ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2931/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din 22 martie 2013 a Tribunalului Iași s-a hotărât, astfel:

În baza art. 174 C. pen. rap. la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.I., fără antecedente penale,  în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/U din data de 08 februarie 2013 emis de Tribunalul Iași, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. rap. la art. 160

b

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.I., din loc. Podu Iloaiei, jud. Iași, și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv, de la 07 februarie 2013, ora 14:00, la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul, după rămânerea definitivă a hotărârii, la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1391 și 1392 din N. C. pen. (Legea nr. 287/2009) s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă T.V., și a fost obligat inculpatul S.I. la plata către aceasta a sumei de 7.000 lei cu titlu de daune materiale și morale.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către partea civilă T.V., a obiectelor ridicate de la cadavru și aflate în plicul nr. 2 și sacul nr. 1, obiecte depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iași.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către martorul D.I. a cuțitului ridicat de lucrătorii de poliție din Cotnari, precum și către martorul S.I. a cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii, ambele obiecte aflate în plicul nr. 1 la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iași.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.I. a sumei de 60 lei reprezentând contravaloarea cuțitului folosit la comiterea infracțiunii și care nu aparține inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.903,75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă care include și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat, suma de 200 lei aferentă urmăririi penale urmând a fi avansată Baroului Iași din fondurile Ministerului Public iar suma de 200 lei pentru faza judecății va fi avansată inițial Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției potrivit art. 189 C. proc. pen. (delegație din 01 martie 2013).

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 102/P/2013, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 28 februarie 2013 sub nr. 2976/99/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.

În actul de sesizare a instanței de judecată s-a reținut că în seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 21:30 - 22:00, în timp ce se afla în spațiul de cazare din incinta fermei viticole Dealu Morii din comuna Cotnari, jud. Iași, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat victimei T.C. o lovitură cu un cuțit în abdomen, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care a dus la decesul acesteia.

Pentru a se dispune astfel, pe parcursul urmăririi penale au fost întocmite procese verbale de cercetare la fața locului și planșă foto, de examinare a cadavrului victimei, raport medico legal de necropsie din 20 februarie 2013, proces verbal de predare a corpului delict, raport de constatare tehnico științifică din 08 februarie 2013, a fost audiată partea civilă T.V., soția victimei, precum și martorii C.I., A.V., V.V., B.F., P.C., D.G., S.I., P.M., B.D., C.G., B.I. și P.C., precum și inculpatul S.I.

În fața instanței de judecată inculpatul S.I. a solicitat, în termen legal, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cerere încuviințată de instanța de judecată după punerea în discuția contradictorie a părților.

Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere în fața instanței de judecată, poziția sa procesuală fiind apreciată în raport de declarațiile date în faza de urmărire penală.

Instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut în timpul urmăririi penale fapta descrisă de procuror în actul de sesizare, respectiv că „în seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 21:30 - 22:00, în timp ce se afla în spațiul de cazare din incinta fermei viticole Dealu Morii din comuna Cotnari, jud. Iași, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat victimei T.C., o lovitură cu un cuțit în abdomen, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care a dus la decesul acesteia", poziție procesuală consemnată chiar de procuror în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Faptul că inculpatul în detalierea acestei poziții procesuale a invocat o anumită desfășurare a evenimentelor, nesusținută de probatoriile administrate de procuror, nu înseamnă privarea acestuia de dreptul de a beneficia de dispozițiile de favoare ale art. 320

1

C. proc. pen. mai ales în condițiile în care în chiar actul de sesizare se reține că există lacune ale probatoriului referitor la desfășurarea evenimentelor, întrucât „toți se aflau într-o stare avansată de ebrietate ce nu permite o percepție adecvată asupra desfășurării în timp a evenimentelor".

Inculpatul nu a solicitat administrarea de probe în circumstanțiere dar a declarat că este de acord cu despăgubirea părții civile, conform pretențiilor precizate de aceasta, poziție procesuală consemnată în încheierea de ședință.

Analizând actele și lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursului urmăririi penale, probe necontestate și însușite de inculpatul S.l., instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul S.l. este divorțat, fără loc de muncă sau o ocupație anume, de ceva timp lucrând ca zilier împreună cu fratele său și alte persoane din mediul rural, respectiv martorii din lucrări, la ferma viticolă Dealu Morii din Comuna Cotnari, jud. Iași.

