ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2015

Asupra contestației penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 239 din data de 5 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Austria cu privire la executarea mandatului european de arestare din 28 ianuarie 2015 nr. 2 în Dosarul nr. 2/St/77/1/ld emis de procurorul din cadrul Parchetului Gxaz, aprobat prin încheierea din 09 februarie 2015 a Tribunalului pentru cauze penale Graz, Austria, cu privire la persoana solicitată T.D.D., , aflat în stare de detenție în Penitenciarul Gherla în executarea unei pedepse privative de libertate și, în consecință:

În baza art. 58 alin. (1) rap. la art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a amânat predarea persoanei solicitate T.D.D. până la punerea în libertate a acestuia ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 300 din 15 iulie 2010 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin Decizia penală nr. 155 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, la termen.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate T.D.D. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data liberării condiționate sau data executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 300 din 15 iulie 2010 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin Decizia penală nr. 155 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj la termen, în vederea executării mandatului european de arestare nr. 2/St/77/1/ld din 28 ianuarie 2015, emis de către procurorul din cadrul Parchetului Graz, aprobat prin încheierea din 09 februarie 2015 a Tribunalului pentru Cauze Penale Graz, Austria în vederea predării.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens. S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității. S-a dispus ca cetățeanul român să fie predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 5 mai 2015 Curtea de apel Cluj a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu propunerea de luare a măsurii arestului preventiv față de persoana solicitată T.D.D. în vederea predării acestuia autorităților judiciare austriece care, în data de 28 ianuarie 2015, au emis mandatul european de arestare nr. 2/St/77/lld aprobat prin încheierea din 9 februarie 2015 a Tribunalului pentru cauze penale Gratz, Austria pentru săvârșirea a 11 fapte de furt calificat comise în formă organizată unele consumate, altele rămas în formă de tentativă prev. de art. 127, 128, 129, 130 C. pen. austriac raportat la art. 15, 12 C. pen. austriac, constând în aceea că, în perioada septembrie 2010-februarie 2011, ca membru a unui grup infracțional organizat din care făcea parte alături de T.G., B.R., D.V., D.F. și Ș.L., prin efracție, escaladare și folosire de chei contrafăcute, au participat la sustragerea sau tentativa de sustragere a unor bunuri mobile, în mod preponderent, de utilaje folosite în construcții și agricultură a căror valoare depășește suma de 50.000 euro ridicându-se la suma de aproximativ 1.435.437 euro.

S-a reținut că persoana solicitată se află în prezent încarcerată în Penitenciarul Baia-Mare unde execută o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit grav prin sentința penală nr. 300/2010 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin Decizia penală nr. 155/2010 a Curții de Apel Cluj.

În probațiune a fost depus mandatul european de arestare, despre care s-a făcut anterior vorbire, declarația pe care persoana solicitată a dat-o în fața procurorului, copie de pe cazierul judiciar al acestuia, copia sentinței penale nr. 237 din 2011 a Curții de Apel București, secția a II-penală, împreună cu o copie a mandatului de arestare nr. 26/EAW din 16 mai 2011.

În data de 5 mai 2015 persoana solicitată a fost dusă în fața Curții de Apel, unde a fost audiată, arătând că nu dorește să fie predată autorităților judiciare austriece.

Având în vedere aceste aspecte, instanța conform art 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care prevăd că în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. In caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsie la termen, dispoziții legale coroborate cu prevederile art. 112 din același act normativ, va amâna predarea persoanei solicitate până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiționate sau până la executare la termen a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 300/2010 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin Decizia penală nr. 155/2010 a Curții de Apel Cluj.

Cetățeanul român va fi predat cu condiția ca în situația în care se va pronunța față de el o pedeapsă privativă de libertate să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

S-a arătat că aspectele invocate de persoana solicitată T.D.D., prin apărător ales care a invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că sentința Curții de Apel București, vizează 3 din cele 11 acte materiale care fac obiectul mandatului european de arestare, aflat la acest moment pe rolul Curții de Apel Cluj, nu pot fi primite de către instanță pentru următoarele considerente:

În materia mandatelor europene de arestare, instanțele statului solicitant nu pot face verificări sau modificări în ceea ce privește actele și hotărârile emise de statul solicitant.

