ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 89/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamanta SC F.C. SA Brașov a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brașov suspendarea executării actului administrativ-fiscal constând în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de Inspecția fiscală din 28 iunie 2013 și Raportul de inspecție fiscală din 28 iunie 2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare ce se va formula potrivit Legii nr. 554/2004. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 142/F din 10 septembrie 2013 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC F.C.

SA Brașov în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Brașov în calitate de succesoare legală a D.G.F.P. Brașov și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecția fiscală din 28 iunie 2013 și a Raportului de inspecție fiscală, emise de D.G.F.P. Brașov, până la pronunțarea instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. 3. Cererea de recurs și motivele de recurs înfățișate Împotriva Sentinței civile nr. 142/F din 10 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P. Brașov. Recurenta-pârâtă D.G.R.F.P. Brașov a promovat în termen legal recurs împotriva hotărârii primei instanțe, invocând ca temei de drept al demersului său judiciar, prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc.

civ. Raportat la motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de fond omițând să dezvolte un raționament propriu pe baza căruia să justifice îndeplinirea condițiilor de fond care să justifice suspendarea executării. În acest sens s-a susținut că atât în ceea ce privește prezentarea cazului bine justificat, cât și cu privire la paguba iminentă, instanța de fond a reținut îndeplinirea condițiilor doar prin expunerea unor motivații de ordin strict teoretic, care nu sunt concretizate în speța dedusă judecății și nu reflectă probatoriul existent la dosar.

Raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care, față de situațiile de fapt prezentate, nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, cu atât mai mult cu cât, reclamanta-intimată, prin susținerile ei a antamat fondul cauzei. 3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Recursul nu este fondat. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc.

civ., vizând nemotivarea hotărârii și respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, față de prevederile legale aplicabile, dar și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate. Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei-pârâte că instanța de fond a înfățișat într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii reclamantei-intimate, evidențiind, cu referire la fiecare dintre condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 elementele ce au conturat temeinicia solicitării de suspendare a executării actelor administrativ fiscale atacate. Înalta Curte constată totodată că instanța de fond a examinat probatoriul cauzei în cadrul și cu respectarea limitelor impuse de procedura sumară a suspendării de executare. Ca atare, toate criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nici criticile recurentei-pârâte vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.

Examinând sumar actele dosarului, în limitele acestei proceduri în care nu este îngăduită prejudicierea fondului, judecătorul fondului a reținut, în mod judicios, că susținerile referitoare la intervenirea prescripției cu privire la parte din sumele reținute ca și modalitate diferită de aplicare și interpretare de către părțile din cauză cu privire la prevederile Legii nr. 69/2000, în forma în vigoare la data de 13 mai 2006, respectiv controversele referitoare la calificarea activității jucătorului profesionist de fotbal care a încheiat cu entitatea verificată convenției civile, fie ca o activitate independentă, fie ca o activitate dependentă, cu toate consecințele ce decurg dintr-o atare calificare, se circumscrie noțiunii de caz bine justificat, astfel cum este aceasta reglementată de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Concluzia existenței unor indicii de nelegalitate a fost de altfel confirmată și cu ocazia judecării recursului, prin invocarea de către reclamanta-intimată a unor soluții jurisprudențiale, pronunțate în cauze simulare, astfel cum s-a susținut, cu precizarea că posibila incidență și relevanță a acestora urmează a fi desigur stabilită de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei. Și în ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța de fond contrar celor afirmate în recursul formulat, a avut în vedere și a analizat motivele invocate de reclamanta intimată.

În acest sens și în opinia Înaltei Curți, actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la riscul iminent de intrare în faliment și care, față de specificul activității reclamantei-intimate ar atrage automat și alte consecințe în plan competițional, având însă și o consistentă și chiar iremediabilă componentă pecuniară, în cazul executării silite imediate a deciziei de impunere contestate. Reținând, așadar, față de cele mai sus expuse că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 14 și 20 din Legea nr. 554/2004, republicată va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. Brașov împotriva Sentinței nr. 142/F din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2015. Procesat de GGC - N