ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2016

Decizia nr. 169/2016

Deliberând, asupra actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 11/F din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 107 alin. (1) raportat la art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a:

- mandatului european de arestare emis la data de 19 octombrie 2015 [Referința dosarului: 264 Js 2012 din 13 (29208) V] de Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin.

- mandatului european de arestare emis la data de 04 noiembrie 2015 [Referința dosarului: 223 Js 4100 din 13 (29208) V] de Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin.

Instanța de fond a refuzat executarea mandatelor europene de arestare și predarea persoanei solicitate A.

În baza art. 98 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, pe cale incidentală, a dispus recunoașterea și executarea, într-un penitenciar din România, a pedepselor de:

- 10 luni închisoare, pentru săvârșirea, la data de 19 aprilie 2013, a infracțiunilor de furt și tentativă la înșelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 242, 243, 263, 22, 23, 25 Abs.2, 52 StGB, aplicată persoanei solicitate A. prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referința: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, a cărei suspendare condiționată a executării a fost revocată prin hotărârea din 23 februarie 2015 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 19 octombrie 2015),

- 10 luni închisoare, pentru săvârșirea, la data de 9 noiembrie 2013, a două infracțiuni de tentativă la înșelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 263, 22, 23 StGB. aplicată persoanei solicitate A. prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referința: 272 Ds 201/13), definitivă la 9 august 2014 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 04 noiembrie 2015), (în total 20 de luni închisoare).

A dedus din durata pedepselor aplicate persoanei solicitate perioada detenției preventive, de la 19 aprilie 2013 la 22 mai 2013 (34 de zile) și de la 9 noiembrie 2013 la 24 februarie 2014 (108 zile), și perioada în care persoana solicitată a fost reținută în vederea predării în baza mandatelor europene de arestare la data de 23 decembrie 2015 și la data de 04 ianuarie 2016.

În baza art. 98 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunțării hotărârii.

În baza art. 107 alin. (4) raportat la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, a solicitat Biroului SIRENE național întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă de alt stat membru în baza mandatelor europene de arestare sus-menționate.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Adresa nr. 2548/II-5/2015 din data de 24 decembrie 2015, înregistrată la aceeași dată sub nr. 8129/2/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru a dispune cu privire la arestarea și predarea persoanei solicitate A., cetățean român, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, la data de 19 octombrie 2015, de către Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin, în vederea executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referința: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, pedeapsă a cărei suspendare a executării a fost revocată prin hotărârea din 27 august 2013 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten.

Prin Adresa nr. 4/II-5/2016 din data de 5 ianuarie 2016, înregistrată la aceeași dată, sub nr. 50/2/2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru a dispune cu privire la arestarea și predarea persoanei solicitate A., cetățean român. În cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, la data de 04 noiembrie 2015, de către Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin, în vederea executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referința: 272 Ds 201/13), definitivă la 9 august 2014.

La termenul din 6 ianuarie 2015, în baza art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/2/2016 la Dosarul nr. x/2/2015.

La termenul din 6 ianuarie 2015, persoana solicitată a arătat că nu consimte la predare și. fiind ascultată, potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a arătat că este de acord să execute pedepsele respective într-un penitenciar din România.

Ca urmare a poziției procesuale exprimate de persoana solicitată, Curtea, potrivit art. 98 alin. (3) rap. la art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a solicitat autorității judiciare germane care a emis mandatele europene de arestare să comunice, în copie certificată și în traducere autorizată în limba română, hotărârile definitive de condamnare a acelei persoane, împreună cu informații referitoare la durata detenției preventive a acesteia (considerată ca parte executată din cele două pedepse de câte 10 luni închisoare), informând acea autoritate despre dispozițiile legii române, privind posibilitatea refuzării punerii în executare a mandatului european de arestare și recunoașterii, pe cale incidentală, a hotărârii în baza căreia acesta a fost emis, cu consecința executării pedepsei de către persoana solicitată într-un penitenciar din țara de origine.

Autoritatea judiciară germană a comunicat documentele și informațiile solicitate. precizând, totodată, că este de acord ca persoana solicitată să execute pedepsele aplicate într-un penitenciar din România.

