ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7035/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamanta SC O.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru

Autorizarea Operatorilor de Produse Accizabile Armonizate din cadrul M.F.P., a

solicitat, în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 14 și

15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea provizorie a Deciziei nr. 142 din 18

decembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care a fost revocată autorizația de

antrepozit fiscal din 29 noiembrie 2011 deținută de către SC O.P. SRL.

În

motivarea cererii de suspendare reclamanta a arătat că decizia atacată i-a fost

comunicată la data de 21 decembrie 2012 și împotriva acesteia a formulat

plângere prealabilă în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta

a arătat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004,

republicată și art. 403 alin. (4) C. proc. civ., respectiv cazul bine

justificat și existența unei pagube iminente.

Prin

Încheierea din 23 ianuarie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admite cererea de suspendare provizorie

formulată de reclamanta SC O.P. SRL în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru

Autorizarea Operatorilor de Produse Accizabile Armonizate din cadrul M.F.P., a

dispus suspendarea provizorie a executării Deciziei nr. 142 din 18 decembrie 2011

emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Accizabile

Armonizate până la soluționarea Dosarului nr. 447/2/2013 aflat pe rolul Secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 142

din 18 decembrie 2012, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse

Accizabile Armonizate din cadrul M.F.P. a decis revocarea autorizației de

antrepozit fiscal din 29 noiembrie 2011 emisă societății reclamante.

La

emiterea deciziei a fost avut în vedere procesul-verbal de control din 08

august 2012 încheiat de inspectorii din cadrul Direcției Județene pentru Accize

și Operațiuni Vamale Constanța, urmare a unei acțiuni de control care a avut

drept obiectiv verificarea stocurilor de marfă aflate în cadrul antrepozitului

fiscal.

Împotriva

Deciziei nr. 142 din 18 decembrie 2012 reclamanta a formulat plângere

prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 înregistrată la

autoritatea pârâtă din 27 decembrie 2004.

De

asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că pe rolul Secției a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București se află Dosarul nr.

497/2/2013 al cărui obiect este constituit de cererea de suspendare, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea

de Apel a reținut că urgența măsurii este demonstrată de faptul că revocarea

autorității de antrepozit fiscal este de natură a conduce la încetarea

activității societății și implicit la insolvența acesteia, activitatea pentru

care reclamanta deține autorizație deținând o pondere de 95% din activitatea

acesteia. O eventuală încetare a activității ar atrage consecințe și de ordin

social, având în vedere că societatea reclamantă are un număr de 50 angajați,

așa cum reiese din ștatul de funcții depus la dosar.

Curtea

de Apel a mai avut în vedere și prevederile cuprinse în Recomandarea R (89) 8

adoptată de Comitetul de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei referitoare

la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă care a

apreciat că este de dorit să se asigure personalului o protecție

jurisdicțională provizorie fără a se recunoaște eficacitatea necesară acțiunii

administrative.

S-a

mai apreciat că aspectele privind temeinicia și legalitatea actului

administrativ prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 invocate

de reclamantă urmează a fi analizate la soluționarea cauzei de suspendare, în

prezenta cauză fiind dovedită urgența unei astfel de cereri prin prisma

elementelor anterior enunțate.

Împotriva

hotărârii instanței de fond recurentul-pârât M.F.P. - Comisia pentru

Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin

întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității

recursului.

Înainte

de a analiza motivele de recurs invocate Înalta Curte, examinând cu prioritate

excepția inadmisibilității recursului invocată de reclamantă, în temeiul dispozițiilor

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, motiv

pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca

inadmisibil.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Cererea de suspendare

provizorie a executării Deciziei nr. 142 din 18 decembrie 2011 a fost formulată

de reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Curtea de Apel a

admis cererea și a dispus suspendarea provizorie a executării deciziei până la soluționarea

cererii de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 403 alin.

(4) C. proc. civ.: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele

instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea

provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către

instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.”

Prin urmare,

împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București nu se poate formula

recurs, aceasta fiind pronunțată fără cale de atac, conform dispozițiilor citate.

Potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus

în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., coroborat cu art. 403 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul M.F.P. - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse

Supuse Accizelor Armonizate împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2013.