corpuri separate de casă.
Martorii audiați in cauză au declarat că inculpatul a neglijat să suportarea cheltuielilor aferente cu întreținerea tatălui său și mai mult de atât, a început să aibă un comportament violent față de acesta. Astfel, la 31 octombrie 2012, S.C. a reclamat organului de poliție că în cursul zilei a fost agresat de către fiul său și mai mult de atât, i-a distrus, prin spargere, un radiocasetofon, încuietorile de la ușă, geamurile și a perforat cu o bormașină vasul WC. Cercetările au alcătuit obiectul Dosarului penal cu nr. 1300/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud, dispunându-se prin ordonanța din 17 decembrie 2012, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.M.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. și art, 217 alin. (1) C. pen., aplicându-i-se o amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei.
Ulterior, S.C. a introdus acțiune la Judecătoria Adjud, pentru rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, ce alcătuiește obiectul Dosarului nr. 1645/173/2012;" aflat în prezent pe rolul instanței de judecată.
În noaptea comiterii faptei, în jurul orei 02
30
, o ambulanță de la subunitatea Adjud, se întorcea de la o intervenție din com. Homocea.
Numita B.A., asistent pe ambulanța respectivă, a declarat că în timp ce se deplasa pe str. R. din municipiul Adjud, pe direcția Bacău-centru Adjud, a observat un tânăr îmbrăcat în haine de culoare închisă și care purta pe umăr un rucsac de culoare verde deschis, ce alerga dinspre str. T. spre str. R. Menționăm că în imediata apropiere a străzii T. se afla locuința părții vătămate S.C.
Procedându-se la efectuarea de verificări, s-a constatat că inculpatul S.M.A. obișnuia să poarte frecvent pe spate un rucsac de tip militar, de culoare verde-camuflaj și că acesta a lucrat ca militar angajat la U.M. X Focșani.
Din actele și lucrările dosarului a reieșit că inculpatul conviețuiește în concubinaj cu C.A.E. și împreună locuiesc în imobilul părinților acesteia, respectiv C.I. și C.M., din Mărășești, sat Călimănești, județ Vrancea.
Fiind audiat la data de 29 aprilie 2013 de către procuror, inculpatul a negat săvârșirea faptei, declarând că în noaptea de 18/19 aprilie 2013 s-a aflat în permanență la locuința părinților concubinei sale, in localitatea Călimănești.
Partea vătămată S.C. a declarat că după externarea sa din spital, a fost vizitat la domiciliu de inculpat, care i-a cerut să-l ierte, fiind dispus să-i acopere cheltuielile efectuate cu întreținerea stării sale de sănătate.
Pe parcursul desfășurării urmăririi penale, în ziua în care era planificat a fi examinat cu tehnica poligraf, inculpatul S.M.A. s-a prezentat la data de 20 mai 2013, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, însoțit de apărătorul său ales, avocat P.M.O. din cadrul Baroului București și a declarat că revine asupra depoziției sale din 29 aprilie 2013, întrucât cele susținute nu corespund realității. Astfel, inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, descriind cu lux de amănunte împrejurările in care a premeditat-o si a comis-o. A susținut că pe fondul relației tensionate cu tatăl său, S.C., a luat hotărârea infracțională de a pătrunde pe. timpul nopții, in locuința acestuia și cu ajutorul unei securi să-i aplice o corecție pentru a-l determina să renunțe la acțiunea introdusă la instanța de judecată privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere. A precizat că în ziua de 18 aprilie 2013, după ce a plecat de la locul de muncă (U.M. X Focșani) a trecut prin Piața M.-Focșani, de unde a cumpărat de la o tarabă o secure cu coadă scurtă din lemn, pentru care a achitat suma de 15 lei, preț înscris cu marker pe coada acesteia. S-a deplasat la locuința concubinei sale C.A.E., situată în localitatea Călimănești, unde a mâncat, a efectuat treburi gospodărești și în jurul orei 22
30
a adormit. în timpul nopții, în jurul orei 01
00
, s-a deplasat la șoseaua națională E85, de unde a luat o mașină de ocazie și a ajuns în centrul municipiului Adjud.
