ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 23 octombrie 2012 sub nr. 21088/280/2012 reclamanții G.T. și G.A. au chemat în judecată pe pârâții SC C.D. SA CRAIOVA și SC C.D. SA - Centrul Pitești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea acesteia la încheierea unei convenții privind plata contravalorii lipsei de folosință a terenului afectat și mutarea stâlpului din beton care prezintă pericol de prăbușire. În drept au invocat: art. 1166 și art. 1421 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ. Pârâta SC C.D. SA Craiova a formulat cerere reconvențională și întâmpinare la data de 17 mai 2013 prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Pitești.

Prin Sentința nr. 9597/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, reținând că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unei convenții privind plata contravalorii lipsei de folosință a terenului afectat și mutarea stâlpului din beton care prezintă pericol de prăbușire, cu cheltuieli de judecată. Pârâta are sediul în mun. Craiova, județul Dolj. Conform dispozițiilor art. 5 C. proc. civ. cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Potrivit dispozițiilor art. 159 1 C. proc. civ. necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

La data de 8 ianuarie 2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 152/63/2014, cu termen de judecată la data de 4 februarie 2014. La data de 29 ianuarie 2014 reclamanții au depus o cerere prin care au invocat necompetența teritorială a Tribunalului Dolj. Au arătat că față de obiectul acțiunii, consideră că potrivit art. 7 alin. (2) C. proc. civ., competența soluționării cauzei aparține instanței în a cărei circumscripției se găsește reprezentanța, respectiv Centrul C.D. Pitești, locul unde urmează a fi executate obligațiile, respectiv mutarea stâlpului degradat și depășit funcțional. De asemenea, conform art. 13 C. proc. civ., competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Pitești, deoarece acolo se află nemișcătoarele (terenul și instalațiile electrice).

În consecință, invocă excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Dolj și solicită declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Pitești. Mai arată că, potrivit art. 159 pct. 2 competența materială, în cazul acțiunii având ca obiect obligația de a face, aparține Judecătoriei și nu Tribunalului, fiind necompetența de ordine publică. La data de 24 februarie 2014, reclamanții au depus o altă cerere prin care au arătat că potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competent, astfel că solicită respectarea acestor prevederi. Analizând actele și lucrările cauzei, tribunalul a constatat că litigiul dintre părți face parte dintre cele neevaluabile în bani și, potrivit art. 2 pct. 1, lit. b) C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă (...) cu excepția (...) cererilor neevaluabile în bani, motiv pentru care în temeiul art. 159 pct. 2, art. 1 pct. 1 C. proc. civ. a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Craiova. La Judecătoria Craiova cererea a fost înregistrată sub nr. 12669/215/2014. În ședința publică din data de 17 octombrie 2014, reclamanții au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova și instanța a rămas în pronunțare asupra excepției. Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă depuse și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele: Potrivit art. 7 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. cererea împotriva unei persoane de drept privat se face la instanța sediului ei principal, sau aceasta se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță comercială pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din actele încheiate prin reprezentat sau săvârșite de acesta, iar potrivit art. 10 C. proc. civ. în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii. Așadar dacă persoana juridică de drept privat are o reprezentanță, art. 7 alin. (2) C. proc.

civ., instituie o competență teritorială alternativă. Reclamantul are alegerea între instanța de la sediul principal al pârâtei și cea de la sediul reprezentanței, pentru că potrivit textului, cererea se poate face și la instanța locului unde se află reprezentanța. Competența teritorială este alternativă numai dacă cererea reclamantului are ca obiect obligații ce urmează a fi executate la locul unde se găsește reprezentanța sau obligații izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâtele au puncte de lucru în Pitești, înregistrate la ORC, punctul de lucru fiind asimilat reprezentanței, iar cererea reclamantului are ca obiect obligații ce urmează a fi executate în acel loc, obligații izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.

Potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, drept ce este reglementat favoarea reclamantului. În cazul de față reclamantul a ales instanța de la sediul reprezentanței, al punctului de lucru, respectiv Judecătoria Pitești, fapt ce rezultă din împrejurarea că, prin cererea de chemare în judecată, a înțeles să cheme în judecată și pârâta SC D. SA Pitești, litigiul izvorând din actele încheiate de C.D. Pitești (respectiv din faptul că prin amplasarea stâlpului pe terenul reclamanților limitează folosința terenului fără să plătească și refuză mutarea acestuia de pe teren). Așadar, din toate demersurile făcute de reclamanți rezultă că au înțeles să-și exercite dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente teritorial și a ales Judecătoria Pitești în raza căreia are sediu reprezentanța pârâtei (punctul de lucru al acesteia), litigiul izvorând din actele încheiate prin reprezentat.

Având în vedere că punctul de lucru al unei societăți comerciale este asimilat reprezentanței comerciale, în cauză sunt incidente prevederile art. 7 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., potrivit căruia "Cererea se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta", astfel că în baza dreptului reglementat de lege reclamantul a optat pentru una dintre instanțele competente teritorial. Ca urmare văzând și dispozițiile art. 158 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În baza art. 22 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces. Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Craiova și Judecătoria Pitești - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Înalta Curte, reține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unei convenții privind plata contravalorii lipsei de folosință a terenului afectat și mutarea stâlpului din beton care prezintă pericol de prăbușire, pârâta având sediul în mun. Craiova, județul Dolj. Având în vedere obiectul principal al cererii, respectiv încheierea unei convenții privind plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal, care în cauză este Judecătoria Craiova, aceasta fiind regula generală în materia competenței teritoriale neexclusive.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 7 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015. Procesat de GGC - NN