ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 89/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta SC F.C. SA

Brașov a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brașov suspendarea

executării actului administrativ-fiscal constând în Decizia de impunere privind

obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de Inspecția fiscală din

28 iunie 2013 și Raportul de inspecție fiscală din 28 iunie 2013 până la

soluționarea pe fond a acțiunii în anulare ce se va formula potrivit Legii nr.

554/2004.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 142/F din 10 septembrie 2013 Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC F.C. SA

Brașov în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Brașov în calitate de succesoare

legală a D.G.F.P. Brașov și a dispus suspendarea executării Deciziei de

impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de

Inspecția fiscală din 28 iunie 2013 și a Raportului de inspecție fiscală, emise

de D.G.F.P. Brașov, până la pronunțarea instanței de fond, fără cheltuieli de

judecată.

și motivele de recurs înfățișate

Împotriva Sentinței

civile nr. 142/F din 10 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P.

Brașov.

Recurenta-pârâtă

D.G.R.F.P. Brașov a promovat în termen legal recurs împotriva hotărârii primei

instanțe, invocând ca temei de drept al demersului său judiciar, prevederile

art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Raportat la motivul

de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.,

recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea recurată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază, instanța de fond omițând să dezvolte un

raționament propriu pe baza căruia să justifice îndeplinirea condițiilor de

fond care să justifice suspendarea executării.

În acest sens s-a

susținut că atât în ceea ce privește prezentarea cazului bine justificat, cât

și cu privire la paguba iminentă, instanța de fond a reținut îndeplinirea

condițiilor doar prin expunerea unor motivații de ordin strict teoretic, care

nu sunt concretizate în speța dedusă judecății și nu reflectă probatoriul

existent la dosar.

Raportat la motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, în condițiile în care, față de situațiile de fapt

prezentate, nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 14

din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, cu atât mai mult cu cât,

reclamanta-intimată, prin susținerile ei a antamat fondul cauzei.

considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recursul nu este

fondat.

Analizând sentința

recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., vizând

nemotivarea hotărârii și respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor

de drept material, față de prevederile legale aplicabile, dar și de apărările

intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a

hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Măsura suspendării

actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a

drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța

competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe

instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în

cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii

sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat

fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru

stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de

care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li

se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care

se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea

actului.

Pentru a se dispune

măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine

justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în

anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba

iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind prejudiciul

material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cu referire la

motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte

constată, contrar susținerilor recurentei-pârâte că instanța de fond a

înfățișat într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în

adoptarea soluției asupra cererii reclamantei-intimate, evidențiind, cu

referire la fiecare dintre condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 elementele ce au conturat temeinicia solicitării de suspendare a

executării actelor administrativ fiscale atacate.

Înalta Curte constată

totodată că instanța de fond a examinat probatoriul cauzei în cadrul și cu

respectarea limitelor impuse de procedura sumară a suspendării de executare.

Ca atare, toate

criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488

alin. (1) pct. 6 urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.

Cu referire la

motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nici criticile

recurentei-pârâte vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către

instanța de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.

Examinând sumar

actele dosarului, în limitele acestei proceduri în care nu este îngăduită

prejudicierea fondului, judecătorul fondului a reținut, în mod judicios, că

susținerile referitoare la intervenirea prescripției cu privire la parte din

sumele reținute ca și modalitate diferită de aplicare și interpretare de către

părțile din cauză cu privire la prevederile Legii nr. 69/2000, în forma în

vigoare la data de 13 mai 2006, respectiv controversele referitoare la

calificarea activității jucătorului profesionist de fotbal care a încheiat cu

entitatea verificată convenției civile, fie ca o activitate independentă, fie

ca o activitate dependentă, cu toate consecințele ce decurg dintr-o atare

calificare, se circumscrie noțiunii de caz bine justificat, astfel cum este

aceasta reglementată de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

republicată.

Concluzia existenței

unor indicii de nelegalitate a fost de altfel confirmată și cu ocazia judecării

recursului, prin invocarea de către reclamanta-intimată a unor soluții

jurisprudențiale, pronunțate în cauze simulare, astfel cum s-a susținut, cu

precizarea că posibila incidență și relevanță a acestora urmează a fi desigur

stabilită de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.

Și în ceea ce

privește condiția pagubei iminente, instanța de fond contrar celor afirmate în

recursul formulat, a avut în vedere și a analizat motivele invocate de

reclamanta intimată.

În acest sens și în

opinia Înaltei Curți, actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei

atestă și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la riscul

iminent de intrare în faliment și care, față de specificul activității

reclamantei-intimate ar atrage automat și alte consecințe în plan

competițional, având însă și o consistentă și chiar iremediabilă componentă

pecuniară, în cazul executării silite imediate a deciziei de impunere

contestate.

Reținând, așadar,

față de cele mai sus expuse că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea

corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin.

(1) C. proc. civ. cu referire la art. 14 și 20 din Legea nr. 554/2004,

republicată va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta D.G.R.F.P. Brașov împotriva Sentinței nr. 142/F din 10

septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - N