ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 820/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 434/F din 31 mai 2013, pronunțat de Tribunalul București, secția I-a penală, a fost respinsă că, nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat în sensul înlăturării dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului D.M.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 13 aprilie 2013 la zi. În baza art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 450 RON. Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: În luna ianuarie 2013, inculpatul D.M., agent șef de poliție în cadrul I.P.J. Giurgiu, Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Combaterea Infracțiunilor contra Patrimoniului și Grupării Infracționale, i-a promis martorului denunțător C.V. că își va exercita influența pe lângă lucrători din cadrul I.P.J. Giurgiu, precum și pe lângă procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, pentru a i se restitui celui din urmă autoturismul marca M., de culoare neagă, cu nr. de înmatriculare ZZZ, care forma obiectul Dosarului nr. 5782/P/2012, pretinzând martorului denunțător suma de 1000 euro, care a fost primită de inculpat după cum urmează: 300 RON în cursul lunii ianuarie 2013 la sediul I.P.J.

Giurgiu; 150 RON la data de 7 martie 2013, cu ocazia unei întâlniri care a avut loc în București și 900 euro la data de 12 aprilie 2013, cu ocazia unei întâlniri care a avut loc în Giurgiu. Au fost avute în vedere probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc. pen.

Prima instanță a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat în sensul înlăturării dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, considerând, că, pentru reținerea dispozițiilor alin. (3) din acest text, ce fac trimitere la dispozițiile alin. (1) al art. 7, este necesară reținerea și a acestui prim alineat, indicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3) din legea specială neavând semnificația reținerii în sarcina inculpatului și a unei fapte de luare de mită, ci, indicarea faptului că infracțiunea de trafic de influentă, menționată de alin. (3), a fost comisă de către una din persoanele indicate de alin. (1), la care alin. (3) face trimitere directă.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C pen., și anume limitele de pedeapsă aplicate, reduse ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., natura infracțiunii și impactul negativ asupra opiniei publice, împrejurările concrete ale faptei săvârșite, constând în contextul concret în care inculpatul i-a pretins martorului denunțător suma de bani. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul încadrării juridice a faptei și a individualizării judiciare a executării pedepsei, solicitând, în esență, înlăturarea alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 78/2000 și aplicarea dispozițiilor art. 81 - 82 C. pen.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 208/A din 24 iulie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul D.M. împotriva Sentinței penale nr. 434 din 31 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând: În baza art. 81, art. 82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D.M., pe o durată de 4 ani ce a reprezentat termen de încercare. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 13 aprilie 2013, la zi. Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu e arestat în altă cauză. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia. Curtea, verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de apelant, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. - a constatat următoarele: Prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, rezultând că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Referitor la încadrarea juridică dată faptei, critica a fost nefondată, alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 78/2000 fiind reținut doar pentru a evidenția calitatea specială pe care a avut-o inculpatul la data comiterii infracțiunii de trafic de influentă. Instanța fondului a făcut o justă individualizare a pedepsei, conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen., ținând seama de natura și gravitatea faptei, împrejurările, modalitatea în care a fost comisă, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

Curtea a apreciat însă că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar fără executarea acesteia, ținând seama de persoana inculpatului, dar mai ales de situația familială a acestuia, după cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar respectiv, inculpatul este divorțat, are în întreținere o fiică în vârstă de 9 ani care în prezent se află doar în grija bunicii materne, copilul prezentând manifestări caracteristice unui profil depresiv datorită absenței ambilor părinți. Împotriva Deciziei penale nr. 208/A din 24 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs inculpatul D.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1754/3/2013.

Înalta Curte constată incidența disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, prezenta cauză judecându-se potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Înalta Curte, de asemenea, constată că primul termen de judecată a fost la data de 27 ianuarie 2015, iar motivele de recurs nu au fost depuse în termenul prev. de art. 385 10 alin. (2) din vechiul C. proc. pen. cu modificările intervenite prin Legea nr. 2/2012. La termenul de judecată din data de 6 martie 2014, apărătorul din oficiu al recurentului inculpat a depus la dosar note scrise prin care a solicitat aplicarea art. 5 din noul C. pen., solicitând ca instanța de recurs să aprecieze cu privire la acest aspect.

În ceea ce privește analizarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că inculpatul nu le-a depus în termenul prevăzut de normele procedural penale în sensul că motivele de recurs trebuiau depuse în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum prevăd disp. art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Dispozițiile art. 385 10 alin. (1) C. proc. pen., prevăd că recursul trebuie să fie motivat. Dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. Înalta Curte nu constată însă incidența niciunui caz de casare pe care să-l ia în discuție din oficiu în prezenta cauză. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în considerarea principiului aplicării legii penale mai favorabile în cazul succesiunii de legi penale, respectiv aplicarea art. 5 C. pen. actual, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 434/F din 31 mai 2013 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul D.M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Prin Decizia penală nr. 208/A din 24 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul inculpatului D.M., a desființat, în parte, Sentința penală nr. 434/F/2013 a Tribunalului București, secția I penală, și, în baza art. 81 - 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D.M. pe o durată de 4 ani ce reprezenta termen de încercare . A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. Înalta Curte reține că infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. își regăsește corespondent în dispozițiile art. 289 alin. (1) din noul C. pen. Fapta prev. la art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen.

avea limite de pedeapsă cuprinse între 3 - 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Fapta prev. de disp. art. 289 alin. (1) din noul C. pen. are ca limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta. Elementul material al formei tip a infracțiunii, astfel cum este reglementată în alin. (1) al art. 289 din noul C. pen. se deosebește de reglementarea vechiului C. pen. prin excluderea incriminării faptei în varianta nerespingerii promisiunii. Noul text folosește sintagma "în legătură cu" în locul celei "în scopul de", consecința imediată fiind irelevanța penală a criteriului "tip" cel care, în esență, distinge luarea de mită de primirea de foloase necuvenite din actuala reglementare.

Drept urmare, câtă vreme incriminarea ca luare de mită nu mai depinde de situarea în timp a activității de pretindere, primire sau acceptare anterior îndeplinirii actului de serviciu "cumpărat" condiționându-l, nici activitatea similară consecutiv îndeplinirii actului nu mai primește relevanță penală distinctă. În concluzie, deși aparent s-ar putea susține dezincriminarea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, în realitate fapta care în reglementarea vechiului C. pen. justifică respectiva încadrare juridică, va primi, conform noului C. pen. încadrare în luare de mită. Legea veche este legea penală mai favorabilă. Noul text introduce ca variantă a infracțiunii și săvârșirea faptei în legătură cu "urgentarea îndeplinirii unui act" ce intră în îndatoririle de serviciu ale făptuitorului, modalitate neincriminată în prezent.

Art. 254 alin. (3) din vechiul C. pen. privind fapta săvârșită de un funcționar cu atribuții de control se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Limita maximă a pedepsei pentru forma tip a infracțiunii scade de la 15 la 10 ani, iar pedeapsa complementară ce poate fi aplicată este aceea a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, iar nu oricare dintre pedepsele complementare prevăzute de lege. Fapta prevăzută de un funcționar cu atribuții de control nu mai este incriminată distinct în noul C. pen. Dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în vigoare până la intrarea în vigoare a noilor modificări la data de 1 februarie 2014, prevăd că fapta prev. la art. 254 alin. (1) C. pen.

se sancționează cu pedeapsa prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. cu pedeapsa prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control. Disp.

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 actualizată până la intervenirea noilor modificări din 1 februarie 2014, prevăd că: "Dacă infracțiunile prev. la art. 256 și 257 C. pen., precum și infracțiunile prev. la art. 61 și 82 din prezenta lege au fost săvârșire de una dintre persoanele menționate la alin. (1) și (2), maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani". Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000, modificată, conform noilor reglementări la data de 1 februarie 2014, prin pct. 4 din Legea nr. 187/2012, prevăd că: "faptele de luare de mită sau trafic de influență săvârșite de o persoană care: a) exercită o funcție de demnitate publică; b) este judecător sau procuror; c) este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor; d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 C. pen.

se sancționează cu pedeapsa prev. la art. 289 sau 291 C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime". Regimul sancționator pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) din vechiul C. pen. (pentru care a fost condamnat inculpatul D.M.), constă în aplicarea unei pedepse cu închisoare de la 2 la 10 ani. Disp. art. 257 alin. (1) din vechiul C. pen. au corespondent în noul C. pen. în art. 291 alin. (1) din noul C. pen., regimul sancționator fiind, pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Textul noului C. pen.

circumstanțiază sfera subiectelor asupra cărora se exercită traficul de influență la funcționarul public, în sfera căruia intră funcționarul din actuala reglementare, iar ca modalități alternative de comitere a faptei prevede, alături de îndeplinirea ori neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public și urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui astfel de act, respectiv îndeplinirea unui act contrar, ceea ce asigură corelarea cu infracțiunea de luare de mită în ceea ce privește comportamentul funcționarului public. Limita maximă a pedepsei este redusă de la 10 la 7 ani închisoare. În cauză, deși inculpatul D.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) din vechiul C. pen., rap.

la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și nu pentru art. 254 C. pen., însă în prezentele considerente s-a analizat și infracțiunea prev. de art. 254 din vechiul C. pen. (art. 289 alin. (1) noul C. pen.), doar ca urmare a raportării la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000. Dispozițiile art. 320 1 alin. (7) din vechiul C. proc. pen. își găsesc corespondent în disp. art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., ambele dispoziții prevăzând reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Sub aspectul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aceasta s-a dispus în baza art. 81, art. 82 din vechiul C. pen., pe o durată de 4 ani ce reprezenta termen de încercare.

Noul C. pen., pe de o parte la art. 91 prevede condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere și prevede că pedeapsa aplicată (pentru a beneficia de aceste dispoziții) este închisoare de cel mult 3 ani. Pe de altă parte, noul C. pen. renunță la suspendarea condiționată a executării pedepsei, unica formă de suspendare a executării pedepsei prevăzută de vechiul C. pen. și păstrează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, introdusă în legislația noastră prin Legea nr. 104/1992. În aceste condiții, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este legea veche, astfel încât în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) din vechiul C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.M.

împotriva Deciziei penale nr. 208/A din 24 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) din vechiul C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 208/A din 24 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2014. Procesat de GGC - MI