ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 428/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția Contencios Administartiv și Fiscal, sub nr. x/2015, la data de 16 iulie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, să dispună suspendarea executării silite a deciziei de impunere nr. x/02.06.2015 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala pentru persoane juridice, emisă în baza raportului de inspecție fiscala nr. x/02.06.2015.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 88 din 23 septembrie 2015 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/2 iunie 2015, emisă de pârâtă, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a acestui act.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 88 din 23 septembrie 2015 pronunțată de Curte de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov.

Invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta -pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza respingerea cererii de suspendare a executării silite a deciziei de impunere nr. x/02.06.2015 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala pentru persoane juridice, emisă în baza raportului de inspecție fiscala nr. x/02.06.2015.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit a apreciat prima instanță că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" și "iminența producerii unei pagube". În acest context, arată recurenta, nu se mai poate reține existența vreunui prejudiciu iminent, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile necesare suspendării executării unui act administrativ.

Apărările formulate in cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la data de 18.01.2016, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prezentând pe larg situația de fapt și drept în care se află societatea intimată. Recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în susținerea motivelor de recurs a depus la dosar înscrisuri în data de 05.12.2016 și 15.02.2017, iar intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus înscrisuri la data de 06.01.2017.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului după comunicarea cererii de recurs către intimată și după primirea întâmpinării formulate de acesta.

Raportul realizat în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Atât recurenta, cât și intimata au depus puncte de vedere asupra raportului comunicat.

Prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, pentru data de 7 februarie 2018.

Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Aceste condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută.

Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistența unui caz bine justificat, motivat de susținerea în sensul că decizia de impunere atacată a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reținând existența unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat față de lipsa unei justificări în fapt și în drept a imputării sumei, în contextul demonstrării, prima facie, a împrejurării că în situația în care demersul egal ar reclamantei nu va avea succes, acesta va suporta consecințele impuse prin măsurile asiguratoriii insituite, în sumă totală de 8.375.000 RON.

Înalta Curte reține că prima instanță în mod just a stabilit că și cerința pagubei iminente este întrunită în situația concretă a intimatei-reclamante, prejudiciul constatat prin actul atacat fiind unul material, viitor și previzibil.

De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, la care de altfel a făcut referire și instanța de fond, astfel de măsuri de protecție provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În aceste condiții, se constată că susținerile cu caracter general ale recurentei-pârâte nu își regăsesc un fundament în cele relevate din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care nu sunt capabile să determine instanța de control judiciar a aprecia că în speță nu ar fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind identificate împrejurări vădite de fapt și/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că prin hotărârea atacată, prima instanță, identificând problema de drept ce se impunea a fi rezolvată, în contextul factual în mod coerent înfățișat, a prezentat cu claritate raționamentul său în susținerea soluției adoptate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței nr. 88 din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2018.