În luna ianuarie 2013 la această fermă viticolă au fost chemate la lucru, respectiv la tăiat viță de vie, trei echipe de muncitori, respectiv o echipă din satul Gănești, com. Ion Neculce, jud. Iași, formată din nouă persoane, printre care și inculpatul și fratele său, o echipă din satul/comuna Todirești, din care făceau parte, printre alții, victima T.C., cumnatul acestuia B.F. și martorul V.V., și o altă echipă, mult mai redusă numeric, din care făceau parte martorii C.I. și A.V., ambii din Flămânzi, jud. Botoșani. Fiecare dintre cele trei echipe a fosta cazată la ferma viticolă în dormitoare separate, situate la același etaj și pe același palier.

În seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 17:00-18:00, - după ce la sfârșit de săptămână zilierii din toate cele trei echipe au fost plecați acasă -aceștia au revenit la fermă. Toți au început să consume băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate. Inculpatul S.l., fratele său S.I. și numiții P.V. și M.I. au cumpărat de la numiții C.l. și A.V. o sticlă de 2 litri cu țuică, urmând să achite suma de 20 lei când primeau banii de la fermă. Inculpatul S.l. a băut două pahare cu bere și o jumătate de litru de țuică, ajungând în stare de ebrietate. Dorind să bea în continuare, inculpatul a mers în camera numiților C.l., zis V., și A.V. -ambii din comuna Flămânzi, pentru a mai cumpăra țuică. Aici se aflau și numiții B.F., T.C. (victima din prezenta cauză), V.V. - toți trei din comuna Todirești, precum și martorul P.C. din satul Gănești.

Potrivit declarațiilor inculpatului și ale martorilor audiați în cauză, în camera numiților C.l. și A.V. s-a iscat un conflict între inculpatul S.l., pe de o parte, și martorii V.V. și B.F., alături de victima T.C., pe de altă parte, aceștia lovindu-se si înjurându-se reciproc. în acest conflict a intervenit martorul S.I., fratele inculpatului, care a reușit să-i despartă, împingând pe inculpat înspre dormitorul lor.

Conflictul s-a terminat pentru o scurtă perioadă de timp (câteva minute conform aprecierii martorilor) însă, la un moment dat, inculpatul S.l., dezbrăcat de la brâu în sus și înarmat cu un cuțit, a ieșit din nou în hol și i-a aplicat victimei T.C. două lovituri cu un cuțit, o lovitură în zona capului și una în abdomen.

Din declarațiile coroborate ale martorilor audiați pe parcursul urmăririi penale (declarații care, așa cum a reținut și procurorul în actul de sesizare, nu sunt concordante în detalii datorită stării de ebrietate în care toate persoanele de față se aflau), se pare că cei doi s-au întâlnit în hol în drum spre baie și, cel mai probabil datorită stării de ebrietate în care ambii se aflau, au reluat disputa, context în care inculpatul a aplicat victimei cele două lovituri de cuțit. Imediat a apărut la fața locului și martorul V.V. care a dezarmat pe inculpat, apoi martorul B.F., și ceilalți martori oculari audiați în cauză.

După loviturile primite victima a afirmat: „M-ai tăiat!", aspect confirmat și de martorul S.I., după care victima T.C. s-a deplasat în partea opusă a holului, sprijinindu-se de balustradă, unde martorii i-au acordat primele îngrijiri. A fost solicitată o ambulanță, însă numitul T.C. a decedat în timp ce era transportat la Spitalul Orășenesc Tg. Frumos.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie din data de 20 februarie 2013 moartea numitului T.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unei plăgi înjunghiate abdominale cu hemoperitoneu masiv, plagă gastrică și plagă pancreatică. Topografia și morfologia leziunilor constatate la examenul necroptic (plagă tăiată sprâncenară și plagă înjunghiată abdominală) pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corp tăietor înțepător (cuțit), iar poziția victimă-agresor a fost, cel mai probabil, față în față. între leziunile abdominale și deces există legătură de cauzalitate directă. Celelalte leziuni traumatice constatate la cadavru (excoriația și plaga contuză de la nivelul buzei superioare) s-au putut produce prin lovire cu sau de corp contondent și nu au avut rol tanatogenerator.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de organele de urmărire penală a fost identificat și ridicat un cuțit, însă în urma investigațiilor efectuate s-a stabilit că nu acest cuțit a fost folosit la comiterea faptei, obiectul aparținând martorului D.I. Urmare a declarației martorului P.C., în soba amplasata în camera unde stăteau cei din echipa din Gănești, din care făcea parte și inculpatul S.l., a fost identificată și ridicată o lamă de cuțit. Martorul S.I., fratele inculpatului S.l., a declarat că a avut în cameră un cuțit cu mâner din plastic de culoare neagră, pe care nu l-a mai găsit ulterior faptei comise de inculpat, iar cu ocazia cercetărilor efectuate a predat organelor de poliție un cuțit din același set cu cel pe care l-a avut la fermă. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din data de 08 februarie 2013 s-a concluzionat că, în urma examinării comparative a celor două cuțite, corpul metalic al cuțitului în litigiu prezintă caracteristici de gen asemănătoare cu corpul metalic al cuțitului pus la dispoziție ca model de comparație, diferențierile constatate fiind date de folosirea diferită a părții active.

