ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Departamentul V, anularea în totalitate a încheierii din 19 noiembrie 2012 și, în consecință, admiterea contestației împotriva deciziei din 2012 a raportului de audit al performanței și a procesului-verbal de constatare încheiate în urma acțiunii privind „Auditul performanței asupra modului de fundamentare și acordare unor categorii de prestații sociale”.

Totodată, a solicitat suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a litigiului. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că măsura stabilită la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012 este nelegală, pârâta apreciind greșit că s-au făcut plăți necuvenite către C.N.P.R. prin aplicarea eronată a dispozițiilor legii bugetare anuale. Reclamanta mai susține că, la efectuarea plăților către C.N.P.R. în cursul anului 2011 au fost respectate dispozițiile art. 34 din Legea nr. 286/2010, iar procentul prevăzut de art. 10 alin. (1) din actul adițional la Convenția din 23 decembrie 2013 este același ca în legea bugetului de stat pe anul 2011, și anume de 1,95% din valoarea sumelor virate.

În fine, precizează reclamanta că raționamentul Curții de Conturi ce are la baza utilizarea sutei mărite este eronat, întrucât ei au calculat corect procentul de 1,05% din sumele virate prin înmulțirea procentului de 1,05% cu suma virată de 3.338.441.009 RON rezultant un cuantum al cheltuielilor de transmitere de 35.063.631 RON, cuantum ce este stabilit corect, în: conformitate cu regulile matematice și ca atare nu poate fi modificat la 1,04%. 2. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată atât în ceea ce privește cererea de anulare a încheierii din 19 noiembrie 2012 și a măsurii dispuse la pct. 10 al deciziei din 20 septembrie 2012, cât și a cererii de suspendare a executării măsurilor contestate.

Cu privire la cererea de suspendare, pârâta a arătat că reclamanta nu a motivat-o și nu a justificat întrunirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă. Dezvoltând apărarea, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012, pârâta arată că reclamanta a acceptat să plătească C.N.P.R. un comision pentru transmiterea și achitarea drepturilor de asistență socială de 1,05% la valoarea totală a sumelor virate, fapt ce a generat plata necuvenită a unor sume din sursele primite de la bugetul de stat, estimate la 333.844 RON. Pârâta a considerat că valoarea maximă a comisionului respectiv era potrivit art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 de 1,05% din valoarea sumelor virate, astfel că suma se calcula astfel (1,05/101,05) x 100% = 1,03908% ceea ce reprezintă (folosind două zecimale) o taxă procentuală de 1,04%.

Astfel suma datorată C.N.P.R. pe anul 2011 este de 1,04% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 34.719.786 RON (cheltuieli de transmitere datorate), ci nu cum a calculat reclamanta care a aplicat coeficientul de 1,05% la suma virată, prin următorul calcul:1,05% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 35.053.631 RON (cheltuieli de transmitere datorate). 2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 157 din 17 aprilie 2013 a respins acțiunea, formulată de reclamanta Agenția Națională Pentru Plăți și Inspecție Socială, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României Departamentul V, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că, în urma realizării de către Curtea de Conturi a României a acțiunii privind „Auditul performanței asupra modului de fundamentare și acordare a unor categorii de prestații sociale” la Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială au fost întocmite procesul-verbal de constatare și raportul de audit al performanței înregistrate din 20 august 2012 fiind emisă decizia din 14 septembrie 2012. La emiterea acestei decizii s-a avut în vedere faptul că reclamanta a acceptat plata către C.N.P.R. a unui comision pentru transmiterea și achitarea drepturilor de asistență socială de 1,05% la valoarea totală a sumelor virate, încălcând astfel dispozițiile art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 care prevedea un coeficient ce nu putea depăși 1,05% din valoarea sumelor virate.

Pârâta, Curtea de Conturi a apreciat că, prin această modalitate de calcul efectuată de reclamantă, a rezultat achitarea în mod necuvenit către C.N.P.R. a sumei de 333.844 RON. Instanța de fond a apreciat că, în mod legal și temeinic, Curtea de Conturi a reținut că modul în care reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a calculat cheltuielile de transmitere achitate C.N.P.R. s-a făcut cu nerespectarea art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011. Mai mult decât atât, instanța a reținut că acest coeficient de 1,05% se calculează din valoarea sumelor virate. De altfel, un exemplu de aplicare a acestei metode, care este similară cazului de față, găsim în Normele metodologice de aplicare a C. fisc.

aprobate prin H.G. nr. 44/2004, completată și modificată, referitoare la art. 140 C. fisc., care la pct. 23.2 prevede modalitatea de determinare a cuantumului T.V.A. prin metoda sutei mărite atunci când prețul de vânzare include și taxa, după formula 24 x 100/124 în cazul cotei standard (de 24%) și 9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse (de 9%, respectiv 5%). Conchide instanța de fond că reclamanta nu a procedat în acest mod și a achitat către C.N.P.R. cheltuieli de transmitere mai mari cu 333.844 RON decât cele ce puteau fi achitate potrivit art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011. În ceea ce privește cererea de suspendare, instanța a constatat că reclamanta nu invocă niciun motiv referitor la îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.

4. Calea de atac exercitată în cauză Recursul formulat de recurenta-reclamantă este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea acestuia s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 286/2010, legea bugetului de stat pe anul 2011, în anul 2011, cheltuielile pentru transmiterea și achitarea drepturilor de asistență socială, finanțate din bugetul de stat sau din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, și cure se plătesc la domiciliul beneficiarilor prin C.N.P.R., se calculează prin aplicarea unui coeficient negociabil ce nu poate depăși 1,05% din valoarea sumelor virate”. Astfel, în cursul anului 2011, în baza prevederilor legale și a actului adițional la Convenția încheiată între Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și C.N.P.R.

s-a convenit, „părțile convin că sumele ce se vor plăti de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, prin agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv Agenția pentru Plăti și Inspecție Socială a Municipiului București și prin Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din subordinea consiliilor județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București drept taxă poștală în anul 2011, pentru efectuarea de către C.N.P.R. a serviciului de achitare la domiciliu a drepturilor de asistență socială, suportate de Ia Bugetul de stat sau din transferuri de la Bugetul de stat către bugetele locale din prezenta convenție, să fie calculate într-un procent de 1,05% aplicat la valoarea sumelor virate.”.

Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a aplicat următorul raționament de calcul: la valoarea sumelor virate s-a aplicat procentul de 1,05% 1,05 X 3.338.441.009 (suma virată) = 35.063.631 RON (cheltuieli de transmitere) Curtea de Conturi a apreciat că acest coeficient trebuie calculat conform art. 140 pct. 23.2 C. fisc., care prevede modalitatea de determinare a cuantumului TVA prin metoda sutei mărite atunci când prețul de vânzare include și taxa, după formula 24X100/124 în cazul cotei standard de 24% (...) că se aplică atunci când se urmărește să se determine o cotă procentuală ce este inclusă în suma respectivă și a aplicat următorul raționament de calcul: 1,05 din 100 = (1,05/101,05) X 100= 1,04%.

În opinia recurentei, aplicarea metodei sutei mărite în cazul taxelor poștale este eronată atâta timp cât legiuitorul a prevăzut prin C. fisc. că „taxele poștale sunt scutite de TVA fără drept de deducere”. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 292/2011, legea asistenței sociale, sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituia, măsuri și acțiuni prin care statul reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților.

Sistemul național de asistență socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale și se compune din sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale. Așa fiind în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, legea asistenței sociale, „(...) Statul acordă beneficiile de asistență socială prin autoritățile administrației publice centrale sau locale, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare în domeniu”. În concluzie, ținând cont de dispozițiile prevăzute la alin. (2) și alin. (3) din același articol, beneficiile de asistență socială acordate de autoritățile administrației publice centrale, direct sau prin instituțiile aflate în subordinea acestora, se stabilesc în bani plătite din bugetul de stat, persoanelor care întrunesc condiții de eligibilitate prevăzute de lege.

Prin urmare, recuperarea sumelor acordate necuvenit se face conform legii speciale (Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările ulterioare; Legea nr. 277/2011, republicată, privind alocația pentru susținerea familiei Legea nr. 61/1993, republicată, privind alocația de stat pentru copii), iar decizia de debit se face pe suma încasată necuvenit și se recuperează de la beneficiar în termenul de 3 ani de la efectuarea plății. În consecință, aceste beneficii/prestații sociale nasc raporturi juridice bugetare și nu fiscale. Ele nu pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale, aceste sume nu sunt purtătoare de dobânzi și nici nu sunt supuse regimului reglementat de C. proc. fisc.

Intimata nu a depus întâmpinare însă și-a precizat poziția prin reprezentantul legal la termenul la care s-a dezbătut pricina. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Obiectul prezentei cauze îl constituie contestarea măsurii stabilite la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012 emis de către intimata Curtea de Conturi a României, Departamentul V. Prin acestea s-a dispus extinderea verificărilor la toate agențiile teritoriale de plăți și inspecție socială în vederea stabilirii sumelor plătite necuvenit C.N.P.R., prin nerespectarea prevederilor Legii nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 și întreprinderea demersurilor legale în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit către C.N.P.R., actualizate la data recuperării.

Pentru a dispune această măsură, pârâta a avut în vedere faptul că reclamanta a acceptat plata către C.N.P.R. a unui comision pentru transmiterea și achitarea drepturilor de asistență socială de 1,05% la valoarea totală a sumelor virate, încălcând astfel dispozițiile art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 care prevedea un coeficient ce nu putea depăși 1,05% din valoarea sumelor virate. S-a mai reținut că modalitatea de calculare a coeficientului de 1,05% din suma virată trebuia efectuată astfel: (1,05/101,05) x 100% = 1,03908% ceea ce reprezintă (folosind două zecimale) o taxă procentuală de 1,04%, de unde rezultă că suma datorată C.N.P.R.

pe anul 2011 este de 1,04% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 34.719.786 RON (cheltuieli de transmitere datorate), ci nu cum a calculat reclamanta care a aplicat coeficientul de 1,05% la suma virată, prin următorul calcul:1,05% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 35.053.631 RON (cheltuieli de transmitere datorate). În esență este vorba de modalitatea de calcul a sumelor contestate, respectiv prin modalitatea aritmetică utilizată de reclamanta-recurentă sau prin metoda „sutei mărite”, conform susținerilor Curții de Conturi. Susținerile Curții de Conturi sunt fundamentate pe prevederile art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011. Conform acestuia, în anul 2011, cheltuielile în discuție „se calculează prin aplicarea unui coeficient negociabil ce nu poate depăși 1,05% din valoarea sumelor arătate”.

Instanța de control judiciar constată că această prevedere trebuie interpretată prin însăși conținutul ei, necum prin raportare la dispozițiile C. fisc., în concret dispozițiile art. 140 pct. 23.2, respectivele prevederi vizând exclusiv modalitatea de determinare a cuantumului T.V.A. Ori, în ceea ce privește taxele poștale, acestea sunt scutite de T.V.A. Instanța apreciază că textul art. 34 din Legea nr. 286/2010, nu lasă loc de nicio interpretare, „coeficientul (...) de 1,05% din valoarea sumelor virate”, reprezentând un text clar, din conținutul căruia rezultă că respectivul coeficient se aplică „sumelor virate”, adică achitate ca drepturi de asistență socială, beneficiarilor acestora. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Față de argumentele mai sus expuse apreciind că motivul de recurs invocat și analizat se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 313 alin. (1) C. proc. civ. să modifice sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială împotriva sentinței civile nr. 1357 din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială. Anulează încheierea din 19 noiembrie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V. Admite contestația formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, în sensul că anulează măsura dispusă la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014.