ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 664/2015

Decizia nr. 664/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC B. SRL la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând prejudiciu produs prin renunțarea la contractul din 11 august 2010 și la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 260 din 9 ianuarie 2013, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București, reținând, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 7 C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal, nefiind dovedită de către reclamantă situația prevăzută de art. 7 alin. (2) C. proc. civ.

Judecătoria sectorului 5 București, secția a ll-a civilă, prin sentința civilă nr. 7089 din 03 septembrie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva acestei sentințe, a fost admis de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, prin Decizia civilă nr. 3269 din 05 noiembrie 2014, s-a modificat sentința recurată în sensul că s-a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În argumentarea acestei decizii, instanța de recurs a reținut, în esență, că reclamanta având alegerea între mai multe instanțe competente teritorial alternativ, a introdus cererea la Judecătoria Craiova, competentă teritorial potrivit dispozițiilor art. 10 oct.1 C. proc. civ., ca instanță a locului executării obligațiilor și cum locul pentru executarea obligațiilor contractuale a fost prevăzut expres în contract, respectiv județul Dolj, competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Craiova.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii poartă asupra nulității unui contract de prestări servicii, respectiv organizarea, conducerea și gestionarea activității de curierat pe raza județului Dolj.

Cum părțile nu au convenit asupra instanței competente să soluționeze litigiile în legătură cu acest contract, dat fiind caracterul supletiv al normelor care reglementează competența teritorială pentru acest tip de litigii, în speță sunt incidente dispozițiile art. 12 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente și cele ale art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract sunt de competența instanței locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar și în parte a obligației.

La momentul introducerii acțiunii, reclamantul a avut în vedere instanța de la locul executării obligației, respectiv județul Dolj unde se află locul executării obligației, respectiv activitatea de curierat, situație în care instanța de la locul executării obligațiilor contractuale este competentă să soluționeze litigiul, respectiv Judecătoria Craiova.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., pronunțând regulatorul de competență, stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Craiova căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.