ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1776/2015

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 941 din

8 aprilie 2014 Tribunalul Arad a respins acțiunea civilă exercitată de

reclamanta SC C.A.A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Transporturilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de

reclamanta SC C.A.A. SA în contradictoriu cu pârâții C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P.

Timișoara și D.P.I.I.S., fără cheltuieli de judecată.

Apelul

declarat de reclamanta SC C.A.A. SA împotriva acestei sentințe, a fost respins

ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă prin decizia

civilă nr. 908 din 5 noiembrie 2014.

Împotriva acestei

decizii reclamanta SC C.A.A. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor invocate, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de apel

cuprinde motive contradictorii, motive străine de natura cauzei și a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept.

Astfel, susține

recurenta, instanța de apel a reținut în mod eronat că reclamanta ar fi susținut

caracterul normativ al hotărârii din 28 noiembrie 2008 a Consiliului Județean Arad,

întrucât așa cum rezultă din motivele de apel, a susținut că hotărârea menționată

este un act administrativ, un act unilateral cu caracter individual care creează

obligații în sarcina unor persoane bine determinate, respectiv în sarcina părților

în litigiu.

În continuarea

motivării, recurenta a reluat susținerile prezentate în cererea de apel privind

natura hotărârii din 28 noiembrie 2008 a Consiliului Județean Arad arătând că menționata

hotărâre este un act administrativ astfel cum este definit de dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și ca atare,

răspunderea civilă delictuală se angajează pentru repararea prejudiciilor cauzate

în mod just unei persoane, în afara oricărei legături contractuale dintre persoana

vătămată și persoana răspunzătoare.

În opinia recurentei

natura răspunderii pârâtelor este una delictuală, iar izvorul răspunderii este faptul

ilicit extracontractual cauzator de prejudiciu, constând în refuzul nejustificat

al C.N.A.D.N.R. SA de a executa și celelalte lucrări la Stația de epurare Arad,

respectiv a bazinului de retenție a căror contravaloare constituie obiect al prezentei

cauze, fiind astfel întrunite elementele răspunderii delictuale așa cum aceasta

este definită de dispozițiile art. 998 și urm. vechiul C. civ.

Recurenta consideră

că susținerea instanței de apel potrivit cărora hotărârile Consiliului Județean

Arad din 28 noiembrie 2008 și din 12 martie 2009 sunt acte de gestiune patrimonială,

este eronată, întrucât hotărârea din 12 martie 2009 (care nu are legătură cu cauza)

Consiliul județean Arad nu a concesionat sau închiriat terenul proprietatea sa pentru

a se putea susține că această hotărâre este un act administrativ de gestiune ci,

este un act de transfer al proprietății terenului, întrucât prin această hotărâre

s-a transferat dreptul din proprietatea publică a județului Arad în proprietatea

publică a statului în temeiul Legii nr. 213/1998.

Recurenta susține

că toată motivarea deciziei instanței de apel este o reiterare a considerentelor

instanței de fond care a stabilit un alt temei al acțiunii formulate de către reclamantă,

respectiv o altă hotărâre a Consiliului județean, respectiv, din 12 martie 2009

care nu are legătură cu prezenta cauză.

Pentru aceste

motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel și pe fond admiterea acțiunii.

Prin întâmpinările

depuse la dosar intimatele pârâte D.P.I.I.S., C.N.A.D.N.R., D.R.D.P. Timișoara și

Ministerul Transportului au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte a

procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului,

întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se

că recursul este admisibil.

Prin încheierea

din camera de consiliu din data de 28 mai 2015 a fost încuviințat, în unanimitate

raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea

acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților la data de 3 iunie 2015.

Recurenta reclamantă

SC C.A.A. SA și intimata pârâtă C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Timișoara au depus puncte

de vedere asupra raportului.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs,

constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 488 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine

de natura cauzei.

Din perspectiva

motivului invocat, recurenta a susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii,

fără a prezenta însă în ce constă contradictorialitatea făcută de către instanța

de apel în prezentarea raționamentului logico-juridic privind respingerea apelului

ca nefondat.

În legătură cu

acest motiv se va reține că apelul are caracter devolutiv ceea ce permite instanței

de apel să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept așa încât considerentele

reprezintă analiza tuturor argumentelor care au constituit motive de apel, soluția

fiind motivată pe aspectele esențiale care au format convingerea Curții de Apel.

