ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 64/2015

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr 1601 din 22 noiembrie 2013, Tribunalul Argeș a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.P. SRL prin lichidator judiciar Dinu Ion în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Pitești, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 641.771 lei despăgubiri civile, conform raportului de expertiză - varianta A, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 4.100 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele: Între societatea reclamantă și Spitalul Județean de Urgență Pitești s-a încheiat Acordul cadru 9484 din 18 iunie 2010 cu o durată de patru ani, care prevede condițiile esențiale ce vor guverna contractele de executare lucrări atribuite pe durata derulării acordului.

Pârâta, în baza acestor prevederi, a emis comanda nr. 335 din 22 iunie 2010 pentru lucrări la Spital, secția neurochirurgie și medicină sportivă, lucrări care au fost executate de reclamantă și pe care pârâta refuză să le achite pe motiv că nu a fost întocmit procesul verbal de recepție. Condiția prevăzută de art. 17.4 alin. (1) din contractul subsecvent de lucrări pentru efectuarea de plăți parțiale este ca „lucrările executate să fie dovedite ca atare printr-o situație de lucrări provizorii, întocmită astfel încât să asigure o rapidă și sigură verificare a lor”. Plata parțială a lucrărilor efectuate nu este condiționată de întocmirea procesului verbal de recepție. Pârâta a efectuat plăți parțiale, respectiv a plătit suma de 136.030 lei pentru factura nr. 178/2010 reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la Dispensarul Smârdan.

Tribunalul a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză în varianta A, având în vedere că valoarea lucrărilor executate a fost stabilită pe baza situației lucrărilor prezentate de societate. Prin sentința civilă nr. 400/CC din 14 decembrie 2013, Tribunalul Argeș a completat sentința nr 1601 din 22 noiembrie 2013, în sensul că a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 480.883,50 lei către reclamantă, reprezentând plăți parțiale pentru lucrările executate, conform Contractului subsecvent de lucrări din 18 iunie 2010 încheiat în baza Acordului - Cadru nr. 9484 din 18 iunie 2010, sumă recunoscută de pârât dar neachitată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut disp. art. art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestor sentințe a declarat apel pârâtul Spitalul Județean de Urgență Pitești, apel înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești. Prin Încheierea nr 924 din 19 martie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea acestei cauze la Curtea de Apel Brașov. În motivarea apelului s-a arătat că motivele pentru care instanța de fond a considerat întemeiată cererea reclamantei sunt străine ipotezei cu care a fost investită. Prin decizia civilă nr. 252/ AP din 20 mai 2014, Curtea de Apel Brașov au respinse apelurile declarate de Spitalul Județean de Urgență Pitești împotriva sentințelor civile nr 1601 din 22 noiembrie 2013 și nr 400/CC din 17 decembrie 2013, pronunțate de Tribunalul Specializat Argeș în Dosarul nr 234/1259/2012 și a obligat apelantul la plata sumei de 3.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele: Motivele de apel invocate prin apelul promovat împotriva sentinței civile nr. 1601/22 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeș vizează, în esență, calificarea lucrărilor efectuate, parțiale sau integrale, lipsa caracterului exigibil al creanței pretinse și valoarea pretențiilor admise, respectiv varianta A din raportul de expertiză efectuat în cauză și omologat de instanța de fond.

Prin contractul subsecvent de lucrări nr. 9485 din 18 iunie 2010 încheiat între părți s-au stabilit clauzele obligatorii referitoare la obiectul, prețul și durata contractului, obligațiile principale ale executantului, obligațiile achizitorului, precum și clauzele specifice, referitoare la garanția de bună execuție a contractului, începerea și execuția lucrărilor, modalități de plată, ajustarea prețului contractului, asigurări, subcontractanți, forța majoră, soluționarea litigiilor, limba care guvernează contractul, comunicări, legea aplicabilă contractului.

Potrivit art. 17.4 alin. (1) „plățile parțiale trebuie să fie făcute, la cererea executantului (antreprenorului), la valoarea lucrărilor executate conform contractului și în cel mai scurt timp posibil..” Intimata reclamantă a efectuat lucrări de renovare la secția de neurologie și medicină sportivă, în baza bonului de comandă din 22 iunie 2010, bon în care sunt cuprinse mai multe secții din cadrul Spitalului Județean de Urgență Pitești. Intimata reclamantă a emis factura fiscală nr. 189 din 11 mai 2011 în valoare de 761.921 lei reprezentând reparații, igienizări interioare la construcții și instalații saloane neurochirurgie etaj I, medicină sportivă. Anterior acestei facturi a fost emisă factura fiscală nr. x/2010 în sumă de 136.030 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la Dispensarul Smârdan, factură ce a fost achitată de apelantul pârât.

Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță se solicită o plată parțială, pentru o lucrare parțială, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 17.4 din contractul subsecvent. Dacă voința părților ar fi fost cea susținută de apelant, respectiv că plata se va face în termen de 5 ani de la emiterea facturii, atunci prevederea referitoare la efectuarea în cel mai scurt timp a plăților parțiale solicitate de executant nu ar mai produce nici un efect, rămânând fără finalitate. În raportul de expertiză efectuat în cauză expertul a prezentat trei variante de calcul ale lucrărilor efectuate: varianta A, susținută de reclamantă cu lucrările ascunse executate în totalitate, în valoare de 641.771 lei, varianta B, susținută de pârât privind lucrările ascunse potrivit adresei nr 4059 din 27 februarie 2013, în valoare de 572.919 lei și varianta C, stabilită pe baza susținerilor ing.

A.L. cu privire la cantitățile de lucrări ascunse, în valoare de 642.431 lei. Varianta A, omologată de instanța de fond are o valoare mai mică decât cea calculată prin luarea în considerare a informațiilor furnizate de ing. Andone Liviu, unul din reprezentanții Spitalului Județean de Urgență Pitești, semnatar al antemăsurătorii și situației de lucrări pentru reparații și igienizări interioare la construcții și instalații în secția de neurochirurgie și medicină sportivă a Spitalului Județean de Urgență Argeș. Această variantă se coroborează și cu aspectele reținute în procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării expertizei în prezența reprezentanților celor două părți. Motivele de apel invocate prin apelul promovat împotriva sentinței civile nr 400/CC din 14 decembrie 2013 vizează în esență, nemotivarea hotărârii și lipsa caracterului exigibil al creanței pretinse.

Curtea a constatat că această sumă de 480.883,50 lei a fost însușită și recunoscută de apelantul pârât însă nu a fost achitată de acesta fiind invocat beneficiul de 5 ani de la data emiterii facturii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Spitalul Județean de Urgență Pitești, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a disp. art. 978 C. civ. și cu încălcarea disp art. 977 și 979 C. proc. civ. - critică ce se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Creanța pretinsă de reclamanta intimată nu este exigibilă, aspect evidențiat de neexpirarea termenului de plată de 5 ani de la emiterea facturii. Potrivit disp art. 17.1.

din contractul subsecvent de lucrări: „achizitorul are obligația de a efectua plata către executant în termenul convenit de la emiterea facturii, respectiv 5 ani”. Aplicarea art. 978 C. civ. în materia stabilită de instanța de apel conduce la lipsirea de efecte a disp. art. 17.1. din contract, dispoziții ce prevăd dreptul recurentului de a face plata în termen de 5 ani de la emiterea facturii. Raportul juridic dintre reclamantă și pârât s-a născut în condițiile O.U.G. nr. 34/2006, astfel că nu se poate afirma că natura contractului nu face imperios necesară respectarea efectivă a ofertei în baza căreia a fost câștigată licitația. Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a disp art. 218 și urm C. proc.

civ., art. 186 și 201 C. proc. civ. - critică ce se încadrează în disp art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Acest motiv de recurs vizează modalitatea în care instanța de apel a răspuns criticii referitoare la nelegalitatea determinării întinderii obligației de plată stabilite în sarcina recurentului. Explicația omologării variantei A a raportului de expertiză tehnică contrazice chiar rațiunea pentru care a fost dispusă efectuarea expertizei tehnice. Din acest punct de vedere hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În ceea ce privește sentința nr 400/CC din 14 decembrie 2013 și modul de soluționare a apelului împotriva acestei sentințe, recurenta are următoarele critici: Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv disp art. 6 alin. (1) și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 295 C. proc.

civ.. Dreptul la un proces echitabil precum și dreptul la un recurs efectiv de care trebuie să beneficiezi au ca obligație corelativă și îndatorirea instanțelor de a supune analizei aspectele deduse judecății de către părți și de a răspunde motivat la acestea. Sentința 400/CC din 14 decembrie 2013 nu prezintă toate elementele conținutului unei hotărâri judecătorești astfel cum sunt reglementate de disp art. 261 C. proc. civ.. Deși instanța de apel reține că s-a formulat și critica nemotivării, această critică nu a fost analizată ca motiv distinct de apel, însă a fost respins apelul. Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a disp art. 978 C. civ. și cu încălcarea disp art. 977 și 979 C. civ.

