ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2608/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2608/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de competență de față, constată următoarele:
La data de 7 iulie 2015, s-a înregistrat,
pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, cererea formulată de Biroul Executorului
Judecătoresc P.F.A., debitori fiind Cabinetul Individual de Avocatură G.O.R. și
G.O.R., prin care se solicită încuviințarea urmăririi silite imobiliare asupra bunurilor
imobile: teren extravilan de 2,113 m.p. situat în Curtea de Argeș, strada E., zona
B și teren extravilan tip păduri peste 20 de ani în suprafață de 10.000 m.p. situat
în Curtea de Argeș, zona B, nr. 1, ce aparțin debitorului urmărit G.O.R.
Prin sentința
civilă nr. 709 din 14 iulie 2015, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția necompetenței
sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
sectorului 3 București, reținând că această instanță este cea care prin încheierea
de ședință din 28 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2362/216/2014, a încuviințat
executarea silită prin toate formele de executare.
Prin sentința
civilă nr. 709 din 14 iulie 2015, Judecătoria sectorului 3 București a declinat,
la rândul său, competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Curtea
de Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul
la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență,
pe calea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut ca s-a solicitat încuviințarea executării silite doar
prin urmărire imobiliară, asupra unui imobil situat în Curtea de Argeș, astfel că,
în materia urmăririi silite imobiliare, la data 31 iulie 2014, C. proc. civ. cuprindea
dispoziții derogatorii, nemodificate de Decizia Curții Constituționale nr. 348
din 17 iunie 2014, prevăzute în art. 819 C. proc. civ. care instituie o normă de
competență exclusivă a instanței judecătorești de la locul situării imobilului,
dispoziție legală cu caracter special și de excepție.
Asupra conflictului
negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
În cauză, prin
cererea formulată, de Biroul Executorului Judecătoresc P.F.A., s-a solicitat încuviințarea
urmăririi silite imobiliare asupra bunurilor imobile: teren extravilan de 2.111
m.p. situat în Curtea de Argeș, strada E., zona B și teren extravilan tip păduri
peste 20 de ani în suprafață de 10.000 m.p. situat în Curtea de Argeș, zona B,
nr. 1, ce aparțin debitorului urmărit G.O.R.
Prin urmare, soluționarea
cererii de încuviințare a executării silite imobiliare formulată în cauză cade sub
incidența procedurii reglementată de dispozițiile înscrise în Secțiunea a 2-a din
Capitolul II Urmărirea imobiliară a Titlului II Urmărirea silită asupra bunurilor
debitorului, intitulată „încuviințarea urmăririi silite" din Legea nr. 134/2010
privind C. proc. civ., respectiv art. 818 - 825. Astfel, potrivit dispozițiilor
art. 819 alin. (1) din același act normativ, după înregistrarea cererii de executare
silită, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în
circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite.
Reiese deci, sub
aspectul determinării instanței de executare că dispozițiile art. 819 din Legea
nr. 134/2010 privind C. proc. civ. instituie norme speciale, cu caracter derogator
de la dreptul comun, consacrat în art. 650 alin. (1) din același act normativ, stipulând
că executorul judecătoresc poate solicita încuviințarea executării silite doar instanței
de executare în circumscripția căreia se află imobilul supus urmăririi. Este vorba,
în ipoteza analizată, de stabilirea unei competențe teritoriale absolute în cazul
urmăririi silite imobiliare și, drept urmare, în cadrul acestei forme de executare
silită legea reglementează - cu caracter derogator de la art. 650 - instanța de
executare, fixând în sarcina executorului judecătoresc obligația de a solicita încuviințarea
urmăririi silite judecătoriei din circumscripția căreia se află imobilul urmărit.
Cum în speță executarea
silita se solicită a fi efectuată asupra bunurilor imobile deținute de debitorii
Cabinetul Individual de Avocatură G.O.R. și G.O.R., care se află în orașul Curtea
de Argeș, rezultă că instanța de executare nu poate fi decât Judecătoria Curtea
de Argeș, în a cărei circumscripție teritorială se află imobilele supuse executării
silite.
În consecință,
în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat Ia art. 819 alin. (1) din Legea
nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Curtea de
Argeș.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș. Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.