ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1155/2015

Deliberând

asupra contestației, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83/F din

06 mai 2015 Curtea de Apel București a admis contestația, la executare

formulată în temeiul art. 554 alin. (2) C. proc. pen. împotriva executării

sentinței penale nr. 500 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, definitivă prin neapelare la 24 martie 2014 privind persoana

condamnată D.P. În baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a desființat

în parte susmenționata sentință și în rejudecare, în baza art. 136 alin. (5)

din Legea nr. 302/2004 modificată, a luat act de retragerea cererii formulate

în baza art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind persoana condamnată D.P.

în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 13/HV/8/13/h/47 din 21 februarie 2013

a Tribunalului St. Polten - Austria rămasă definitivă prin nerecurare prin care

i s-a aplicat pedeapsa de 18 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor

de furt grav prin efracție prev. de art. 127, 128 alin. (1), cifra 4, art. 129

cifra 1 C. pen. austriac. De asemenea s-a luat act că persoana condamnată a

fost pusă în libertate la data de 14 iulie 2014 conform adresei emisă de

Ministerul Federal de Justiție al Austriei din 30 iulie 2014 și că aceasta se

află în executarea mandatului european de arestare emis la 3 iulie 2013 de

Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. 10633/182/2012 în vederea executării

pedepsei de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat

și tâlhărie. A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013

din 30 mai 2014 privind pe D.P. referitor la pedeapsa de 18 luni închisoare din

executarea căreia a fost pus în libertate de autoritățile judiciare austriece

la 14 iulie 2014 astfel cum rezultă din adresa din 09 septembrie 2014 a

Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară

-Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală din România. Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței privind pe D.C.M. și V.N.C.

Pentru a hotărî

astfel curtea a reținut că la data de 4 decembrie 2014 Biroul „Executări

penale" din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a

formulat, în baza art. 554 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., contestația la executare împotriva sentinței penale nr. 500

din 23 octombrie 2010 a aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare la 24

martie 2014, prin care a fost recunoscută sentința penală nr. 13/HV8/13/h/47

din 21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul St. Polten, Austria, definitivă

prin nerecurare, iar persoana condamnată D.P. a fost transferată într-un

penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 18 luni

și 4 luni închisoare și s-a emis madatul.

Autoritățile

judiciare austriece au comunicat Ministerului de Justiție din România (adresa din

2013) că își retrag cererea de recunoaștere a sentinței penale nr. 13/Hv/8/13/h/47

din 21 februarie 2013 a Tribunalului St. Polten, Austria și pe cea de transfer

a persoanei condamnate D.P., întrucât acesta a fost liberat la 14 iulie 2014

din executarea pedepsei de 18 luni închisoare. Persoana condamnată este predată

autorităților române pentru executarea mandatului european de arestare emis de

Judecătoria Baia Mare.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că din documentele atașate

contestației rezultă că D.P. a fost liberat din pedeapsa de 18 luni închisoare

de către autoritățile judiciare austriece la 14 iulie 2014 și că acesta se află

în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare la care a fost condamnat pentru

furt calificat și tâlhărie, fiind emis M.E.A. la 3 iulie 2013 de către

Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. 10633/182/2012. Având în vedere

dispozițiile art. 136 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, a luat act

de retragerea cererii formulată în baza art. 162 alin. (4) și art. 163 din

Legea nr. 302/2004 republicată, desființându-se, conform art. 598 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., în parte, sentința penală nr. 500 din 23 octombrie 2013 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, rămasă definitivă la 24 martie 2014.

Luând act de

retragerea cererii de recunoaștere a sentinței penale austriece și de

transferarea numitului D.P. pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din

România (pedeapsa de 18 luni închisoare) în condițiile în care acesta este

liberat din executarea ei la 14 iulie 2014, instanța a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013 din 30 mai 2014.,

fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 500 din 23 octombrie

2013 privindu-i pe numiții D.C.M. și V.N.C.

Împotriva acestei

sentințe a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

solicitând, în esență, desființarea sentinței penale atacate și înlăturarea

dispoziției prin care curtea a luat act de retragerea cererii formulate în baza

art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București privind persoana condamnată D.P. în

vederea recunoașterii sentinței penale nr. 13/HV/8/13/h/47 din 21 februarie 2013

a Tribunalului St. Polten - Austria rămasă definitivă prin nerecurare prin care

i s-a aplicat pedeapsa de 18 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor

de furt grav prin efracție prev. de art. 127, 128 alin. (1), cifra 4, art. 129

cifra 1 C. pen. austriac și menținerea hotărârii numai în sensul anulării

formelor de executare privind persoana condamnată P.D.

Examinând

contestația prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este

fondată pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Verificând

actele și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 500 din

23 octombrie 2013, Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, a recunoscut sentința penală nr. 13/Hv/8/13/h/47

din 21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul St. Polten, Austria, rămasă

definitivă prin nerecurare, privind persoanele condamnate cu privare de

libertate D.P., D.C.M. și V.N.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt,

prev. de art. 127 și 128 alin. (1), cifra 4, art. 129 din C. pen. austriac,

ce-și găsesc corespondența în dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin.

(1), 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. român. A luat act că persoanele

transferabile și-au exprimat la data de 21 februarie 2013 acordul irevocabil de

a executa pedepsele aplicate într-un penitenciar din România, acesta fiind

consemnat în sentința penală a cărei recunoaștere se solicită. A dispus

transferarea celor trei persoane condamnate într-un penitenciar din România în

vederea continuării executării pedepselor aplicate, astfel: D.P. - 18 luni

închisoare, D.C.M. - 22 luni închisoare și V.N.C. - 2 ani închisoare. A fost

computată prevenția și perioada executată din pedeapsele aplicate persoanelor

condamnate de la 14 ianuarie 2013 la zi.

La data de 14

decembrie 2014 a fost introdusă contestația la executare întemeiată pe

dispozițiile art. 554 alin. (2) rap. la art. 598 lit. c) C. proc. pen., având

în vedere incidentul referitor la punerea în executare a pedepsei aplicate prin

hotărârea străină de condamnare, respectiv împrejurarea că la data de 14 iulie 2014

condamnatul D.P. a fost pus în libertate de autoritățile judiciare austriece

din executarea pedepsei de 18 luni, astfel cum rezultă din adresa din 09

septembrie 2014 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și

Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie

penală din România.

Prima instanță

a desființat în parte sentința penală nr. 500 din 23 octombrie 2013 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, și a luat act de retragerea sesizării în

condițiile în care sentința penală nr. 500/2013 a rămas definitivă,

bucurându-se astfel de autoritate de jucru judecat și după ce a fost emis

mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013 din 30 mai 2014.

În această

situație, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (13) din

Legea nr. 302/2004, potrivit cu care dacă, după emiterea mandatului de

executare a pedepsei închisorii, statul emitent își retrage certificatul,

instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii. În

acest caz, sentința instanței române urmează să producă efecte juridice numai

sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea

certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a

faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea

infracțiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate".

Din situația

juridică a condamnatului nu au rezultat date cu privire la o eventuală stare de

recidiviă, astfel că prima instanță trebuia să se limiteze la anularea

mandatului de executare a mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013

din 30 mai 2014.

Luându-se act

de retragerea sesizării se constată că prima instanță a intervenit în mod

nepermis în autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 500/2013.

Înalta Curte

reține că autoritatea de lucru judecat este puterea sau forța acordată de lege

hotărârii judecătorești definitive de a fi executată. Hotărârea penală

definitivă învestită de lege cu autoritatea de lucru judecat are un efect

pozitiv și un efect negativ. Efectul pozitiv al lucrului judecat constă în

aceea că dă naștere acelui drept subiectiv (potestas agendî), pe baza căruia

organele competente trec la executarea dispozițiilor cuprinse în hotărâre.

Această eficiență executivă a hotărârii definitive conferă persoanelor în

favoarea cărora au fost pronunțate dispozițiile hotărârilor legale pentru

executarea dispozițiilor respective. Efectul negativ al lucrului judecat constă

în împiedicarea pe care o produce cu privire la desfășurarea unui nou proces

penal între aceleași persoane. Acest efect, concretizat în regula non bis in

idem, este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat.

Astfel, în

practica judiciară s-a apreciat că a fost încălcat principiul autorității de

lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare la pedeapsa închisorii

în a cărei executare se afla condamnatul prin stabilirea - pe calea

contestației la executare - că fapta comisă este o infracțiune în dauna

avutului privat și nu în dauna avutului public.

Folosind

același raționament se apreciază că autoritatea de lucru judecat de care se

bucură sentința penală nr. 500/2013 a fost încălcată ca urmare a faptului că,

pe calea contestației la executare, instanța a luat act de retragerea cererii

formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind persoana

condamnată D.P., fapt ce are drept consecință inexistența condițiilor privind

recunoașterea hotărârii străine de condamnare, aspecte asupra cărora instanța

statuase anterior, în mod definitiv prin sentința penală nr. 500/2 013.

Or, în ipoteza

retragerii certificatului .de către statul emitent instanța respinge cererea ca

nesusținută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 154 alin. (5) din Legea nr. 302/2004,

retragere care poate interveni numai înainte de soluționarea definitivă a

cauzei.

Spre deosebire

de această situație dispozițiile art. 154 alin. 13 din Legea nr. 302/2004 după

rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaștere, instanța dispune numai

anularea M.E.P.I.

Așa fiind, Înalta

Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva sentinței penale nr. 83/F din 06 mai 2015 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 7224/2/2014, va

desființa în totalitate sentința penală mai sus menționată și, în rejudecare,

va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013 din 30 mai 2014

privind pe D.P., emis în baza sentinței penale nr. 500/F din 23 octombrie 2013

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Conform art. 275

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare la fond și cele ocazionate de

soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru intimatul D.P. la soluționarea contestației, în sumă de 400

lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva sentinței penale nr. 83/F din 06 mai 2015 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 7224/2/2014.

Desființează în

totalitate sentința penală mai sus menționată

Cheltuielile

judiciare la fond și cele ocazionate de soluționarea contestației formulate de

Parchetul de pelângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul D.P. la soluționarea

contestației,însuma de 400 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 08 noiembrie 2015.