ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1357/2015

Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. 341/64/2015, a fost respinsă contestația la executare formulată de către petentul D.S. împotriva Sentinței penale nr. 81/F din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 354/A din data de 31 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele: La data de 24 iunie 2015 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov contestația la executare formulată de către petentul D.S. împotriva Sentinței penale nr. 81/F din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 354/A din data de 31 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea contestației, în memoriul scris de la fila 2, dar și cu ocazia dezbaterilor orale, contestatorul a arătat că își întemeiază contestația la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. S-a susținut că, prin Sentința penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov a fost recunoscută sentința penală a Tribunalului Munchen, în baza căreia a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 9 luni de închisoare.

Prin sentința penală de recunoaștere nu i s-a dedus întreaga perioadă executată, de la data de 03 iulie 2012 la zi, ci doar perioada executată din data de 03 iulie 2012 și de la data de 08 noiembrie 2012 la zi, solicitând a-i fi dedusă perioada cuprinsă între 04 iulie 2012 și 07 noiembrie 2012. Analizând actele și lucrările dosarului Curtea de Apel Brașov, secția penală, a reținut că următoarele: Prin Sentința penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, a fost recunoscută sentința penală pronunțată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, prin care contestatorul D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 9 luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 303 din anul 2004 s-a dedus, prin sentința de recunoaștere din pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare, perioada executată, după cum urmează, din data de 03 iulie 2012 și din data de 08 noiembrie 2012 la zi. Perioada care a fost dedusă prin sentința de recunoaștere, a avut în vedere mențiunile din sentința Tribunalului din Munchen, care a fost depusă la dosarul cauzei tradusă în limba română, dar și din actele dosarului, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov. Pentru soluționarea prezentei contestații la executare, la prezenta cauză a fost atașat dosarul penal, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov.

Potrivit sentinței Tribunalului Munchen din pedeapsa de 7 ani și 9 luni, contestatorul D.S. a executat arestarea din data de 03 iulie 2012, după această dată a executat o altă pedeapsă, iar din data de 08 noiembrie 2012 la zi se află, în executarea acestei pedepse (Dosar nr. 477/64/2014 al Curții de Apel Brașov). Aceste date, privind perioada executată au fost comunicate instanței și prin referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (Dosar nr. 477/64/2014). Din adeverința asupra stadiului executării pedepsei, emisă de către autoritățile judiciare din Germania și tradusă în limba română, s-a comunicat că D.S. are de executat o pedeapsă de 7 ani și 9 luni, din care se deduce perioada de detenție preventivă de 42 de zile și perioada de la 20 decembrie 2012, aceasta fiind data când sentința de condamnare a rămas definitivă, de la această dată, contestatorul executând pedeapsa.

Prin urmare, cele 42 de zile de arest preventiv, așa cum rezultă din această adeverință, coroborată cu datele din sentința de condamnare a Tribunalului din Munchen, sunt arestul preventiv din data de 03 iulie 2012 și de la 08 noiembrie 2012 până la 20 decembrie 2012, de la această din urmă dată curgând perioada executată în baza sentinței definitive de condamnare. Astfel, în actele comunicate, de către autoritățile judiciare din Germania, nu se face vorbire de faptul că în perioada 04 iulie 2012 până la 07 noiembrie 2012, contestatorul ar fi executat arest preventiv în cauza în care, s-a pronunțat sentința penală ce a fost recunoscută. Din actele dosarului, dar și din aspectele comunicate de către contestator, rezultă că în perioada 04 iulie 2012 până la 07 noiembrie 2012 a executat o pedeapsă dintr-o altă cauză penală.

Procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale pronunțată de către autoritățile judiciare din Germania a vizat doar sentința penală pronunțată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, prin care contestatorul D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 9 luni închisoare. Prin Sentința penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, au fost recunoscute toate dispozițiile hotărârii judecătorești, prin care contestatorul a fost condamnat la 7 ani și 9 luni închisoare inclusiv cele privitoare la perioada executată din această pedeapsă. Operațiunea juridică de recunoaștere a unei hotărâri penale pronunțate în străinătate nu poate viza toate afacerile penale pe care acesta le-a avut și care au fost soluționate de către autoritățile judiciare din Germania.

La dosarul înaintat de către Parchet pentru soluționarea solicitării de recunoaștere a unei hotărâri pronunțate în străinătate, se află cazierul judiciar federal al contestatorului, din care rezultă că acesta a avut numeroase condamnări. Or, așa cum am arătat mai sus, Sentința penală de recunoaștere nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, a vizat doar una dintre condamnările aplicate de către autoritățile judiciare din Germania, respectiv, sentința penală pronunțată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, iar prin Sentința penală nr. 81, contestată de către petentul D.S., a fost dedusă corect perioada executată de către acesta.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, condamnatul D.S. a formulat contestația de față, susținând că există nelămuriri cu privire la pedeapsa care se execută și la perioada executată, ce trebuie dedusă (cf. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.), solicitând deducerea din pedeapsa executată a perioadei cuprinse între 04 iulie 2012 - 07 noiembrie 2012. Examinând contestația formulată de condamnatul D.S.

împotriva Sentinței penale nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. 341/64/2015, atât în raport cu susținerile apărătorului cât și în raport cu actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 598 alin. (1) C. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Analizând actele și lucrările din dosar Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, a fost recunoscută sentința penală pronunțată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, prin care contestatorul D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 9 luni închisoare, deducându-se perioada executată, din data de 03 iulie 2012 și din data de 08 noiembrie 2012 la zi. Totodată Înalta Curte reține că Sentința penală de recunoaștere nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curții de Apel Brașov, a vizat doar una dintre condamnările aplicate de către autoritățile judiciare din Germania, respectiv, sentința penală pronunțată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, iar prin Sentința penală nr. 81, contestată de către petentul D.S., a fost dedusă corect perioada executată de către acesta.

Sentința contestată este legală și temeinică, în sensul că în mod corect a fost dedusă pedeapsă de 7 ani și 9 luni închisoare,perioada executată, din data de 03 iulie 2012 și din data de 08 noiembrie 2012 la zi. Așa cum rezultă din cazierul judiciar federal al contestatorului D.S. acesta a avut numeroase condamnări pronunțate în străinătate or, operațiunea juridică de recunoaștere a unei hotărâri penale pronunțate în străinătate nu poate viza toate afacerile penale pe care acesta le-a avut și care au fost soluționate de către autoritățile judiciare din Germania. Înalta Curte, din analiza actelor și lucrărilor dosarului a mai constatat că din informațiile comunicate de autoritățile judiciare din Germania, nu a rezultat că în perioada 04 iulie 2012 - 07 noiembrie 2012 contestatorul ar fi fost în arest preventiv în cauza în care s-a pronunțat sentința penală care a fost recunoscută.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică și în temeiul art. 425 1 pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul D.S. împotriva Sentinței penale nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. 341/64/2015. Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul D.S. Împotriva Sentinței penale nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. 341/64/2015. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN