ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 139 din 20 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/216/2015, s-a respins solicitarea formulată de inculpatul A., prin apărător, cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunile prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen. și art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data de 14 ianuarie 2011, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 C. pen. anterior.

În baza art. 334 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., născut la data de (...), la pedeapsa amenzii penale în sumă de 12.000 lei, reprezentând 240 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat.

În baza art. 335 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii penale în sumă de 12.000 lei, reprezentând 240 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

S-a constatat că inculpatul A. a fost condamnat, prin Sentința penală nr. 203 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în Dosarul nr. x/338/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 328/R pronunțată de Curtea de Apel Brașov în data de 28 martie 2013, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, cu executare în condițiile art. 861 C. pen. anterior.

S-a constatat că inculpatul A. a fost condamnat, prin Sentința penală nr. 1719 din 06 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/197/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 452/A pronunțată de Curtea de Apel Brașov în data de 01 iunie 2016, la pedeapsa amenzii penale în sumă de 3000 lei, reprezentând 200 zile amendă.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă a amenzii penale în sumă de 17.000 lei, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., săvârșită în data de 27 mai 2013, a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., săvârșită în data de 14 ianuarie 2011 și a infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen., săvârșită în data de 14 ianuarie 2011.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., s-a menținut beneficiul suspendării sub supraveghere acordat inculpatului prin Sentința penală nr. 203 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în Dosarul nr. x/338/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 328/R pronunțată de Curtea de Apel Brașov în data de 28 martie 2013, cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în sarcina inculpatului, prin aceleași hotărâri.

S-a dispus desființarea actelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 1719 din 06 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/197/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 452/A pronunțată de Curtea de Apel Brașov în data de 01 iunie 2016, urmând a fi emise noi acte de executare în baza prezentei sentințe.

Sumele de bani avansate de inculpat în baza condamnării la pedeapsa amenzii de 3.000 lei conform actelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 1719 din 06 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/197/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 452/A pronunțată de Curtea de Apel Brașov în data de 01 iunie 2016, au fost deduse din cuantumul amenzii rezultante stabilite.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul său, parchetul a criticat hotărârea atacată pentru motive de netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii penale, în cauză impunându-se a se dispune condamnarea la pedepse cu închisoarea, în condițiile art. 60 C. pen., precum și aplicarea pedepsei complementare și accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.

De asemenea, a susținut parchetul că în mod greșit prima instanță a reținut în cauză prevederile art. 43 alin. (2) C. pen. și art. 96 alin. (4) C. pen., întrucât inculpatul nu se află în stare de recidivă, parchetul fiind nemulțumit și de faptul că instanța a menținut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, insistându-se și asupra aplicării art. 67 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 66 alin. (1) lit. i) din același cod, în sensul interzicerii dreptului de conduce autovehicule, ca pedeapsă complementară și accesorie, raportat la împrejurările cauzei și la comportamentul inculpatului.

Inculpatul, la rândul său, a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 16 lit. a) și c) C. proc. pen., susținând că nu există probe că a săvârșit infracțiunea.

Apelantul-inculpat a reiterat apărarea potrivit căreia la data de 14 ianuarie 2011 nu avea suspendat dreptul de a conduce, invocând ca probă cazierul său rutier și din adresele de la I.P.J. Brașov și I.P.J. Caraș-Severin.

O altă critică, subsidiară, privea cuantumul amenzilor aplicate, în opinia apelantului, instanța de fond neținând cont de veniturile sale de la momentul aplicării acelei amenzi, respectiv de împrejurarea că are un venit de 1223 lei și doi copii minori în întreținere.

Prin Decizia penală nr. 829/A din 20 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/216/2015, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș împotriva Sentinței penale nr. 139 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în Dosarul nr. x/216/2015, inculpat fiind A.

A fost desființată, în parte, sentința penală și, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, înlăturându-se sporul.

A fost înlăturată condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale, cu toate consecințele.

A fost înlăturată dispoziția de menținere a beneficiului suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 203/2012 a Judecătoriei Zărnești.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul A. la 1 an închisoare.

În baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost condamnat același inculpat la 8 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012, a fost anulată dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 203/2012 a Judecătoriei Zărnești, definitivă la 28 martie 2013.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, de 1 an și, respectiv, 8 luni închisoare, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 203/2012 a Judecătoriei Zărnești, definitivă la 28 martie 2013 și cu pedeapsa de 3.000 lei amendă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă 3.000 lei, amendă penală.

În baza art. 57 C. pen. anterior, s-a dispus executarea pedepsei închisorii în regim de deținere.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

A fost contopită această pedeapsă accesorie cu pedeapsa aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 203/2012 a Judecătoriei Zărnești și s-a dispus, în baza art. 71 C. pen. anterior, executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., care a fost obligat la 700 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 20 noiembrie 2017, calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Procedura de comunicare prevăzută de art. 439 alin. (2) și 4 C. proc. pen. a fost îndeplinită.

În cuprinsul cererii de recurs în casație recurentul inculpat a susținut că, în cauză, legea penală mai favorabilă este cea în vigoare, care permite aplicarea pedepsei amenzii penale, în raport cu natura acestei sancțiuni fiind posibilă și menținerea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A arătat recurentul inculpat că legea penală anterioară presupune un tratament mai blând în cazul concursului de infracțiuni, fiind însă necesar a se analiza în concret care este legea penală mai favorabilă, cu luarea în considerare a instituțiilor de drept penal incidente în cauză, respectiv condiții de sancționare, circumstanțe de agravare ori de atenuare, pluralitate de infracțiuni, în cele mai multe situații determinarea legii penale mai favorabile realizându-se după criteriul pedepselor principale.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, înlăturarea dispozițiilor prin care s-a aplicat greșit legea, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea repunerii pedepselor principale în limitele legale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6 decembrie 2017, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație fiind stabilit pentru 8 ianuarie 2018, fără citarea părților, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

La data de 4 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent a întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație ce formează obiectul Dosarului nr. x/216/2015.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 ianuarie 2018, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 829/A din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/216/2015.

A respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de recurentul inculpat și a trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul A., cu citarea acestuia, pentru termenul din 19 februarie 2018.

Admiterea în principiu a cererii de recurs în casație a fost generată exclusiv de Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen. constatându-se că sintagma "dacă cererea este vădit nefondată" din cuprinsul acestora este neconstituțională.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte reține că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată. Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative.

Recurentul a susținut că legea penală mai favorabilă este legea penală în vigoare, care permite aplicarea pedepsei amenzii penale fiind astfel posibilă menținerea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani. De asemenea, că sau reținut doar circumstanțele agravante, fără a se avea în vedere circumstanțele personale.

Potrivit disp.art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2000, constituie infracțiune punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani, iar potrivit disp. art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2000 constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Stabilind vinovăția inculpatului, instanța de apel a reținut, în procesul de individualizare a pedepselor și asupra legii penale mai favorabile, prin prisma dispozițiilor art. 5 C. pen. și a constatat că legea veche conține dispoziții mai favorabile, în privința regulilor de contopire a pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente.

În aceste condiții, pedepsele stabilite pentru cele doua infracțiuni reținute în sarcina recurentului inculpat de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, respectiv de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, nu sunt în afara limitelor prevăzute de lege.

Totodată Înalta Curte reține că verificarea pedepselor aplicate de instanța de apel se realizează în raport de încadrările juridice reținute de aceasta și nu în raport de principiul aplicării legii penale mai favorabile, astfel cum a solicitat inculpatul, pedepsele fiind stabilite în limitele prevăzute de lege cu reținerea corespunzătoare a concursului de infracțiuni și a modului de stabilire a sancțiunii în cazul acestuia, în raport de legea mai favorabilă reținută de instanța de apel.

Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 829/A din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/216/2015.

În temeiul disp.art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 829/A din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/216/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN