ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1776/2015

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 941 din 8 aprilie 2014 Tribunalul Arad a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanta SC C.A.A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta SC C.A.A. SA în contradictoriu cu pârâții C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Timișoara și D.P.I.I.S., fără cheltuieli de judecată. Apelul declarat de reclamanta SC C.A.A. SA împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă prin decizia civilă nr. 908 din 5 noiembrie 2014. Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.A.A.

SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. În argumentarea motivelor invocate, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept. Astfel, susține recurenta, instanța de apel a reținut în mod eronat că reclamanta ar fi susținut caracterul normativ al hotărârii din 28 noiembrie 2008 a Consiliului Județean Arad, întrucât așa cum rezultă din motivele de apel, a susținut că hotărârea menționată este un act administrativ, un act unilateral cu caracter individual care creează obligații în sarcina unor persoane bine determinate, respectiv în sarcina părților în litigiu.

În continuarea motivării, recurenta a reluat susținerile prezentate în cererea de apel privind natura hotărârii din 28 noiembrie 2008 a Consiliului Județean Arad arătând că menționata hotărâre este un act administrativ astfel cum este definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și ca atare, răspunderea civilă delictuală se angajează pentru repararea prejudiciilor cauzate în mod just unei persoane, în afara oricărei legături contractuale dintre persoana vătămată și persoana răspunzătoare. În opinia recurentei natura răspunderii pârâtelor este una delictuală, iar izvorul răspunderii este faptul ilicit extracontractual cauzator de prejudiciu, constând în refuzul nejustificat al C.N.A.D.N.R.

SA de a executa și celelalte lucrări la Stația de epurare Arad, respectiv a bazinului de retenție a căror contravaloare constituie obiect al prezentei cauze, fiind astfel întrunite elementele răspunderii delictuale așa cum aceasta este definită de dispozițiile art. 998 și urm. vechiul C. civ. Recurenta consideră că susținerea instanței de apel potrivit cărora hotărârile Consiliului Județean Arad din 28 noiembrie 2008 și din 12 martie 2009 sunt acte de gestiune patrimonială, este eronată, întrucât hotărârea din 12 martie 2009 (care nu are legătură cu cauza) Consiliul județean Arad nu a concesionat sau închiriat terenul proprietatea sa pentru a se putea susține că această hotărâre este un act administrativ de gestiune ci, este un act de transfer al proprietății terenului, întrucât prin această hotărâre s-a transferat dreptul din proprietatea publică a județului Arad în proprietatea publică a statului în temeiul Legii nr. 213/1998.

Recurenta susține că toată motivarea deciziei instanței de apel este o reiterare a considerentelor instanței de fond care a stabilit un alt temei al acțiunii formulate de către reclamantă, respectiv o altă hotărâre a Consiliului județean, respectiv, din 12 martie 2009 care nu are legătură cu prezenta cauză. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel și pe fond admiterea acțiunii. Prin întâmpinările depuse la dosar intimatele pârâte D.P.I.I.S., C.N.A.D.N.R., D.R.D.P. Timișoara și Ministerul Transportului au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 mai 2015 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 3 iunie 2015. Recurenta reclamantă SC C.A.A. SA și intimata pârâtă C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Timișoara au depus puncte de vedere asupra raportului. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc.

civ., hotărârea poate fi casată când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Din perspectiva motivului invocat, recurenta a susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, fără a prezenta însă în ce constă contradictorialitatea făcută de către instanța de apel în prezentarea raționamentului logico-juridic privind respingerea apelului ca nefondat. În legătură cu acest motiv se va reține că apelul are caracter devolutiv ceea ce permite instanței de apel să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept așa încât considerentele reprezintă analiza tuturor argumentelor care au constituit motive de apel, soluția fiind motivată pe aspectele esențiale care au format convingerea Curții de Apel.

Din motivarea explicită și argumentele aduse în sprijinul soluției rezultă că s-au respectat circumstanțele cauzei și că au fost analizate motivele de fapt și de drept care s-au invocat, instanța referindu-se expres la dispozițiile legale aplicabile. Având în vedere că dezlegarea dată în considerente duce la soluția din dispozitiv se constată că nu există contradictorialitate între dispozitivul deciziei recurate și considerentele acesteia sau între considerente, astfel încât acest motiv va fi înlăturat. Motivul prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din perspectiva motivului de recurs invocat, se constată că recurenta nu a indicat ce dispoziții ale normelor de drept material au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel în soluționarea cauzei, ci s-au prezentat nemulțumirile sale referitoare la reținerile instanței de apel privind caracterul hotărârii din 28 noiembrie 2008 a Consiliului Județean Arad. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În raport de definiția prezentată, Înalta Curte, în acord cu reținerea instanței de apel, apreciază că hotărârile emise de Consiliul Județean Arad în privința trecerii suprafeței de teren din domeniul public al Județului Arad în domeniul public al Statului Român nu au caracter normativ, deoarece nu instituie norme obligatorii pentru vreun subiect de drept, ci reprezintă acte de gestiune patrimonială.

Contrar susținerilor recurentei, având în vedere că nici unul din actele administrative emise de Consiliul Județean Arad, respectiv hotărârea din 28 noiembrie 2008 prin care s-a acordat avizul de principiu privind transferul suprafeței de teren în domeniul public al Statului Român, condiționat de respectarea cerințelor stabilite în anexa la hotărâre; hotărârea din 12 martie 2009 prin care s-a aprobat (în baza avizului de principiu emis anterior) trecerea aceleiași suprafețe de teren în domeniul public al Statului Român, fără nicio sarcină și fără a stabili vreo condiție ori o obligație corelativă în sarcina Statului Român; hotărârea din 2009 prin care s-a aprobat trecerea aceluiași teren, liber de sarcini, în administrarea C.N.A.D.N.R.

SA și nici protocolul de predare primire a suprafeței de teren, nu specifică nimic în legătură cu vreo pretinsă obligație corelativă a Statului Român privind efectuarea unor lucrări sau o obligație a C.N.A.D.N.R. SA de a executa lucrările invocate de către reclamantă, nu se poate aprecia că pârâta se face culpabilă de săvârșirea vreunei fapte ilicite ce ar atrage răspunderea civilă delictuală. Astfel încât, instanța supremă este în deplină concordanță cu aprecierea instanței de apel potrivit căreia în lipsa oricărui raport juridic contractual între reclamantă și pârâtă, fapta pârâtei de a construi o autostradă pe terenul proprietatea publică a Statului Român ce i-a fost dat în administrare, liber de sarcini și fără a-i fi instituite alte obligații accesorii sau corelative, nu poate fi considerată o faptă ilicită în sensul art. 998-art.

999 C. civ. Susținerea recurentei potrivit căreia hotărârea Consiliului Județean Arad din 12 martie 2009 nu are legătură cu prezenta cauză, este eronată. Astfel, așa cum în mod just a reținut instanța de apel, acordul Consiliului Județean Arad a fost dat prin hotărârea din 12 martie 2009 care face referire la avizul de principiu emis anterior prin hotărârea din 28 noiembrie 2008, astfel încât cele două hotărâri se află în interdependență, întrucât hotărârea din 12 martie 2009 nu putea fi aprobată fără avizul de principiu dat prin hotărârea din 28 noiembrie 2008. Cât privește critica privind faptul că toată motivarea deciziei instanței de apel este o reiterare a considerentelor instanței de fond, este de reținut că instanța de apel poate să-și însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt și apărările înaintea ei au rămas neschimbate, cum este cazul în speță.

Aceasta întrucât efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune în discuție faptele, instanța de apel fiind obligată la rândul său, în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe, ceea ce în cauză nu s-a dispus. Așa fiind, se constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la adăpost de orice critică. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A.A. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.A.A. SA împotriva deciziei civile nr. 908 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2015.