Pe de altă parte, în materia arestării preventive, așa cum este ea reglementată de către Legea nr. 302/2004 și în cauza concretă dedusă judecății, nu se poate vorbi despre o veritabilă autoritate de lucru judecat.

S-a constatat că ne aflăm într-o situație inedită raportându-ne la actele din prezentul dosar, cu privire la persoana solicitată există atât sentința Curții de Apel București care dispune amânarea predării până la liberarea inculpatului, din executarea aceleiași pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare și arestarea preventivă pe 30 zile în acest scop pentru 3 acte materiale dar și hotărârea Curții de Apel Cluj, care dispune în același sens însă cu privire la 11 acte materiale dintre care 3 sunt cuprinse în hotărârea Curții de Apel București.

S-a apreciat că cele două hotărâri judecătorești nu sunt contradictorii, ele se pot concilia, și nu sunt de natură a-i provoca vreo vătămare persoanei solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată T.D.D., solicitând respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece, întrucât în cauză s-a pronunțat și Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 237/2011, vizând același mandat european de arestare, existând astfel autoritate de lucru judecat.

Examinând contestația formulată în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 5 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanța cu propunerea de luare a măsurii arestării față de persoana solicitată T.D.D. în vederea predării acesteia autorităților judiciare din Austria.

Sesizarea a avut la bază mandatul european de arestare nr. 2/St/77/1/ld din 28 ianuarie 2015 emis de procurorul din cadrul Parchetului Graz, aprobat prin încheierea din 9 februarie 2015 a Tribunalului pentru cauze penale Graz, Austria pentru săvârșirea de către persoana solicitată a unui număr de 11 fapte de furt calificat comise în formă organizată, prevăzute de art. 127, 128, 129, 130 C. pen. austriac, raportat la art. 15, 12 din același cod.

S-a reținut în mandatul european de arestare că în perioada septembrie 2010 - februarie 2011, persoana solicitată T.D.D., ca membru al unui grup criminal organizat, a participat împreună cu numiții T.G., B.R., D.V., D.F. și S.L. la sustragerea sau tentativa de sustragere a unor utilaje folosite în construcții și agricultură, a căror valoare se ridică la peste 1.400.000 euro.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că persoana solicitată T.D.D. se află în executarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 300/2010 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin Decizia penală nr. 155/2010 a Curții de Apel Cluj, fiind incidente dispozițiile art. 112 cu referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, astfel, în mod corect, Curtea de apel, a amânat predarea persoanei solicitate până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiționate sau până la executare la termen a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare.

În ce privește susținerea persoanei solicitate potrivit căreia în cauză există autoritate de lucru judecat față de sentința penală nr. 237 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită întrucât vizează un alt mandat european de arestare.

Astfel, prin hotărârea susmenționată s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile austriece la data de 22 aprilie 201 din Dosarul nr. 2/St/27//11a pentru săvârșirea de către persoana solicitată T.D.D., a unui număr de 3 fapte de fort calificat, la datele de 27 noiembrie 2010, 8/9 decembrie 2010 și 11 februarie 2011, în timp ce, în speță, sesizarea are ca obiect mandatul european de arestare din 20 ianuarie 2015 emis în Dosarul nr. 2/St/77/1/ld pentru un număr de 11 fapte comise în perioada septembrie 2010 - februarie 2011.

Pe de altă parte, chiar dacă cele 3 fapte de furt calificat care fac obiectul mandatului european de arestare emis la data de 22 aprilie 2011 ar fi cuprinse și în cele 11 fapte care fac obiectul mandatului european de arestare emis la data de 20 ianuarie 2015 de către autoritățile judiciare austriece, așa cum a reținut și prima instanță, în această materie, instanțele statului solicitant nu pot face verificări sau modificări cu privire la actele și hotărârile emise de statul solicitant.

Având în vedere că în cauză nu s-au constatat motive de refuz a executării mandatului european de executare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar cererea de contestație formulată de persoana solicitată T.D.D. împotriva sentinței penale nr. 239 din 5 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, este nefondată, urmând ca în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată T.D.D. împotriva sentinței penale nr. 239 din data de 5 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2015.