ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1926/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 22 septembrie 2014 sub nr. 34786/215/2014, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC O.R. SA, rezoluțiunea contractului încheiat între părți și restituirea prețului achitat la achiziționarea echipamentului, iar în subsidiar înlocuirea aparatului cu un aparat aceeași marcă sau asemănător sau restituirea contravalorii aparatului, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 789 din 23 ianuarie 2015, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul G.I.

împotriva pârâtei SC O.R. SA, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul”, în speță, instanța sediului principal al pârâtei SC O.R. SA, fiind în București, B-dul L.C., sector 1. Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, cauza a fost înregistrată sub nr. 17858/299/2015 din 24 februarie 2015. Prin sentința civilă nr. 6679 din 14 aprilie 2015, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul G.I.

împotriva pârâtei SC O.R. SA, în favoarea Judecătoriei Craiova. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 1 București a apreciat, în raport de natura juridică a prezentei cereri, obiectul acesteia dar și de calitatea părților, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”. În temeiul dispozițiilor art. 133 și art. 135 C. proc. civ., instanța a constatat intervenit conflictul negativ de competență, sens în care a dispus suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului pentru soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc.

civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente: Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială. În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică. Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc.

civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”. Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial. Potrivit art. 109 C. proc. civ., „cererea de chemare în judecată formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta”.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede în cazul competenței teritoriale alternative, că „în afară de instanțele prevăzute la art. 107-art. 112, mai sunt competente: instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”. În speță, Înalta Curte constată că reclamantul G.I. a învestit Judecătoria Craiova cu o acțiune în rezoluțiunea contractului încheiat la data de 25 august 2013 între reclamant și pârâta SC O.R. SA, prin reprezentant O.S. Craiova și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia.

Din verificarea acestui înscris aflat la dosarul Judecătoriei Craiova, rezultă că în cuprinsul său a fost menționat locul încheierii contractului, precum și executarea acestuia ca fiind în municipiul Craiova. Față de cele reținute, din care rezultă că încheierea și executarea contractului dedus judecății s-a făcut în municipiul Craiova, Înalta Curte reține incidența în cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care statuează competența teritorială alternativă a instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract. Astfel, concluzionând că, în speță operează competența teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. și că potrivit art. 116 din același cod, reclamantul are opțiunea între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, având în vedere alegerea inițial făcută de reclamant pentru Judecătoria Craiova, Înalta Curte reține că, o dată introdusă cererea la una dintre instanțele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanță rămâne legal învestită, neputându-și declina competența. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.