Inculpatul S.I. a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv lovirea cu cuțitul a victimei T.C., susținând însă o altă desfășurarea a evenimentelor, fără implicații însă asupra vinovăției sale penale. De altfel, inculpatul însuși a recunoscut că nu-și amintește în detaliu ce s-a întâmplat la data de 27 ianuarie 2013 datorită stării de ebrietate în care se afla.

Susținerea inculpatului în sensul că și el a fost lovit de victimă, aspect reținut și de procuror în actul de sesizare, rezultă din declarațiile celorlalți martori audiați, dar nu influențează răspunderea penală a inculpatului cât timp între conflictul inițial dintre părți și agresarea mortală a victimei a trecut un interval de timp, interval în care inculpatul s-a înarmat cu o armă letală, respectiv cuțitul aparținând fratelui său.

Pe de altă parte, aspectul invocat de inculpat privind agresarea sa de către alte persoane (nici el nu știe care anume) imediat anterior lovirii victimei nu este susținut de vreo altă probă din cauză, conform exigențelor impuse de art. 69 C. proc. pen. însuși martorul S.I., fratele inculpatului, a relatat că inculpatul s-a dezbrăcat singur de haine și s-a înarmat cu un cuțit, ieșind în hol, după care a auzit rumoarea declanșată de ceilalți martori chemați de V. și B. în ajutor întrucât victima deja fusese lovită cu cuțitul.

Astfel, instanța de fond a reținut că cel mai probabil între inculpat și victimă, odată ce s-au reîntâlnit în hol (ambii plecând din cameră conform declarațiilor martorilor S.I., B.F. și V.V. pentru a merge la toaletă), a reizbucnit altercația inițial potolită de intervenția fratelui inculpatului, datorită stării avansate de ebrietate în care cei doi se aflau, conform raportul de necropsie victima având o alcoolemie de 2,35 g %o. Această situație faptică nu va avea însă relevanța penală a unei stări de provocare, pentru că nu ar fi susținută de probatoriile administrate în cauză, însă va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului.

Aceasta întrucât posibila reluare a altercației dintre inculpat și victimă a fost, cel mai probabil, influențată nu doar de starea de surescitare nervoasă apărută pe fondul consumului exagerat de alcool, dar și de tarele psihice ale inculpatului S.l. Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 11 februarie 2013 inculpatul a prezentat în momentul comiterii faptei și în momentul examinării diagnosticul de „tulburare de personalitate emoțional instabilă de tip impulsiv exploziv", afecțiune care nu a înlăturat capacitatea psihică a inculpatului de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor faptei de care este învinuit, acționând cu discernământ, însă se caracterizează printr-o „slabă gestiune a impulsivității în situații conflictuale".

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului S.l. care, în seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 21:30 - 22:00, în timp ce se afla în spațiul de cazare din incinta fermei viticole Dealu Morii din comuna Cotnari, jud. Iași, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unor discuții contradictorii, a aplicat victimei T.C. o lovitură cu un cuțit în abdomen, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care a dus la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor", prev. de art. 174 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective a faptei instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acțiunilor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Inculpatul nu s-a înarmat cu scopul de a ucide victima, starea de nervozitate fiind o stare normală pentru inculpat pe fondul consumului de alcool, însă intenția indirectă de suprimare a vieții acestuia a apărut cel mai probabil spontan, la momentul când a reizbucnit conflictul cu victima aflată și ea în stare avansată de ebrietate (2,35 g %o alcool în sânge conform raportului de necropsie).

S-a mai reținut că, față de obiectul vulnerant folosit și intensitatea loviturii aplicate, intenția inculpatului S.l. a fost cea specifică infracțiunii de omor; chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului specific și, probabil, nici nu a realizat gravitatea leziunilor cauzate victimei, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui în momentul în care a aplicat o lovitură puternică cu un obiect apt a produce moartea.

Analizâd solicitarea apărătorului din oficiu al inculpatului, de a se reține o anumită stare de provocare în care inculpatul a acționat, instanța de fond a constatat că, din mijloacele de probă administrate nu rezultă că victima ar fi provocat pe inculpat în sensul art. 73 lit. b) C. pen., esențiale în acest sens fiind declarațiile martorilor V.V. și B.F., primii sosiți la fața locului. Totuși, instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei inculpatului starea de surescitare nervoasă în care atât inculpatul, cât și victima se aflau la momentul conflictului (martorul B.F. declară despre cumnatul său că „era în curaj", referindu-se cel mai probabil la această stare de surescitare nervoasă, căci gradul avansat al intoxicației cu alcool este evident din raportul de necropsie).

Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul S.l., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.l. pentru fapta penală anterior descrisă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, limite reduse potrivit disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea, condițiile concrete de săvârșire a acesteia (agresarea unei persoane pe fondul consumului exagerat de alcool, prin lovirea puternică cu un cuțit, fără a conștientiza gravitatea leziunii cauzate, gravitate ce nu a fost conștientizată însă nici de ceilalți martori conform declarațiilor date), dar și de persoana inculpatului care, potrivit declarației fratelui său, martorul S.I. este consumator cronic de băuturi alcoolice, fond pe care este „scandalagiu".

Prin raportare la aceste aspecte, dar și la condamnarea anterior dispusă față de inculpat și pentru care s-a împlinit termenul reabilitării judecătorești, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului S.l. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Ținând cont de circumstanțele în care fapta a fost comisă, de starea de ebrietate în care și victima se afla, ca de altfel toate persoanele prezente la fața locului (aspect ce a îngreunat stabilirea desfășurării reale a evenimentelor de către organele de urmărire penală și de către instanță, realitatea fiind că martorii oculari nu-și mai amintesc desfășurarea reală a evenimentelor, inculpatul fiind lipsit de posibilitatea de a susține legal propria variantă faptică), de conștientizarea încălcării drepturilor persoanelor din partea inculpatului, de vârsta acestuia și de atitudinea de cooperare cu organele judiciare adoptată, ca și de acordul inculpatului de a despăgubi pe partea civilă T.V., soția victimei, instanța a aplicat inculpatului S.l. o pedeapsă cu închisoarea pentru comiterea infracțiunii de omor, pedeapsă orientată peste minimul special dat de aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen., având în vedere și dispozițiile art. 174 C. pen., s-a aplicat inculpatului S.I., alături de pedeapsa principală pentru infracțiunea de omor, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În raport de prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpatului doar drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-Il-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., instanța a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii, dar și Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii. Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța nu a interzis exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. în ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța a constatat că inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunilor, motiv pentru care constată că nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c C. pen. Cum inculpatul nu este căsătorit și nu are copii minori, neexistând nici posibilitatea rezonabilă de a se prevedea că ar putea fi numit tutore sau curator, nici drepturile prev. de art. 64 aliniatul 1 lit. d) și e nu i-au fost interzise.

Având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, întrucât infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. face parte din Anexa la legea anterior menționată, și prin raportare la prevederile art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., aprobată prin H.G. nr. 25 din 25 ianuarie 2011 (M. Of. nr. 64 din 25 ianuarie 2011), instanța l-a obligat pe inculpat la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în - S.N.D.G.J.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că, în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă Tătara Violeta, soția victimei T.C., fără a preciza însă cuantumul pretențiilor civile.

La termenul de judecată din data de 18 martie 2013, prezentă în fața instanței de judecată, partea civilă a precizat că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare a victimei T.C., precum și a sumei de 4.000 lei cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral cauzat de pierderea soțului.

Interpelat de către instanță, inculpatul S.I., asistat fiind de apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că este de acord cu despăgubirea părții civile cu daunele materiale și morale solicitate.

