ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe

rolul Judecătoriei Pitești la data de 23 octombrie 2012 sub nr. 21088/280/2012

reclamanții G.T. și G.A. au chemat în judecată pe pârâții SC C.D. SA CRAIOVA și

SC C.D. SA - Centrul Pitești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța să se dispună obligarea acesteia la încheierea unei convenții privind

plata contravalorii lipsei de folosință a terenului afectat și mutarea

stâlpului din beton care prezintă pericol de prăbușire.

În drept au invocat:

art. 1166 și art. 1421 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ.

Pârâta SC C.D. SA

Craiova a formulat cerere reconvențională și întâmpinare la data de 17 mai 2013

prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei

Pitești.

Prin Sentința nr.

9597/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești, instanța a admis excepția de

necompetență teritorială a instanței și a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, reținând că prin cererea de chemare în

judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unei convenții privind

plata contravalorii lipsei de folosință a terenului afectat și mutarea

stâlpului din beton care prezintă pericol de prăbușire, cu cheltuieli de

judecată.

Pârâta are sediul în

mun. Craiova, județul Dolj. Conform dispozițiilor art. 5 C. proc. civ. cererea

se face la instanța domiciliului pârâtului.

Potrivit

dispozițiilor art. 159

1

C. proc. civ. necompetența de ordine privată

poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea

nu este obligatorie cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

La data de 8 ianuarie

2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 152/63/2014,

cu termen de judecată la data de 4 februarie 2014.

La data de 29

ianuarie 2014 reclamanții au depus o cerere prin care au invocat necompetența

teritorială a Tribunalului Dolj.

Au arătat că față de

obiectul acțiunii, consideră că potrivit art. 7 alin. (2) C. proc. civ.,

competența soluționării cauzei aparține instanței în a cărei circumscripției se

găsește reprezentanța, respectiv Centrul C.D. Pitești, locul unde urmează a fi

executate obligațiile, respectiv mutarea stâlpului degradat și depășit

funcțional.

De asemenea, conform

art. 13 C. proc. civ., competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei

Pitești, deoarece acolo se află nemișcătoarele (terenul și instalațiile

electrice).

În consecință, invocă

excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Dolj și solicită

declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Pitești.

Mai arată că,

potrivit art. 159 pct. 2 competența materială, în cazul acțiunii având ca

obiect obligația de a face, aparține Judecătoriei și nu Tribunalului, fiind

necompetența de ordine publică.

La data de 24

februarie 2014, reclamanții au depus o altă cerere prin care au arătat că

potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe

instanțe deopotrivă competent, astfel că solicită respectarea acestor

prevederi.

Analizând actele și

lucrările cauzei, tribunalul a constatat că litigiul dintre părți face parte

dintre cele neevaluabile în bani și, potrivit art. 2 pct. 1, lit. b) C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie

civilă (...) cu excepția (...) cererilor neevaluabile în bani, motiv pentru

care în temeiul art. 159 pct. 2, art. 1 pct. 1 C. proc. civ. a declinat

competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Craiova.

La Judecătoria

Craiova cererea a fost înregistrată sub nr. 12669/215/2014.

În ședința publică

din data de 17 octombrie 2014, reclamanții au invocat excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Craiova și instanța a rămas în pronunțare asupra

excepției.

Analizând cererea

prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă depuse și dispozițiilor

legale incidente în materie, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 7 alin.

(1) și (2) C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane de drept privat se

face la instanța sediului ei principal, sau aceasta se poate face și la

instanța locului unde ea are reprezentanță comercială pentru obligațiile ce

urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din actele încheiate prin

reprezentat sau săvârșite de acesta, iar potrivit art. 10 C. proc. civ. în

afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele

instanțe: în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau

rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru

executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Așadar dacă persoana

juridică de drept privat are o reprezentanță, art. 7 alin. (2) C. proc. civ.,

instituie o competență teritorială alternativă.

Reclamantul are

alegerea între instanța de la sediul principal al pârâtei și cea de la sediul

reprezentanței, pentru că potrivit textului, cererea se poate face și la

instanța locului unde se află reprezentanța.

Competența

teritorială este alternativă numai dacă cererea reclamantului are ca obiect

obligații ce urmează a fi executate la locul unde se găsește reprezentanța sau

obligații izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite

de acesta.

În cauză sunt

incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâtele au

puncte de lucru în Pitești, înregistrate la ORC, punctul de lucru fiind

asimilat reprezentanței, iar cererea reclamantului are ca obiect obligații ce

urmează a fi executate în acel loc, obligații izvorâte din acte încheiate prin

reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.

Potrivit art. 12 C.

proc. civ. reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanțe

deopotrivă competente, drept ce este reglementat favoarea reclamantului.

În cazul de față

reclamantul a ales instanța de la sediul reprezentanței, al punctului de lucru,

respectiv Judecătoria Pitești, fapt ce rezultă din împrejurarea că, prin

cererea de chemare în judecată, a înțeles să cheme în judecată și pârâta SC D.

SA Pitești, litigiul izvorând din actele încheiate de C.D. Pitești (respectiv

din faptul că prin amplasarea stâlpului pe terenul reclamanților limitează

folosința terenului fără să plătească și refuză mutarea acestuia de pe teren).

Așadar, din toate

demersurile făcute de reclamanți rezultă că au înțeles să-și exercite dreptul

de a alege între instanțele deopotrivă competente teritorial și a ales

Judecătoria Pitești în raza căreia are sediu reprezentanța pârâtei (punctul de

lucru al acesteia), litigiul izvorând din actele încheiate prin reprezentat.

Având în vedere că

punctul de lucru al unei societăți comerciale este asimilat reprezentanței

comerciale, în cauză sunt incidente prevederile art. 7 alin. (2) din vechiul C.

proc. civ., potrivit căruia "Cererea se poate face și la instanța locului

unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel

loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte

săvârșite de acesta", astfel că în baza dreptului reglementat de lege

reclamantul a optat pentru una dintre instanțele competente teritorial.

Ca urmare văzând și

dispozițiile art. 158 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Craiova și a declinat competența teritorială de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În baza art. 22 C.

proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat

dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului

negativ de competență.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 20

alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai

multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt

întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de

competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Craiova

și Judecătoria Pitești - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri

irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt

reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să

soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Înalta Curte, reține

că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la

încheierea unei convenții privind plata contravalorii lipsei de folosință a

terenului afectat și mutarea stâlpului din beton care prezintă pericol de

prăbușire, pârâta având sediul în mun. Craiova, județul Dolj.

Având în vedere

obiectul principal al cererii, respectiv încheierea unei convenții privind

plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, instanța reține că sunt

incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora cererea

împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului

ei principal, care în cauză este Judecătoria Craiova, aceasta fiind regula

generală în materia competenței teritoriale neexclusive.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 7 alin. (1) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.

Procesat

de GGC - NN