ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 690/2015

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4351 din 25 noiembrie 2013, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis cererea formulată de reclamanta U.L. împotriva pârâtei CN P.R. SA și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 400 lei, cu titlu de indemnizație pentru ziua de 09 octombrie 2010, de 200 lei, reprezentând indemnizație pentru ziua de 09 octombrie 2011 și de 200 lei - indemnizație pentru ziua de Crăciun 2011. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 379/CM din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. La 05 decembrie 2014, CN P.R. SA a promovat pe rolul instanței supreme cerere de revizuire a deciziei mai sus evocate, invocând contrarietatea dintre această hotărâre și Decizia civilă nr. 209/R din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

În drept, revizuenta și-a fondat calea extraordinară de atac de retractare pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C. La data de 17 februarie 2015, intimata U.L. a expediat prin poștă o întâmpinare, înregistrată la dosar la 19 februarie 2015, prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire în baza art. 511 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C. și, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Înalta Curte, analizând cu prioritate regularitatea declarării căii de atac de retractare, apreciază că excepția tardivității este fondată în considerarea următoarelor argumente: Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., pe care revizuenta și-a întemeiat cererea, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoarea căii de atac a invocat contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 379/CM din 14 octombrie din 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, și Decizia civilă nr. 209/R din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Astfel, decizia a cărei retractare se solicită, fiind o hotărâre pronunțată în faza procesuală a apelului, nesusceptibilă a fi atacată cu recurs, este definitivă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C., care statuează că sunt definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol, potrivit căruia hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.

Relevante în acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (2) N.C.P.C., potrivit cărora: „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă si de asigurări sociale, în materie de expropriere (...)". În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că decizia a cărei revizuire se cere a rămas definitivă chiar de la data pronunțării ei, respectiv de la 14 octombrie 2014, termenul de.revizuire curgând de la această dată și împlinindu-se la 14 noiembrie 2014, conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 N.C.P.C.

Totodată, având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată la 03 decembrie 2014, astfel cum rezultă din data inscripționată pe ștampila poștei aplicată pe plicul cu care a fost expediată la dosar, aflat la fila 20, se constată că termenul de o lună prevăzut pentru exercitarea căii extraordinare de atac a fost depășit. Potrivit art. 10 alin. (1) N.C.P.C., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) N.C.P.C.

Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri a cărei revizuire se cere, iar revizuenta nu a solicitat repunerea în termen în condițiile art. 186 N.C.P.C., Înalta Curte urmează să admită excepția tardivității, invocată de intimată prin întâmpinare și respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire. Totodată, având în vedere că revizuenta a căzut în pretenții, iar intimata a solicitat și a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) N.C.P.C., va obliga autoarea căii de atac la plata către intimată a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire. Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta CN P.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 379/CM din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. 8121/118/2013. Obligă revizuenta la plata către intimată a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu recurs în 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.