ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra formulată de condamnatul B.D.I. împotriva sentinței
penale nr. 99 din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția
penală și pentru cauze cu minori;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 99 din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 289/54/2014, a
fost respinsă cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată
de condamnatul B.D.I. cu privire la pedepsele aplicate prin sentința penală nr.
258/PI din 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a
reținut următoarele:
La data de 14 februarie 2014, a înregistrat fost înregistrată
pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. 289/54/2014, cererea formulată de
condamnatul B.D.I., înaintată inițial Judecătoriei Târgu Jiu, iar ulterior
trimisă spre soluționare Curții de Apel Craiova, prin care s-a solicitat
aplicarea legii mai favorabile, potrivit art. 6 din noul C. pen., cu privire la
pedeapsa sentinței penal nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea
de Apel Timișoara, modificată prin Decizia penală nr. 1006/1/2013 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție din 17 octombrie 2013.
În susținerea cererii s-a atașat mandatul de executare a
pedepsei închisorii nr. 291 din 21 octombrie 2012 al Curții de Apel Timișoara,
sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, fișa de evaluare a deținutului și fișa Dosarului nr. 1006/1/2013 din
17 octombrie 2013 cu soluția pronunțată în recurs la Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Conform art. 23 alin. (8) din Legea nr. 255/2013 cu
modificările din O.U.G. nr. 116/2013, s-a comunicat condamnatului termenul de
soluționare și posibilitatea de formula concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a
reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012,
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, alături de alți inculpați, a fost
condamnat și inculpatul B.D.I. pentru trei infracțiuni, respectiv:
- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2013, cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și
10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.
pen.;
- în baza art. 255 alin. (1) C. pen., rap. pentru art. 7 alin.
(2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen., la 6
luni închisoare;
- în baza art. 270 alin. (2) lit. a) rap. la art. 274 din
Legea nr. 86/2006 cu art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000
și art. 320
1
C. proc. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și 10 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus
contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni, mărită cu un
spot de 1 an, urmând să execute, în final, 5 ani și 6 luni închisoare și 10 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) și b) C. pen.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie
2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis, între
altele, și recursul inculpatul B.D.I. în sensul că s-au redus pedepsele
individuale la 3 ani și 4 luni pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 39/2003 cu art. 320
1
C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
la 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.,
rap. pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320 C. proc.
pen. și la 3 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 270 alin.
(2) lit. a rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu art. 17 lit. f) și art. 18
alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 320
1
C. proc. pen. și 3 ani
pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus
ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare
și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au interzis, totodată, drepturile prev. de art. 64 alin.
(1) lit. a) și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Instanța de fond a apreciat că, este neîntemeiată,
cererea formulată, pentru următoarele considerente
S-a avut în vedere că, potrivit art. 6 alin. (1) C.
pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la
executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care
prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul
special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la
acest maxim.
În același sens, în baza art. 4 din Legea nr. 187/2012,
pentru punerea în aplicare a codului penal, „pedeapsa aplicată pentru o
infracțiune ce a rămas definitivă sub imperiul vechiului C. pen., care nu
depășește maximul special prevăzut de codul penal, nu poate fi redusă în urma
intrării în vigoare a acestei legi".
Instanța de fond a reținut că, în cauza de față
contestatorul se află în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani și 8 luni
și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de ar. 64 lit. a) și b) C. pen., toate
infracțiunile de condamnare fiind incriminate și în continuare, respectiv darea
de mită prin art. 290 C. pen., cu pedepse de la 2 la 7 ani închisoare, aderarea
la un grup infracțional organizat prin art. 367 C. pen. care se pedepsește cu
închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea drepturi, în condițiile în care și
pentru infracțiunea de contrabandă calificată se păstrează reglementarea
anterioară și pedepsele prevăzute de lege.
Pentru stabilirea legii penale mai favorabile trebuie
să se țină seama de toate normele penale care își pot găsi aplicarea în cauzele
deduse judecății, iar instanța în soluționarea unor asemenea cereri, este
obligată să aplice legea penală, cu privire la toate măsurile susceptibile de a
fi luate în calcul.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de
textele incriminatoare, cu consecințele art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ce
vizează reducerea acestora cu o treime în cadrul procedurii simplificate,
instanța de fond a constatată că pedepsele stabilite de Înalta Curte de Casație
și Justiție în recurs, nu depășesc maximul special prevăzut de noul C. pen. și,
ca atare, se va respinge contestația promovată în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013,
modificată prin art. 4 pct. 1 din O.U.G. nr. 116/2013, rap. la art. 505 C.
proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație
condamnatul B.D.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție la data de 10 martie 2014.
La termenul de judecată din 24 martie 2014,
contestatorul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul
desemnat din oficiu, a arătat că înțelege să-și retragă recursul.
Înalta Curte, având în vedere, pe de o parte,
declarația contestatorului condamnat în sensul retragerii cererii de
contestație, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe
de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul
disponibilității, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie
ordinară, fie extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea
dezbaterilor, va lua act de declarația de retragere a contestației formulată de
contestatorul B.D.I.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
contestatorului condamnat va fi obligat la plata sumei 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestației declarată de condamnatul B.D.I.
împotriva sentinței penale nr. 99 din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de
Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2014.