Analizând actele și lucrările dosarului. Curtea a constatat că, în privința persoanei solicitate A., au fost emise două mandate europene de arestare, de Parchetul (Staatsanwaltschaft) Berlin:

- la data de 19 octombrie 2015, în vederea executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referința: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, pedeapsă a cărei suspendare a executării a fost revocată prin hotărârea din 27 august 2013 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten, și

- la data de 04 noiembrie 2015. În vederea executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referința: 272 Ds 201/13) definitivă la 9 august 2014.

De asemenea, din actele dosarului, a rezultat că persoana solicitată este cetățean român și, în cadrul acestei proceduri, a declarat. În mod expres, că nu este de acord să execute pedeapsa privativa de libertate ce i-a fost aplicată în mod definitiv în statul emitent al mandatului european de arestare.

Întrucât persoana solicitată a consimțit să execute pedeapsa în considerarea căreia a fost emis mandatul european de arestare într-un penitenciar din România, iar autoritatea judiciară germană emitentă a acelui mandat, fiind informată, a fost de acord cu această soluție. Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de punere în executare a mandatului respectiv, urmând să recunoască, pe cale incidentală, în condițiile art. 98 alin. (3) rap. la art. 150 și art. 155 și art. 154 alin. (6) lit. a) din aceeași lege, hotărârea străină de condamnare.

Curtea a constatat că, prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referința: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea, la data de 19 aprilie 2013, a infracțiunilor de furt și tentativă la înșelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 242. 243. 263. 22, 23, 25 Abs.2, 52 StGB. Prin hotărârea din 27 august 2013 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei menționate anterior.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Acuzatul a mărturisit că la data de 19 aprilie 2013 pe la ora 15.30 în baza unui plan comun cu persoana urmărită separat B. în Starbucks pe strada Rosenthaler au rugat martorul C. să facă o donație cu afirmația mincinoasă că strâng bani pentru o asociație, care de fapt nu exista, a copiilor handicapați și surdo-muți. Așa cum se convenise, persoana urmărita B. a profitat de ocazia că acuzatul ținea lista de donații în față, iar acesta între timp i-a luat telefonul mobil care se afla pe masă, pentru a-l păstra. Acuzatul și persoana urmărită separat au comis fapta pentru a-și procura o sursa de venit nu numai temporară pentru surse alternative de trai; doreau să vândă telefonul (furt comercial împreuna cu încercare de înșelăciune). "

Potrivit informațiilor comunicate de autoritatea judiciară germană, din pedeapsa de 10 luni închisoare, trebuie scăzută perioada în care persoana solicitată a fost arestată preventiv în cauză, de la 19 aprilie 2013 la 22 mai 2013 (34 de zile), precum și perioada în care persoana solicitată a fost reținută în vederea predării în baza mandatului european de arestare, de la data de 23 decembrie 2015.

Prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referința: 272 Ds 201/13), definitivă la 9 august 2014, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea, la data de 9 noiembrie 2013, a infracțiunilor de înșelăciune (2 fapte), prevăzute de paragrafele §§ 263, 22. 23 StGB.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Potrivit informațiilor comunicate de autoritatea judiciară germană, din pedeapsa de 10 luni închisoare, trebuie scăzută perioada în care persoana solicitată a fost arestată preventiv în cauză, de la 9 noiembrie 2013 la 24 februarie 2014 (108 zile), precum și perioada în care persoana solicitată a fost reținută în vederea predării în baza mandatului european de arestare, de la data de 4 ianuarie 2016.

Raportat la aspectele anterior menționate, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 155 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004, întrucât:

- hotărârile străine de condamnare sunt definitive și executorii, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate A. (cetățean român) sunt incriminate și în cazul în care ar fi fost săvârșite de el pe teritoriul României, realizând, în concret, conținutul constitutiv al infracțiunilor de: furt [prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. român și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă] și tentativă la înșelăciune [prevăzută de art. 20 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. român și pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani] și, respectiv, înșelăciune [prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. român și pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani];

- persoana condamnată are cetățenia română și este de acord să execute pedepsele respective în România;

- nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151 din aceeași lege.

Mai mult, executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate (originară din această țară).

