ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1357/2015
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1357/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 27/F din data de 12
august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr.
341/64/2015, a fost respinsă contestația la executare formulată de către
petentul D.S. împotriva Sentinței penale nr. 81/F din data de 26 august 2014 a
Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 354/A din data de 31
octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art. 275
alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la plata sumei de 160 lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 130 lei
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,urmând a fi avansat din
fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî
astfel instanța a reținut următoarele:
La data de 24 iunie
2015 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov contestația la
executare formulată de către petentul D.S. împotriva Sentinței penale nr. 81/F
din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia
penală nr. 354/A din data de 31 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
În motivarea
contestației, în memoriul scris de la fila 2, dar și cu ocazia dezbaterilor
orale, contestatorul a arătat că își întemeiază contestația la executare pe
dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
S-a susținut că, prin
Sentința penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov a
fost recunoscută sentința penală a Tribunalului Munchen, în baza căreia a fost
condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 9 luni de închisoare. Prin sentința penală
de recunoaștere nu i s-a dedus întreaga perioadă executată, de la data de 03
iulie 2012 la zi, ci doar perioada executată din data de 03 iulie 2012 și de la
data de 08 noiembrie 2012 la zi, solicitând a-i fi dedusă perioada cuprinsă
între 04 iulie 2012 și 07 noiembrie 2012.
Analizând actele și
lucrările dosarului Curtea de Apel Brașov, secția penală, a reținut că
următoarele:
Prin Sentința penală
nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, a fost recunoscută
sentința penală pronunțată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls
161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, prin care contestatorul
D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 9 luni închisoare.
În temeiul
dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 303 din anul 2004 s-a dedus, prin sentința
de recunoaștere din pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare, perioada executată,
după cum urmează, din data de 03 iulie 2012 și din data de 08 noiembrie 2012 la
zi.
Perioada care a fost
dedusă prin sentința de recunoaștere, a avut în vedere mențiunile din sentința
Tribunalului din Munchen, care a fost depusă la dosarul cauzei tradusă în limba
română, dar și din actele dosarului, în care s-a pronunțat Sentința penală nr.
81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov.
Pentru soluționarea
prezentei contestații la executare, la prezenta cauză a fost atașat dosarul
penal, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 81 din data de 26 august 2014
a Curții de Apel Brașov.
Potrivit sentinței
Tribunalului Munchen din pedeapsa de 7 ani și 9 luni, contestatorul D.S. a
executat arestarea din data de 03 iulie 2012, după această dată a executat o
altă pedeapsă, iar din data de 08 noiembrie 2012 la zi se află, în executarea
acestei pedepse (Dosar nr. 477/64/2014 al Curții de Apel Brașov). Aceste date,
privind perioada executată au fost comunicate instanței și prin referatul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (Dosar nr. 477/64/2014).
Din adeverința asupra
stadiului executării pedepsei, emisă de către autoritățile judiciare din
Germania și tradusă în limba română, s-a comunicat că D.S. are de executat o
pedeapsă de 7 ani și 9 luni, din care se deduce perioada de detenție preventivă
de 42 de zile și perioada de la 20 decembrie 2012, aceasta fiind data când
sentința de condamnare a rămas definitivă, de la această dată, contestatorul
executând pedeapsa.
Prin urmare, cele 42
de zile de arest preventiv, așa cum rezultă din această adeverință, coroborată
cu datele din sentința de condamnare a Tribunalului din Munchen, sunt arestul
preventiv din data de 03 iulie 2012 și de la 08 noiembrie 2012 până la 20
decembrie 2012, de la această din urmă dată curgând perioada executată în baza
sentinței definitive de condamnare. Astfel, în actele comunicate, de către
autoritățile judiciare din Germania, nu se face vorbire de faptul că în
perioada 04 iulie 2012 până la 07 noiembrie 2012, contestatorul ar fi executat
arest preventiv în cauza în care, s-a pronunțat sentința penală ce a fost
recunoscută.
Din actele dosarului,
dar și din aspectele comunicate de către contestator, rezultă că în perioada 04
iulie 2012 până la 07 noiembrie 2012 a executat o pedeapsă dintr-o altă cauză
penală.
