ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2016

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 34/2016

HOTĂRÂRE
14.01.2016
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 34/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra contestațiilor

de față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința nr. 68 din 13 noiembrie 2015

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori au fost

respinse contestațiile formulate de contestatorii F.S. și F.O. împotriva

somațiilor emise la data de 6 octombrie 2015 de către Curtea de Apel Suceava în

Dosarul nr. 192/39/2015, ca inadmisibile, cu obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a constatat că prin contestațiile la executare adresate

acestei instanțe și înregistrate la data de 22 octombrie 2015 sub nr.

822/39/2015, numiții F.O. și F.S. au contestat somațiile emise la data de 6

octombrie 2015 de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 192/39/2015,

motivând că, potrivit art. 20 alin. (8) C. civ., o acțiune penală în civil este

scutită de taxă judiciară de timbru și că acțiunea penală în care au folosit

acte false este lovită de nulitate și solicitând ca judecarea cauzei să se facă

potrivit legii civile conform art. 600 alin. (3) C. proc. pen.

Examinând

contestațiile, prima instanță a reținut că, prin somațiile din 6 octombrie 2015

emise de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 192/39/2015, li s-a pus în

vedere celor doi contestatori să achite câte 130 RON reprezentând cheltuieli

judiciare către stat, așa cum au fost obligați prin Decizia penală nr. 1328 din

30 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și prin

Sentința penală nr. 32 din 13 mai 2015 a Curții de Apel Suceava.

Astfel, prima

instanță a apreciat că, cheltuielile de procedură datorate statului nu pot fi

confundate nici cu despăgubirile civile, care includ cheltuielile judiciare

făcute de părți, și nici cu amenda judiciară, că dispozițiile Codului de

procedură penală prevăd posibilitatea formulării contestației la executare

împotriva dispozițiilor civile, potrivit art. 600, și amenzii judiciare,

conform art. 601, iar dispozițiile civile nu includ cheltuielile judiciare

către stat, care izvorăsc din culpa procesuală a părții, a cărei sesizare a

fost respinsă. Ca atare, s-a constatat că, atâta timp cât legea procesual

penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării

executării cheltuielilor de procedură către stat, contestațiile la executare

sunt inadmisibile, în cauză nefiind incidente niciunul dintre cazurile de contestație

prevăzute la art. 598, 600 sau 601 C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri contestatorii au formulat contestație, solicitând, potrivit memoriilor

depuse la dosar, admiterea căii de atac întrucât, în dosarul în care s-a

pronunțat Sentința civilă nr. 4045/1993 a Judecătoriei Rădăuți, nu au avut

nicio calitate și nu au deținut nicio parcelă funciară și invocând, ca temei de

drept, dispozițiile art. 600 alin. (3) C. proc. pen.

Examinând

contestațiile formulate, în raport de criticile aduse și actele dosarului,

Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele

considerente:

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petenții au contestat somațiile

din 6 octombrie 2015 emise de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 192/39/2015

prin care li s-a pus în vedere să achite câte 130 RON reprezentând cheltuieli

judiciare către stat, așa cum au fost obligați prin Decizia penală nr. 1328 din

30 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și prin

Sentința penală nr. 32 din 13 mai 2015 a Curții de Apel Suceava.

Înalta Curte

apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins ca inadmisibile,

contestațiile petenților având în vedere că sumele datorate cu titlu de

cheltuieli judiciare nu reprezintă nici despăgubiri civile, care includ

cheltuielile judiciare făcute de părți și care pot fi contestate potrivit

dispozițiilor art. 600 C. proc. pen., și nici amendă judiciară, care poate fi

contestată conform art. 601 din același cod, ci, ele rezultă din culpa procesuală

a părții a cărei cerere a fost respinsă, așa cum rezultă atât din Sentința nr.

32 din 13 mai 2015 a Curții de Apel Suceava prin care s-au respins

contestațiile petenților, iar aceștia au fost obligați la plata sumei de câte

30 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cât și din Decizia penală

nr. 1328 din 30 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin

care s-au respins, ca nefondate, contestațiile petenților formulate împotriva

hotărârii primei instanțe, concomitent cu obligarea lor la plata cheltuielilor

judiciare către stat în suma de câte 100 RON.

Mai mult decât atât,

Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestatori nu se încadrează

nici în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin.

(1) C. proc. pen., întrucât, așa cum s-a arătat anterior fundamentul acordării

cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții, iar nu un

incident de executare ce ar necesita intervenția organelor jurisdicționale și

care să facă aplicabile aceste dispoziții legale.

În ceea ce privește

susținerile referitoare la Sentința civilă nr. 4045/1993 a Judecătoriei

Rădăuți, Înalta Curte arată că nu se poate reevalua situația de fapt reținută

într-o cauză civilă prin intermediul unei contestații la executare.

Pentru aceste

considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate

contestațiile formulate de contestatorii F.S. și F.O. împotriva Sentinței nr.

68 din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori și, având în vedere că aceștia sunt cei care se află în

culpă procesuală, în baza art. 275 C. proc. pen., îi va obliga la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca

nefondate, contestațiile formulate de contestatorii F.S. și F.O. împotriva

Sentinței nr. 68 din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorii

la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 130 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-11-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2561/2015
268 C. proc. civ., Curtea, față de dispozițiile art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul C.M.G.G., față de împrejurarea că prin rezoluțiunea administrativă apelantul a fost obli
ÎCCJ 2016-01-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 47/2016
la plata daunelor materiale în cuantum de 10.000 euro; la plata daunelor mon.le în cuantum de 100.000 euro, către reclamanta C.I.; câte 75.000 euro către reclamanții C.M., C.F.E., M.V. și C.R.; 10.000 euro, către reclamantul M.N. Împotriva
ÎCCJ 2019-12-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2369/2019
, întrucât în conformitate cu art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanților le revine obligația de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 5.145 RON. Deși au fost citați pentru termenul din 22 iunie 2017 cu mențiunea achitării taxei
ÎCCJ 2018-01-31
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 217/2018
din 11 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău. A fost admis apelul declarant de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1156 din 11 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău. A fost schimbată în parte sentința în sens
ÎCCJ 2024-02-15
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2024
cu titlu de cheltuieli judiciare nu reprezintă nici despăgubiri civile, nici amendă judiciară, ci rezultă din culpa procesuală a părții a cărei cerere a fost respinsă. Astfel, legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu pr
Sursă