ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2608/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: La data de 7 iulie 2015, s-a înregistrat, pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc P.F.A., debitori fiind Cabinetul Individual de Avocatură G.O.R. și G.O.R., prin care se solicită încuviințarea urmăririi silite imobiliare asupra bunurilor imobile: teren extravilan de 2,113 m.p. situat în Curtea de Argeș, strada E., zona B și teren extravilan tip păduri peste 20 de ani în suprafață de 10.000 m.p. situat în Curtea de Argeș, zona B, nr. 1, ce aparțin debitorului urmărit G.O.R.

Prin sentința civilă nr. 709 din 14 iulie 2015, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, reținând că această instanță este cea care prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2362/216/2014, a încuviințat executarea silită prin toate formele de executare. Prin sentința civilă nr. 709 din 14 iulie 2015, Judecătoria sectorului 3 București a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență, pe calea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut ca s-a solicitat încuviințarea executării silite doar prin urmărire imobiliară, asupra unui imobil situat în Curtea de Argeș, astfel că, în materia urmăririi silite imobiliare, la data 31 iulie 2014, C. proc. civ. cuprindea dispoziții derogatorii, nemodificate de Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014, prevăzute în art. 819 C. proc. civ. care instituie o normă de competență exclusivă a instanței judecătorești de la locul situării imobilului, dispoziție legală cu caracter special și de excepție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: În cauză, prin cererea formulată, de Biroul Executorului Judecătoresc P.F.A., s-a solicitat încuviințarea urmăririi silite imobiliare asupra bunurilor imobile: teren extravilan de 2.111 m.p.

situat în Curtea de Argeș, strada E., zona B și teren extravilan tip păduri peste 20 de ani în suprafață de 10.000 m.p. situat în Curtea de Argeș, zona B, nr. 1, ce aparțin debitorului urmărit G.O.R. Prin urmare, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite imobiliare formulată în cauză cade sub incidența procedurii reglementată de dispozițiile înscrise în Secțiunea a 2-a din Capitolul II Urmărirea imobiliară a Titlului II Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului, intitulată „încuviințarea urmăririi silite" din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., respectiv art. 818 - 825. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 819 alin. (1) din același act normativ, după înregistrarea cererii de executare silită, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite.

Reiese deci, sub aspectul determinării instanței de executare că dispozițiile art. 819 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. instituie norme speciale, cu caracter derogator de la dreptul comun, consacrat în art. 650 alin. (1) din același act normativ, stipulând că executorul judecătoresc poate solicita încuviințarea executării silite doar instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul supus urmăririi. Este vorba, în ipoteza analizată, de stabilirea unei competențe teritoriale absolute în cazul urmăririi silite imobiliare și, drept urmare, în cadrul acestei forme de executare silită legea reglementează - cu caracter derogator de la art. 650 - instanța de executare, fixând în sarcina executorului judecătoresc obligația de a solicita încuviințarea urmăririi silite judecătoriei din circumscripția căreia se află imobilul urmărit.

Cum în speță executarea silita se solicită a fi efectuată asupra bunurilor imobile deținute de debitorii Cabinetul Individual de Avocatură G.O.R. și G.O.R., care se află în orașul Curtea de Argeș, rezultă că instanța de executare nu poate fi decât Judecătoria Curtea de Argeș, în a cărei circumscripție teritorială se află imobilele supuse executării silite. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat Ia art. 819 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.