De asemenea, Curtea a constatat că natura și durata pedepsei aplicate de instanța străină corespunde cu natura și durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, astfel că nu este necesară adaptarea pedepsei respective, conform art. 154 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Analiza condițiilor de recunoaștere a hotărârilor s-a făcut prin raportare la dispozițiile cuprinse în Titlul VI din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, dat fiind că Germania a transpus decizia cadru menționată, la 25 iulie 2015. Fiind vorba de o recunoaștere pe cale incidentală însă, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, condiționată de refuzul executării acestuia din urmă pe motivul prevăzut la art. 98 alin. (2) lit. c) din Lege. Curtea apreciază că nu se mai impune emiterea certificatului prevăzut în anexa nr. 5 la Lege.

Împotriva Sentinței penale nr. 11/F din data de 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, persoana solicitată a formulat contestație, în termenul legal:

A solicitat admiterea contestației și modificarea sentinței penale menționate, în sensul deducerii din durata pedepsei aplicate a unui număr total de 244 de zile.

A precizat că a fost arestat în Germania pentru o perioadă de 134 de zile, între 14 aprilie 2013 - 27 august 2013, astfel că în mod greșit instanța de fond a dedus din totalul pedepselor doar 34 de zile.

În susținerea aspectelor invocate a solicitat instanței efectuarea demersurilor necesare către autoritățile germane pentru punerea la dispoziție a documentelor din care rezultă perioada executată în penitenciarul din Germania.

Înalta Curte, examinând contestația declarată de persoana solicitată A., constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, această lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internațională în materie penală:

a) extrădarea;

b) predarea în baza unui mandat european de arestare;

c) transferul de proceduri în materie penală;

d) recunoașterea și executarea hotărârilor;

e) transferarea persoanelor condamnate;

f) asistența judiciară în materie penală;

g) alte forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Textul art. 4 din Legea sus citată prevede că această lege se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate".

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004 "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (...) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

(3) În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 107, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentala, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 107."

În speță, Înalta Curte constată că la termenul din data de 27 ianuarie 2016 s-a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul J.V.A. ALT - Moabit din R.F. Germania, pentru a se comunica durata executată de persoana solicitată din pedepsele aplicate prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referința: 272 Ds. 78/13), definitivă la data de 27 august 2013, a cărei suspendare condiționată a executării a fost revocată prin hotărârea din 23 februarie 2015 a Judecătoriei Tiergarten (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 10 octombrie 2015) și prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referință:272 Ds. 201/13), definitivă la 09 august 2014 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 04 noiembrie 2015).

Față de cele solicitate, la data de 08 februarie 2016, prin mail, a fost depusă o adresă din partea Penitenciarului Plotzensee din care rezultă că persoana solicitată a fost arestată pe teritoriul Germaniei în perioada 19 aprilie 2013 - 22 mai 2013 - 34 zile, în baza hotărârii penale pronunțate în Dosarul nr. x/13 de Judecătoria Tiergarten, definitivă la data de 27 august 2013.

Astfel, în mod judicios. Curtea de Apel a dispus deducerea a 34 de zile din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea, la data de 19 aprilie 2013, a infracțiunilor de furt și tentativă la înșelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 242, 243, 263, 22, 23, 25 Abs.2, 52 StGB, prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 19 august 2013 (Referința: 272 Ds 78/13), definitivă la 27 august 2013, a cărei suspendare condiționată a executării a fost revocată prin hotărârea din 23 februarie 2015 a Judecătoriei (Amtsgericht) Tiergarten (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 19 octombrie 2015).

În ceea ce privește pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea, la data de 9 noiembrie 2013, a două infracțiuni de tentativă la înșelăciune, prevăzute de paragrafele §§ 263, 22, 23 StGB, prin hotărârea penală pronunțată de Judecătoria (Amtsgericht) Tiergarten la data de 24 februarie 2014 (Referința: 272 Ds 201/13), definitivă la 9 august 2014 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 04 noiembrie 2015), Înalta Curte constată că se impune deducerea perioadei detenției preventive de la 19 noiembrie 2013 la 24 februarie 2014 - 108 zile.

Totodată, se reține că persoana solicitată a fost reținută în vederea predării în baza mandatelor europene de arestare pentru perioada 23 decembrie 2015 - 04 ianuarie 2016 - 13 zile.

Astfel, Curtea de Apel a procedat în mod corect la deducerea, din totalul pedepselor de 20 luni, a perioadelor de 34 de zile, de 108 zile și, respectiv 13 zile.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 11/F din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 11/F din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV