ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României,

Departamentul V, anularea în totalitate a încheierii din 19 noiembrie 2012 și,

în consecință, admiterea contestației împotriva deciziei din 2012 a raportului

de audit al performanței și a procesului-verbal de constatare încheiate în urma

acțiunii privind „Auditul performanței asupra modului de fundamentare și

acordare unor categorii de prestații sociale”.

Totodată, a solicitat

suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a

litigiului.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că măsura stabilită la pct. 10 din decizia din 20

septembrie 2012 este nelegală, pârâta apreciind greșit că s-au făcut plăți

necuvenite către C.N.P.R. prin aplicarea eronată a dispozițiilor legii bugetare

anuale.

Reclamanta mai

susține că, la efectuarea plăților către C.N.P.R. în cursul anului 2011 au fost

respectate dispozițiile art. 34 din Legea nr. 286/2010, iar procentul prevăzut

de art. 10 alin. (1) din actul adițional la Convenția din 23 decembrie 2013

este același ca în legea bugetului de stat pe anul 2011, și anume de 1,95% din

valoarea sumelor virate.

În fine, precizează

reclamanta că raționamentul Curții de Conturi ce are la baza utilizarea sutei

mărite este eronat, întrucât ei au calculat corect procentul de 1,05% din

sumele virate prin înmulțirea procentului de 1,05% cu suma virată de 3.338.441.009

RON rezultant un cuantum al cheltuielilor de transmitere de 35.063.631 RON,

cuantum ce este stabilit corect, în: conformitate cu regulile matematice și ca

atare nu poate fi modificat la 1,04%.

în cauză

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată

atât în ceea ce privește cererea de anulare a încheierii din 19 noiembrie 2012 și

a măsurii dispuse la pct. 10 al deciziei din 20 septembrie 2012, cât și a cererii

de suspendare a executării măsurilor contestate.

Cu privire la cererea

de suspendare, pârâta a arătat că reclamanta nu a motivat-o și nu a justificat întrunirea

condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la

cazul bine justificat și paguba iminentă.

Dezvoltând apărarea, în

ceea ce privește măsura dispusă la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012, pârâta

arată că reclamanta a acceptat să plătească C.N.P.R. un comision pentru transmiterea

și achitarea drepturilor de asistență socială de 1,05% la valoarea totală a sumelor

virate, fapt ce a generat plata necuvenită a unor sume din sursele primite de la

bugetul de stat, estimate la 333.844 RON.

Pârâta a considerat că

valoarea maximă a comisionului respectiv era potrivit art. 34 din Legea nr. 286/2010

a bugetului de stat pe anul 2011 de 1,05% din valoarea sumelor virate, astfel că

suma se calcula astfel (1,05/101,05) x 100% = 1,03908% ceea ce reprezintă (folosind

două zecimale) o taxă procentuală de 1,04%. Astfel suma datorată C.N.P.R. pe anul

2011 este de 1,04% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 34.719.786 RON (cheltuieli

de transmitere datorate), ci nu cum a calculat reclamanta care a aplicat coeficientul

de 1,05% la suma virată, prin următorul calcul:1,05% x 3.338.441.009 RON (suma virată)

= 35.053.631 RON (cheltuieli de transmitere datorate).

de fond

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 157 din 17

aprilie 2013 a respins acțiunea, formulată de reclamanta Agenția Națională Pentru

Plăți și Inspecție Socială, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României

Departamentul V, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că, în urma realizării

de către Curtea de Conturi a României a acțiunii privind „Auditul performanței asupra

modului de fundamentare și acordare a unor categorii de prestații sociale” la Agenția

Națională pentru Plăți și Inspecție Socială au fost întocmite procesul-verbal de

constatare și raportul de audit al performanței înregistrate din 20 august 2012

fiind emisă decizia din 14 septembrie 2012.

La emiterea acestei decizii

s-a avut în vedere faptul că reclamanta a acceptat plata către C.N.P.R. a unui comision

pentru transmiterea și achitarea drepturilor de asistență socială de 1,05% la valoarea

totală a sumelor virate, încălcând astfel dispozițiile art. 34 din Legea nr.

286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 care prevedea un coeficient ce nu putea

depăși 1,05% din valoarea sumelor virate.

Pârâta, Curtea de Conturi

a apreciat că, prin această modalitate de calcul efectuată de reclamantă, a rezultat

achitarea în mod necuvenit către C.N.P.R. a sumei de 333.844 RON.

Instanța de fond a apreciat

că, în mod legal și temeinic, Curtea de Conturi a reținut că modul în care reclamanta

Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a calculat cheltuielile de transmitere

achitate C.N.P.R. s-a făcut cu nerespectarea art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului

de stat pe anul 2011.

Mai mult decât atât, instanța

a reținut că acest coeficient de 1,05% se calculează din valoarea sumelor virate.

De altfel, un exemplu de aplicare a acestei metode, care este similară cazului de

față, găsim în Normele metodologice de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, completată și modificată, referitoare la art. 140 C. fisc., care la

pct. 23.2 prevede modalitatea de determinare a cuantumului T.V.A. prin metoda sutei

mărite atunci când prețul de vânzare include și taxa, după formula 24 x 100/124

în cazul cotei standard (de 24%) și 9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor

reduse (de 9%, respectiv 5%).

Conchide instanța de fond

că reclamanta nu a procedat în acest mod și a achitat către C.N.P.R. cheltuieli

de transmitere mai mari cu 333.844 RON decât cele ce puteau fi achitate potrivit

art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011.

În ceea ce privește cererea

de suspendare, instanța a constatat că reclamanta nu invocă niciun motiv referitor

la îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.

în cauză

Recursul formulat de recurenta-reclamantă

este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea acestuia

s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 286/2010, legea

bugetului de stat pe anul 2011, în anul 2011, cheltuielile pentru transmiterea

și achitarea drepturilor de asistență socială, finanțate din bugetul de stat sau

din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, și cure se plătesc

la domiciliul beneficiarilor prin C.N.P.R., se calculează prin aplicarea unui coeficient

negociabil ce nu poate depăși 1,05% din valoarea sumelor virate”.

Astfel, în cursul anului

2011, în baza prevederilor legale și a actului adițional la Convenția încheiată

între Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice,

Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și C.N.P.R. s-a convenit, „părțile

convin că sumele ce se vor plăti de către Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție

Socială, prin agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv Agenția

pentru Plăti și Inspecție Socială a Municipiului București și prin Direcțiile Generale

de Asistență Socială și Protecția Copilului din subordinea consiliilor județene,

respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București drept taxă poștală

în anul 2011, pentru efectuarea de către C.N.P.R. a serviciului de achitare la domiciliu

a drepturilor de asistență socială, suportate de Ia Bugetul de stat sau din transferuri

de la Bugetul de stat către bugetele locale din prezenta convenție, să fie calculate

într-un procent de 1,05% aplicat la valoarea sumelor virate.”.

Agenția Națională pentru

Plăți și Inspecție Socială a aplicat următorul raționament de calcul: la valoarea

sumelor virate s-a aplicat procentul de 1,05% 1,05 X 3.338.441.009 (suma virată)

= 35.063.631 RON (cheltuieli de transmitere) Curtea de Conturi a apreciat că acest

coeficient trebuie calculat conform art. 140 pct. 23.2 C. fisc., care prevede modalitatea

de determinare a cuantumului TVA prin metoda sutei mărite atunci când prețul de

vânzare include și taxa, după formula 24X100/124 în cazul cotei standard de 24%

(...) că se aplică atunci când se urmărește să se determine o cotă procentuală ce

este inclusă în suma respectivă și a aplicat următorul raționament de calcul: 1,05

din 100 = (1,05/101,05) X 100= 1,04%.

În opinia recurentei,

aplicarea metodei sutei mărite în cazul taxelor poștale este eronată atâta timp

cât legiuitorul a prevăzut prin C. fisc. că „taxele poștale sunt scutite de TVA

fără drept de deducere”.

În conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 292/2011, legea asistenței sociale, sistemul național de asistență socială

reprezintă ansamblul de instituia, măsuri și acțiuni prin care statul reprezentat

de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea

civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare

ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială

a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților.

Sistemul național de asistență

socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări

sociale și se compune din sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul

de servicii sociale.

Așa fiind în condițiile

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, legea asistenței sociale, „(...) Statul

acordă beneficiile de asistență socială prin autoritățile administrației publice

centrale sau locale, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare în domeniu”.

În concluzie, ținând cont

de dispozițiile prevăzute la alin. (2) și alin. (3) din același articol, beneficiile

de asistență socială acordate de autoritățile administrației publice centrale, direct

sau prin instituțiile aflate în subordinea acestora, se stabilesc în bani plătite

din bugetul de stat, persoanelor care întrunesc condiții de eligibilitate prevăzute

de lege.

Prin urmare, recuperarea

sumelor acordate necuvenit se face conform legii speciale (Legea nr. 416/2001 privind

venitul minim garantat, cu modificările ulterioare; Legea nr. 277/2011, republicată,

privind alocația pentru susținerea familiei Legea nr. 61/1993, republicată, privind

alocația de stat pentru copii), iar decizia de debit se face pe suma încasată necuvenit

și se recuperează de la beneficiar în termenul de 3 ani de la efectuarea plății.

În consecință, aceste

beneficii/prestații sociale nasc raporturi juridice bugetare și nu fiscale. Ele

nu pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale, aceste sume nu sunt purtătoare de

dobânzi și nici nu sunt supuse regimului reglementat de C. proc. fisc.

Intimata nu a depus întâmpinare

însă și-a precizat poziția prin reprezentantul legal la termenul la care s-a dezbătut

pricina.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

și de drept relevante

Obiectul prezentei cauze

îl constituie contestarea măsurii stabilite la pct. 10 din decizia din 20

septembrie 2012 emis de către intimata Curtea de Conturi a României, Departamentul

V. Prin acestea s-a dispus extinderea verificărilor la toate agențiile teritoriale

de plăți și inspecție socială în vederea stabilirii sumelor plătite necuvenit C.N.P.R.,

prin nerespectarea prevederilor Legii nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011

și întreprinderea demersurilor legale în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit

către C.N.P.R., actualizate la data recuperării.

Pentru a dispune această

măsură, pârâta a avut în vedere faptul că reclamanta a acceptat plata către C.N.P.R.

a unui comision pentru transmiterea și achitarea drepturilor de asistență socială

de 1,05% la valoarea totală a sumelor virate, încălcând astfel dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 care prevedea un

coeficient ce nu putea depăși 1,05% din valoarea sumelor virate.

S-a mai reținut că modalitatea

de calculare a coeficientului de 1,05% din suma virată trebuia efectuată astfel:

(1,05/101,05) x 100% = 1,03908% ceea ce reprezintă (folosind două zecimale) o taxă

procentuală de 1,04%, de unde rezultă că suma datorată C.N.P.R. pe anul 2011 este

de 1,04% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 34.719.786 RON (cheltuieli de transmitere

datorate), ci nu cum a calculat reclamanta care a aplicat coeficientul de 1,05%

la suma virată, prin următorul calcul:1,05% x 3.338.441.009 RON (suma virată) =

35.053.631 RON (cheltuieli de transmitere datorate).

În esență este vorba de

modalitatea de calcul a sumelor contestate, respectiv prin modalitatea aritmetică

utilizată de reclamanta-recurentă sau prin metoda „sutei mărite”, conform susținerilor

Curții de Conturi.

Susținerile Curții de

Conturi sunt fundamentate pe prevederile art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului

de stat pentru anul 2011. Conform acestuia, în anul 2011, cheltuielile în discuție

„se calculează prin aplicarea unui coeficient negociabil ce nu poate depăși 1,05%

din valoarea sumelor arătate”.

Instanța de control judiciar

constată că această prevedere trebuie interpretată prin însăși conținutul ei, necum

prin raportare la dispozițiile C. fisc., în concret dispozițiile art. 140 pct. 23.2,

respectivele prevederi vizând exclusiv modalitatea de determinare a cuantumului

T.V.A.

Ori, în ceea ce privește

taxele poștale, acestea sunt scutite de T.V.A.

Instanța apreciază că

textul art. 34 din Legea nr. 286/2010, nu lasă loc de nicio interpretare, „coeficientul

(...) de 1,05% din valoarea sumelor virate”, reprezentând un text clar, din conținutul

căruia rezultă că respectivul coeficient se aplică „sumelor virate”, adică achitate

ca drepturi de asistență socială, beneficiarilor acestora.

soluției adoptate în recurs

Față de argumentele mai

sus expuse apreciind că motivul de recurs invocat și analizat se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, urmând ca

în conformitate cu dispozițiile art. 313 alin. (1) C. proc. civ. să modifice sentința

atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru

Plăți și Inspecție Socială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială împotriva sentinței

civile nr. 1357 din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Plăți

și Inspecție Socială.

Anulează încheierea din

19 noiembrie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V.

Admite contestația formulată

de reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, în sensul că

anulează măsura dispusă la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012 emisă de Curtea

de Conturi a României, Departamentul V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2014.