- critica se încadrează în disp art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Și în privința sentinței nr 400/CC din 14 decembrie 2013 s-a reiterat ca motiv de apel, lipsa caracterului exigibil al creanței, aspect evidențiat de neexpirarea termenului de plată de 5 ani de la emiterea facturii. Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta a solicitat suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea recursului. Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 9 octombrie 2014, Înalta Curte a respins această cerere de suspendare. În cauză, intimata Construct Partener SRL prin lichidator D.I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Între părți a fost încheiat Acordul-cadru de lucrări din 18 iunie 2010 în care s-au prevăzut: durata contractului, prețul unitar, lucrările ce se vor executa în baza comenzilor formulate pe parcursul derulării respectivului acord. Instanța de apel a interpretat corect clauza contractuală prevăzută în art. 17.4 din Contractul subsecvent de lucrări din 18 iunie 2010 și nu a aplicat greșit disp art. 978 C. civ. și nu a încălcat disp art. 977 și 979 C. civ. Factura nr x/2011 reprezintă c/val. lucrări de reparații, igienizări interioare la construcții și instalații saloane, efectuate la una din secțiile recurentului menționate în comandă, la Secția neurochirurgie și medicina sportivă.

Plata acestor lucrări reprezintă plata parțială pentru care se aplică clauza prevăzută la art. 17.4 din Contractul subsecvent de lucrări. O altă plată parțială efectuată de recurent este reprezentată de plata facturii nr x/2010 în sumă de 136.030 lei. În art. 17.4 din contractul subsecvent de lucrări, părțile au prevăzut: „plățile parțiale trebuie să fie făcute, la cererea executantului, la valoarea lucrărilor executate conform contractului și în cel mai scurt timp posibil”. Nu poate fi reținută interpretarea recurentului în sensul că plățile parțiale conform clauzei prevăzute în art. 17.4 din contractul subsecvent se pot face numai în măsura posibilităților financiare și numai în această situație această clauză produce efecte juridice.

Aceasta deoarece clauza prevăzută la art. 17.1 din contract își găsește aplicarea în ipoteza finalizării lucrărilor comandate și a întocmirii procesului verbal de recepție. Clauza prevăzută la art. 17.4 din contract se aplică pentru lucrările executate parțial, plățile parțiale nefiind condiționate de întocmirea procesului verbal de recepție finală. În ceea ce privește critica privind încălcarea disp art. 218, art. 186 și art. 201 C. proc. civ., având în vedere că aceste texte legale cuprind dispoziții privind proba cu interogatorii, martori și expertiză, înalta Curte reține faptul că aprecierea probelor nu constituie un motiv de nelegalitate și nu se poate încadra în disp art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ.. În același sens este și critica în ceea ce privește alegerea variantei A din raportul de expertiză, acesta nefiind un motiv de nelegalitate pentru a fi cercetat în cadrul recursului. În ceea ce privește sentința nr 400 din 17 decembrie 2013 aceasta a fost pronunțată în completarea dispozitivului sentinței nr. 1601/2013, pentru suma de 480.883,50 lei, suma care reprezintă plăți parțiale pentru lucrările executate conform contractului subsecvent de lucrări din 18 iunie 2010, sumă ce a fost recunoscută de pârâtul recurent, dar neachitată. Această sentință corespunde exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. S-a reținut astfel că pârâtul prin adresa din 1 septembrie 2011 recunoaște debitul în sumă de 480.883,50 lei.

Instanța de apel a răspuns criticii privind nemotivarea hotărârii și lipsa caracterului exigibil al creanței de 480.883,50 lei. Astfel, s-a reținut că această sumă reprezintă tot o plată parțială și este o sumă recunoscută de către pârât. Așadar, în cauză nu a fost încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu privire la această sentință de completare recurentul invocă din nou încălcarea disp art. 977 și 979 C. civ., precum și aplicarea greșită a disp art. 978 C. civ. Înalta Curte apreciază că prin decizia Curții de Apel nu s-a făcut o aplicare greșită a legii și s-au interpretat în mod corect, în conformitate cu dispozițiile legale clauzele contractuale privind lucrările executate și plățile parțiale, respectiv art. 17.4 din contractul subsecvent.

Față de toate aceste considerente, înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună modificarea sau casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, potrivit disp art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurentul pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei către intimată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Pitești împotriva Deciziei nr. 252/ AP din 20 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze de minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurentul-pârât Spitalul Județean de Urgență Pitești la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC C.P. SRL - prin lichidator judiciar D.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.