ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2014

Deliberând asupra formulată de condamnatul B.D.I. împotriva sentinței penale nr. 99 din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99 din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 289/54/2014, a fost respinsă cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul B.D.I. cu privire la pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 14 februarie 2014, a înregistrat fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. 289/54/2014, cererea formulată de condamnatul B.D.I., înaintată inițial Judecătoriei Târgu Jiu, iar ulterior trimisă spre soluționare Curții de Apel Craiova, prin care s-a solicitat aplicarea legii mai favorabile, potrivit art. 6 din noul C. pen., cu privire la pedeapsa sentinței penal nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, modificată prin Decizia penală nr. 1006/1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 17 octombrie 2013. În susținerea cererii s-a atașat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 291 din 21 octombrie 2012 al Curții de Apel Timișoara, sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, fișa de evaluare a deținutului și fișa Dosarului nr. 1006/1/2013 din 17 octombrie 2013 cu soluția pronunțată în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Conform art. 23 alin. (8) din Legea nr. 255/2013 cu modificările din O.U.G. nr. 116/2013, s-a comunicat condamnatului termenul de soluționare și posibilitatea de formula concluzii scrise. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, alături de alți inculpați, a fost condamnat și inculpatul B.D.I. pentru trei infracțiuni, respectiv: - în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2013, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; - în baza art. 255 alin. (1) C. pen., rap.

pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., la 6 luni închisoare; - în baza art. 270 alin. (2) lit. a) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 320 1 C. proc. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni, mărită cu un spot de 1 an, urmând să execute, în final, 5 ani și 6 luni închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Ulterior, prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis, între altele, și recursul inculpatul B.D.I.

în sensul că s-au redus pedepsele individuale la 3 ani și 4 luni pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu art. 320 1 C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; la 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320 C. proc. pen. și la 3 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 270 alin. (2) lit. a rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 320 1 C. proc. pen. și 3 ani pedeapsă complementară. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au interzis, totodată, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Instanța de fond a apreciat că, este neîntemeiată, cererea formulată, pentru următoarele considerente S-a avut în vedere că, potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

În același sens, în baza art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a codului penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune ce a rămas definitivă sub imperiul vechiului C. pen., care nu depășește maximul special prevăzut de codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi". Instanța de fond a reținut că, în cauza de față contestatorul se află în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani și 8 luni și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de ar. 64 lit. a) și b) C. pen., toate infracțiunile de condamnare fiind incriminate și în continuare, respectiv darea de mită prin art. 290 C. pen., cu pedepse de la 2 la 7 ani închisoare, aderarea la un grup infracțional organizat prin art. 367 C. pen.

care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea drepturi, în condițiile în care și pentru infracțiunea de contrabandă calificată se păstrează reglementarea anterioară și pedepsele prevăzute de lege. Pentru stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se țină seama de toate normele penale care își pot găsi aplicarea în cauzele deduse judecății, iar instanța în soluționarea unor asemenea cereri, este obligată să aplice legea penală, cu privire la toate măsurile susceptibile de a fi luate în calcul. Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, cu consecințele art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ce vizează reducerea acestora cu o treime în cadrul procedurii simplificate, instanța de fond a constatată că pedepsele stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs, nu depășesc maximul special prevăzut de noul C. pen.

și, ca atare, se va respinge contestația promovată în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificată prin art. 4 pct. 1 din O.U.G. nr. 116/2013, rap. la art. 505 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul B.D.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 martie 2014. La termenul de judecată din 24 martie 2014, contestatorul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că înțelege să-și retragă recursul.

Înalta Curte, având în vedere, pe de o parte, declarația contestatorului condamnat în sensul retragerii cererii de contestație, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de declarația de retragere a contestației formulată de contestatorul B.D.I. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorului condamnat va fi obligat la plata sumei 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea contestației declarată de condamnatul B.D.I. împotriva sentinței penale nr. 99 din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2014.