Inculpatul s-a îmbrăcat într-un trening de bumbac de culoare neagră, cu un fes pe cap, iar în picioare avea adidași de culoare neagră. Securea achiziționată din municipiul Focșani a introdus-o într-un rucsac de culoare verde deschis, pe care-l purta pe spate.
S-a deplasat apoi la locuința tatălui său, a pătruns în curte pe poarta metalică ce era închisă, dar neasigurată. Inculpatul și-a propus să-și asigure ieșirea din locuință, după comiterea faptei. în acest sens, a desfăcut un lacăt, trăgând de el cu mâna, lacăt ce asigura intrarea într-o încăpere aflată în celălalt corp de casă. După ce a deschis lacătul, a pătruns în încăperea respectivă și a deschis o fereastră ce dă în strada O.
După aceste operațiuni preparatorii, inculpatul s-a reîntors la corpul de casă aparținând tatălui său, a intrat în bucătărie pe ușa ce era închisă, dar neasigurată. Din bucătărie a intrat în partea stângă, in camera în care dormea S.C.
Înainte de a pătrunde in bucătărie, inculpatul a scos securea din rucsac, ținând-o în mâna dreaptă. In momentul în care a intrat in camera în care se afla tatăl său, a constata ca aceasta era in pat, dormea pe partea dreaptă și era învelit cu o plapumă până aproape de cap. Inculpatul i-a adresat tatălui său injurii, după care i-a aplicat peste corp, la nimereală, o lovitură cu securea. A declarat apoi că l-a lovit și cu pumnii peste corp. A abandonat securea în cameră, după care a părăsit încăperea în fugă, sărind geamul direct în strada O., pe traseul pregătit în prealabil.
Inculpatul a mai declarat că a luat-o la fugă pe str. T., cu intenția de ajunge în str. R. (E85). Când se afla aproape de intersecție a observat o ambulanță cu girofarurile in funcțiune, moment in care a fost observat de martora Berdei Adriana, asistent pe ambulanța respectivă. S-a deplasat în fugă la gara Adjud, de unde a luat un tren cu care a ajuns în stația Călimănești și apoi la locuința lui C.A.E.
Inculpatul S.M.A. a recunoscut că după externarea tatălui său din spital, l-a vizitat pe acesta la domiciliu, cerându-i să-l ierte pentru fapta comisă. A susținut că acesta a fost de acord, cerându-i în schimb suma de 10.000 lei.
Instanța de fond a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine că inculpatul a premeditat fapta săvârșită, luând măsuri de pregătire a acesteia, rezoluția sa infracțională fiind materializată în noaptea de 18/19 aprilie 2013, când i-a aplicat tatălui său o lovitură cu securea într-o zonă vitală (capul) producându-i leziuni craniene deosebit de grave.
Din conținutul raportului de constatare medico-legală din 29 mai 2013, al S.M.L.J. Vrancea, reiese că partea vătămată S.C. a prezentat leziuni de natură traumatică (plagă cranio-cerebrală cu fractură multieschiloasă denivelată temporo-parietală stg.).
S-a mai concluzionat că, prin natura, leziunilor traumatice suferite au pus în primejdie viața părții vătămate.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice genetice de către I.N.C. din cadrul I.G.P.R. Astfel, prin raportul din 12 iunie 2013, s-a concluzionat că pe coada securii corp delict, a fost evidențiat un amestec de profile genetice aparțin părții vătămate S.C. și inculpatului S.M.A.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S.M.A. așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. a) și c) C. pen., text de lege in baza căruia a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al acestuia, circumstanțele reale a comiterii infracțiunii, dar și datele ce circumstanțiază persoana inculpatului.
În concret, s-a ținut seamă de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, dar și de împrejurările comiterii acesteia, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi între inculpat și tatăl său, dar și de persoana inculpatului care a adoptat o atitudine sinceră, fiind apreciat la locul de muncă, dar și de faptul că anterior nu a mai comis fapte penale.
Fiind judecat în procedură simplificată, conform art. 320
1
C. proc. pen., limitele pedepsei au fost reduse cu 1/3.
Împotriva sentinței penale nr. 198 din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul S.M.A., ambii apelanți criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a susținut că, în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, caracterul premeditat al activității infracționale și scopul urmărit de inculpat, pedeapsa aplicată acestuia este prea redusă, impunându-se a fi majorată.
Inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a susținut prin motivele de apel că, dimpotrivă, pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră, prima instanță ignorând circumstanțele reale ale faptei și buna conduită avută anterior săvârșirii acesteia, conduită care s-ar impune a fi reținută drept circumstanță atenuantă judiciară, conform prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul S.M.A.,
fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva sentinței penale nr. 198 din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea.
În baza art. 383 alin. (1), în referire la art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii preventive de 24 ore, din 20 mai 2013-21 mai 2013, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 06 iunie 2013 până la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat pe inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. I.R.), în sumă de 200 lei, s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Examinând cauza în raport cu motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului S.M.A., iar încadrarea juridică a faptei săvârșite de acesta a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale, (sens în care au fost avute în vedere: procesul- verbal de constatare la fața locului, procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile părții vătămate S.C., raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză biocriminalistică și declarațiile martorilor Z.N., G.M. și C.A.E.) - probe pe care inculpatul S.M.A. și le-a însușit în totalitate, recunoscându-și vinovăția și solicitând ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., rezultă că, în noaptea de 18/19 aprilie 2013, după efectuarea unor acte preparatorii, inculpatul S.M.A. a pătruns în locuința tatălui său, din Adjud, și, cu o secure, i-a aplicat acestuia o lovitură puternică în zona capului, cauzându-i o fractură craniană gravă, care i-a pus în primejdie viața și care a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de apel a apreciat că fapta săvârșită de inculpat, în modalitatea și în împrejurările mai sus menționate, întrunește, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. a) și c) C. pen.
Totodată, s-a reținut că prima instanță a efectuat și o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, fiind pe deplin respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul ridicat "de pericol social"al" faptei prin care s-a adus atingere extrapolării de valori sociale ocrotite de lege, privind dreptul la viață - modalitatea și împrejurările în care fapta a fost comisă (cu premeditare - aspect ce rezultă din săvârșirea unor acte pregătitoare), scopul urmărit (inculpatul urmărind să-l împiedice pe tatăl său să rezilieze contractul de vânzare-cumpărare prin care îi transmisese proprietatea asupra unui imobil), precum și aspectele referitoare la persoana inculpatului, care a avut anterior o bună conduită, nu are antecedente penale, a săvârșit infracțiunea pe fondul unor neînțelegeri provocate de comportamentul necorespunzător al tatălui său și, cu excepția fazei incipiente a urmăririi penale, a manifestat o conduită procesuală sinceră și cooperantă.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, în mod corect a considerat prima instanță că nu pot fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare aspectele pozitive referitoare la persoana inculpatului, aspecte pe care însă nu le-a ignorat, ci le-a avut în vedere la individualizarea pedepselor, în contextul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Reținând că pedeapsa aplicată inculpatului S.M.A. este just dimensionată, fiind aptă să îndeplinească scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen., instanța de apel a constatat că sunt neîntemeiate criticile ambilor apelanți, care vizează acest aspect.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârii penale apelate, sub toate aspectele, nu s-au constatat motive de nelegalitate sau de netemeinicie care să impună desființarea acesteia, de apel, având în vedere dispozițiile art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate ambele apeluri.
Împotriva Deciziei penale nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul S.M.A., solicitând, în temeiul art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. anterior, schimbarea încadrării juridice din acuzația de tentativă de omor în vătămare corporală, reanalizarea întregii situații și redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, precum și judecarea cauzei având în vedere legea penală mai favorabilă.