În raport de constituirea de parte civilă formulată de soția victimei, ținând cont de soluția dispusă în latura penală a cauzei și constatând că prejudiciul material și moral solicitat de partea civilă este real, urmare a faptei comise de inculpatul S.l. partea civilă, în calitate de soție a victimei, fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare și suferind un prejudiciu moral prin pierderea prematură a soțului, sprijin moral și material pentru aceasta, instanța a admis acțiunea civilă formulată în cauză.

Având în vedere că declarația dată de inculpat are valoarea juridică a unei achiesări la pretențiile părții civile, instanța a admis cererea formulată de aceasta și, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1391 și 1392 din noul C. civ. (Legea nr. 287/2009), a obligat inculpatul la plata sumelor solicitate de partea civilă T.V. cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 169 C. proc. pen. instanța a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către partea civilă T.V., în calitate de soție supraviețuitoare, a obiectelor ridicate de la cadavru, către martorul D.l. a cuțitului ridicat de lucrătorii de poliție din Cotnari, obiect ce nu a fost folosit la comiterea faptei, iar către martorul S.I. a cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

În cazul acestui din urmă martor instanța a avut în vedere faptul că din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale nu rezultă că martorul S.I. a cunoscut scopul folosirii acestui obiect de către inculpat, martorul relatând că nici nu a văzut momentul la care inculpatul s-a înarmat cu cuțitul ce-i aparținea.

Pentru aceste motive instanța a apreciat că nu poate dispune nici confiscarea corpului delict folosit la comiterea infracțiunii de către inculpat, însă, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul S.l. a sumei de 60 lei reprezentând contravaloarea cuțitului folosit la comiterea infracțiunii și care nu aparține inculpatului. Această sumă a fost stabilită de instanță prin raportare la prețul mediu al unui cuțit cu dimensiunile celui folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul S.l. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Inculpatul a invocat netemeinicia hotărârii apelate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, apreciate ca fiind prea mare în raport de circumstanțele reale și cele personale, solicitând și reindividualizarea modalității de executare, în sensul suspendării executării pedepsei.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a invocat netemeinicia hotărârii apelate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, apreciind că se impune majorarea acesteia, față de circumstanțele reale ale faptei, respectiv faptul că inculpatul a lovit victima fără motiv, după ce anterior se certaseră pe fondul consumului de alcool. S-a făcut trimitere la antecedența penală a inculpatului, astfel încât s-a solicitat a se constata că pedeapsa aplicată de instanța fondului nu corespunde cerințelor art. 52 C. pen.

Al doilea motiv de apel a vizat nelegalitatea obligării parchetului la plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul urmăririi penale, făcându-se trimitere la Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R. cu nr. 113928, în vigoare din 1 decembrie 2008.

Prin Decizia penală nr. 69 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul S.I., împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași.

S-a menținut starea de arest a inculpatului S.I. și s-a dedus arestarea preventivă după data de 22 martie 2013, la zi, respectiv până la 30 aprilie 2013.

A fost obligat inculpatul S.I. să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care, 200 lei, reprezintă onorariul avocatului din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile speciale ale M.J.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului Parchetului, au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, examinând apelurile declarate, sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a constatat următoarele:

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză și, ca urmare a coroborării acestuia, a statuat asupra vinovăției inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 21:30 - 22:00, în timp ce se afla în spațiul de cazare din incinta fermei viticole Dealu Morii din comuna Cotnari, jud. Iași, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat victimei T.C. o lovitură cu un cuțit în abdomen, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care a dus la decesul acesteia.

Reevaluând probatoriul administrat, la fond și în apel, s-a constatat că reținerea situației faptice din prezenta cauză s-a realizat prin coroborarea unor probe directe și indirecte, din a căror înlănțuire a rezultat cursivitatea argumentației logice, instanța de fond expunând în detaliu elementele care au determinat reținerea probelor coroborate ce au dus la concluzia reținerii vinovăției inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, reduse potrivit disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, urmările care s-au produs, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care a înțeles să adopte o poziție procesuală cooperantă cu organele judiciare.

S-a apreciat că pedeapsa cu închisoarea aplicată de instanța fondului, cu executare în regim de detenție, a fost stabilită corespunzător gravității faptei și personalității autorului, neimpunându-se micșorarea sau majorarea cuantumului acesteia, în raport de pericolul social concret al faptei comise și circumstanțele concrete ale cauzei.

Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului recurent este optimă atingerii scopurilor și funcțiilor acesteia, modificarea cuantumului nefiind de natură a asigura reeducarea și reinserția socială a inculpatului.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de parchet, instanța de apel l-a apreciat ca fiind nefondat, întrucât prevederile art. 189 C. proc. pen. sunt clare în acest sens.

S-a reținut că, potrivit acestor prevederi legale, retribuirea apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale se acoperă din sumele avansate de stat, fiind cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Public sau M.A.I. Trimiterile apelantului la Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R. cu nr. 113928, în vigoare din 1 decembrie 2008 nu au nicio legătură cu situația concretă analizată, deoarece acest protocol vizează retribuirea apărătorilor desemnați din oficiu în cursul judecății. Lipsa unui protocol încheiat între Ministerul Public și U.N.B.R. nu face inaplicabil art. 189 C. proc. pen., relativ la faptul că retribuirea apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale se acoperă din sumele avansate de stat, fiind cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Public.

Împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Prin recursul formulat, astfel cum a fost susținut de procuror cu ocazia dezbaterilor, a fost invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., în sensul că, în mod nelegal instanța de fond a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat în faza de urmărire penală să fie plătit din fondul Ministerului Public, având în vedere că acesta se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiată critica formulată, hotărârile pronunțate în cauză fiind nelegale, pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 alin. (2) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea în cadrul sistemului de ajutor public judiciar a serviciilor de asistență juridică și/ sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperare judiciară internațională în materie penală, încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, în vigoare de la data de 01 decembrie 2008, plata onorariilor prev. la alin. (1) - unde la lit. b) se menționează asistența juridică în materie penală - se suportă din sumele cuprinse distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției la cap. „Ordine publică și siguranță națională".

În art. 5 al aceluiași Protocol sunt menționate serviciile de asistență juridică în materie penală, care se referă la acordarea asistenței juridice a făptuitorului, învinuitului, inculpatului sau a condamnatului când aceasta este obligatorie, în situația în care organul de urmărire penală sau instanța de judecată apreciază că învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu și-ar putea face singură apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege în care se impune desemnarea unui apărător din oficiu.

Încheierea acestui Protocol de către U.N.B.R. doar cu Ministerul Justiției nu și cu Ministerul Public sau cu M.A.I. se explică prin reglementarea prevăzută de art. 26 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care prevede că "o cotă de 75% din sumele provenind din impozitele încasate din onorariile avocaților, ale notarilor publici și ale executorilor judecătorești se constituie venituri la bugetul de stat și se cuprinde distinct în bugetele de venituri și cheltuieli ale Ministerului Justiției, ale C.S.M., ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel: o cotă de 70% va fi cuprinsă în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției din care 50% va fi folosită pentru finanțarea siatemului de ajutor public judiciar și a sistemului de asistență juridică".

Art. 25 al aceleiași legi prevede că „sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de C. proc. pen., precum și din amenzile judiciare, constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției" și nu ale Ministerului Public sau Ministerului de Interne.

C. proc. pen. nu menționează, în capitolul intitulat Cheltuieli judiciare, care este modalitatea practică în care se defalcă și se plătesc efectiv, de către stat, sumele cu acest titlu, astfel că, în ceea ce privește plata onorariilor apărătorilor din oficiu sunt aplicabile dispozițiile Protocolului încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, care prevăd în concret modul în care se face plata acestor sume, inclusiv a onorariilor pentru asistența juridică acordată în cursul urmăririi penale.

Pe cale de consecință, cheltuielile judiciare menționate la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., altele decât cele cu onorariile apărătorilor din oficiu, sunt cuprinse și se plătesc din bugetele Ministerului Public și M.A.I.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca sumele reprezentând plata onorariilor pentru apărătorii din oficiu în faza de urmărire penală să fie plătite din bugetul Ministerului Public sau cel al M.A.I. ar fi stipulat expres acest lucru în lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 69 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 126 din 22 martie 2013 a Tribunalului Iași, secția penală, în parte, numai cu privire la suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.l., în cursul urmăririi penale, aceasta urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.l. durata reținerii și arestării preventive de la 07 februarie 2013 la 01 octombrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 69 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 126 din 22 martie 2013 a Tribunalului Iași, secția penală, în parte, numai cu privire la suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.l., în cursul urmăririi penale, aceasta urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 07 februarie 2013 la 01 octombrie 2013.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 01 octombrie 2013.