Din motivarea

explicită și argumentele aduse în sprijinul soluției rezultă că s-au respectat circumstanțele

cauzei și că au fost analizate motivele de fapt și de drept care s-au invocat, instanța

referindu-se expres la dispozițiile legale aplicabile.

Având în vedere

că dezlegarea dată în considerente duce la soluția din dispozitiv se constată că

nu există contradictorialitate între dispozitivul deciziei recurate și considerentele

acesteia sau între considerente, astfel încât acest motiv va fi înlăturat.

Motivul prevăzut

de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din perspectiva

motivului de recurs invocat, se constată că recurenta nu a indicat ce dispoziții

ale normelor de drept material au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța

de apel în soluționarea cauzei, ci s-au prezentat nemulțumirile sale referitoare

la reținerile instanței de apel privind caracterul hotărârii din 28 noiembrie 2008

a Consiliului Județean Arad.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis

de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării

legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice.

În raport de definiția

prezentată, Înalta Curte, în acord cu reținerea instanței de apel, apreciază că

hotărârile emise de Consiliul Județean Arad în privința trecerii suprafeței de teren

din domeniul public al Județului Arad în domeniul public al Statului Român nu au

caracter normativ, deoarece nu instituie norme obligatorii pentru vreun subiect

de drept, ci reprezintă acte de gestiune patrimonială.

Contrar susținerilor

recurentei, având în vedere că nici unul din actele administrative emise de Consiliul

Județean Arad, respectiv hotărârea din 28 noiembrie 2008 prin care s-a acordat avizul

de principiu privind transferul suprafeței de teren în domeniul public al Statului

Român, condiționat de respectarea cerințelor stabilite în anexa la hotărâre; hotărârea

din 12 martie 2009 prin care s-a aprobat (în baza avizului de principiu emis anterior)

trecerea aceleiași suprafețe de teren în domeniul public al Statului Român, fără

nicio sarcină și fără a stabili vreo condiție ori o obligație corelativă în sarcina

Statului Român; hotărârea din 2009 prin care s-a aprobat trecerea aceluiași teren,

liber de sarcini, în administrarea C.N.A.D.N.R. SA și nici protocolul de predare

primire a suprafeței de teren, nu specifică nimic în legătură cu vreo pretinsă obligație

corelativă a Statului Român privind efectuarea unor lucrări sau o obligație a C.N.A.D.N.R.

SA de a executa lucrările invocate de către reclamantă, nu se poate aprecia că pârâta

se face culpabilă de săvârșirea vreunei fapte ilicite ce ar atrage răspunderea civilă

delictuală.

Astfel încât,

instanța supremă este în deplină concordanță cu aprecierea instanței de apel potrivit

căreia în lipsa oricărui raport juridic contractual între reclamantă și pârâtă,

fapta pârâtei de a construi o autostradă pe terenul proprietatea publică a Statului

Român ce i-a fost dat în administrare, liber de sarcini și fără a-i fi instituite

alte obligații accesorii sau corelative, nu poate fi considerată o faptă ilicită

în sensul art. 998-art. 999 C. civ.

Susținerea recurentei

potrivit căreia hotărârea Consiliului Județean Arad din 12 martie 2009 nu are legătură

cu prezenta cauză, este eronată.

Astfel, așa cum

în mod just a reținut instanța de apel, acordul Consiliului Județean Arad a fost

dat prin hotărârea din 12 martie 2009 care face referire la avizul de principiu

emis anterior prin hotărârea din 28 noiembrie 2008, astfel încât cele două hotărâri

se află în interdependență, întrucât hotărârea din 12 martie 2009 nu putea fi aprobată

fără avizul de principiu dat prin hotărârea din 28 noiembrie 2008.

Cât privește critica

privind faptul că toată motivarea deciziei instanței de apel este o reiterare a

considerentelor instanței de fond, este de reținut că instanța de apel poate să-și

însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt și apărările înaintea

ei au rămas neschimbate, cum este cazul în speță. Aceasta întrucât efectul devolutiv

al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul

de a repune în discuție faptele, instanța de apel fiind obligată la rândul său,

în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluția

primei instanțe, ceea ce în cauză nu s-a dispus.

Așa fiind, se

constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate,

în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la

adăpost de orice critică.

În consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de reclamanta SC C.A.A. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC C.A.A. SA împotriva deciziei civile nr. 908 din

5 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 iunie 2015.