În motivarea recursului inculpatul S.M.A. a arătat că persoana vătămată nu a avut nevoie de îngrijiri mai mari de 90 de zile (ci aproximativ 45-50 de zile).
De asemena, a mai învederat faptul că a recunoscut întreg rechizitoriu fiind conștient că a greșit, dar a lovit persoana vătămată neavând intenția să o atingă într-o zonă vitală. Totodată, a apreciat că pedeapsa aplicată este extrem de mare raportat la faptul că nu are antecedente penale, avea un loc de muncă stabil în cadrul Armatei Române, iar persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă întrucât s-au împăcat. A solicitat a se avea în vedere circumstanțele personale constând în aceea că a avut o conduită buna anterior comiterii faptei.
Examinând recursul declarat de inculpatul S.M.A., în raport de conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
În consecință, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385
3
, art. 385
9
C. proc. pen. anterior.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devoluției recursului,în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385
9
C. proc. pen. anterior, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385
6
C. proc. pen. anterior stabilește, în alin. (2)
5
că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385
9
din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, limitativ reglementate în art. 385
9
C. proc. pen. anterior.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 09 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen. anterior.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpat în susținerea recursului se constată că prin Legea nr. 2/2013 se constată că, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. In consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor, ci poate numai analiza dacă pedeapsa aplicată inculpatului este cuprinsă în limitele impuse de lege, raportat la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 21 mai 2014 instanța preschimbând termenul la data de 09 aprilie 2014.
De la data pronunțării deciziei din apel, 09 ianuarie 2014 și până la data soluționării recursului a fost abrogat C. pen. anterior, a intrat în vigoare N.C.P. și au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 187/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat Înalta Curte urmează să analizeze:
a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați. In examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. In examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezmcriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate. Unitatea dintre mcriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina mcriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din mcriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Dată fiind abrogarea art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1), lit. e) și i) C. pen. anterior și mcriminarea omorului calificat și deosebit de grav la art. 188 și art. 189 alin. (1) C. pen., instanța de recurs a comparat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen. și față de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparația este necesară pentru a verifica incidența art. 4 C. pen. și art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat inculpatul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpat conduce la dezincriminarea faptei față de acesta.
Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Art. 174 C. pen. Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 175 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen. Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: a) cu premeditare;
c) asupra soțului sau unei rude apropiate; se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 188 C. pen. Omorul (1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 189 C. pen. Omorul calificat (1) Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvărșirea altei infracpum;
e)de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezmcriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 175 lit. a) și c) C. pen., a intrat în vigoare art. 189 C. pen., care cuprinde cu excepția agravantelor săvârșirii faptei asupra soțului sau unei rude apropiate și profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra toate celelalte elemente din acuzația pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.M.A.. însă se constată că art. 199 alin. (1) C. pen. preia dispozițiile prevăzute la lit. c) din art. 175 C. pen. anterior prevăzând că maximul special al pedepsei prevăzut de lege se majorează cu o pătrime.
Raportat la faptul că inculpatul a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. anterior și la limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. anterior, precum și la faptul că în noua incriminare maximul special se majorează cu o pătrime, în speță ajungând la 10 ani, 4 luni și 15 zile față de 8 ani și 4 luni cum prevedea legea veche, se constată că, deși minimul special este același în ambele legi, legea penală mai favorabilă inculpatului S.M.A. este legea veche, maximul special fiind mai redus în reglementarea anterioară.
De asemenea, având în vedere durata reținerii și arestării preventive a inculpatului S.M.A., Înalta Curte, în temeiul art. 88 C. pen. anterior, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore, din data de 20 mai 2013-21 mai 2013, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 06 iunie 2013 până la 09 aprilie 2014.
Pedepse accesorii și complementare
Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, la stabilirii legii vechi ca lege mai favorabilă, vor fi avute în vedere dispozițiile potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Se constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o .perioadă de câte 2 ani și 6 luni are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen. urmând a se executa în acest conținut.
De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din 09 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii de 24 ore, din 20 mai 2013-21 mai 2013, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 06 iunie 2013 până la 09 aprilie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2014.