Procedura de
recunoaștere a unei hotărâri penale pronunțată de către autoritățile judiciare
din Germania a vizat doar sentința penală pronunțată de Tribunalul Munchen I,
în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, prin
care contestatorul D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 9 luni
închisoare.
Prin Sentința penală
nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, au fost recunoscute
toate dispozițiile hotărârii judecătorești, prin care contestatorul a fost
condamnat la 7 ani și 9 luni închisoare inclusiv cele privitoare la perioada
executată din această pedeapsă. Operațiunea juridică de recunoaștere a unei hotărâri
penale pronunțate în străinătate nu poate viza toate afacerile penale pe care
acesta le-a avut și care au fost soluționate de către autoritățile judiciare
din Germania.
La dosarul înaintat
de către Parchet pentru soluționarea solicitării de recunoaștere a unei
hotărâri pronunțate în străinătate, se află cazierul judiciar federal al
contestatorului, din care rezultă că acesta a avut numeroase condamnări.
Or, așa cum am arătat
mai sus, Sentința penală de recunoaștere nr. 81 din data de 26 august 2014 a
Curții de Apel Brașov, a vizat doar una dintre condamnările aplicate de către
autoritățile judiciare din Germania, respectiv, sentința penală pronunțată de
Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20
decembrie 2012, iar prin Sentința penală nr. 81, contestată de către petentul
D.S., a fost dedusă corect perioada executată de către acesta.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, condamnatul D.S. a formulat contestația de față,
susținând că există nelămuriri cu privire la pedeapsa care se execută și la
perioada executată, ce trebuie dedusă (cf. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.
pen.), solicitând deducerea din pedeapsa executată a perioadei cuprinse între
04 iulie 2012 - 07 noiembrie 2012.
Examinând contestația
formulată de condamnatul D.S. împotriva Sentinței penale nr. 27/F din data de
12 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul
nr. 341/64/2015, atât în raport cu susținerile apărătorului cât și în raport cu
actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 598
alin. (1) C. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate
face în următoarele cazuri:
c) când se ivește
vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la
executare;
d) când se invocă
amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de
micșorare a pedepsei.
Analizând actele și
lucrările din dosar Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 81 din
data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, a fost recunoscută sentința
penală pronunțată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12,
definitivă la data de 20 decembrie 2012, prin care contestatorul D.S. a fost
condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 9 luni închisoare, deducându-se perioada
executată, din data de 03 iulie 2012 și din data de 08 noiembrie 2012 la zi.
Totodată Înalta Curte
reține că Sentința penală de recunoaștere nr. 81 din data de 26 august 2014 a
Curții de Apel Brașov, a vizat doar una dintre condamnările aplicate de către
autoritățile judiciare din Germania, respectiv, sentința penală pronunțată de
Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20
decembrie 2012, iar prin Sentința penală nr. 81, contestată de către petentul
D.S., a fost dedusă corect perioada executată de către acesta.
Sentința contestată
este legală și temeinică, în sensul că în mod corect a fost dedusă pedeapsă de
7 ani și 9 luni închisoare,perioada executată, din data de 03 iulie 2012 și din
data de 08 noiembrie 2012 la zi.
Așa cum rezultă din
cazierul judiciar federal al contestatorului D.S. acesta a avut numeroase
condamnări pronunțate în străinătate or, operațiunea juridică de recunoaștere a
unei hotărâri penale pronunțate în străinătate nu poate viza toate afacerile
penale pe care acesta le-a avut și care au fost soluționate de către
autoritățile judiciare din Germania.
Înalta Curte, din
analiza actelor și lucrărilor dosarului a mai constatat că din informațiile
comunicate de autoritățile judiciare din Germania, nu a rezultat că în perioada
04 iulie 2012 - 07 noiembrie 2012 contestatorul ar fi fost în arest preventiv
în cauza în care s-a pronunțat sentința penală care a fost recunoscută.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică
și în temeiul art. 425
1
pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează
a respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul D.S. împotriva
Sentinței penale nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunțată de Curtea de
Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. 341/64/2015.
Potrivit art. 275
alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de de 330
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei,
reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondată, contestația formulată de condamnatul D.S.
Împotriva Sentinței
penale nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel
Brașov, secția penală, în Dosarul nr. 341/64/2015.
Obligă contestatorul
condamnat la plata sumei de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 7 octombrie 2015.
Procesat
de GGC - NN