ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 12/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 17372/200/2014 la data de 11 august 2014 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Galați prin A.J.F.P. Buzău obligarea acestuia ia plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru erorile judiciare săvârșite de instanțele judecătorești care, prin soluțiile pronunțate, l-au prejudicial pe reclamant. Prin sentința nr. 715 din 16 ianuarie 2015 Judecătoria Buzău a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Buzău, raportat la faptul cu obiectul cererii îl constituie despăgubiri în suma de 100.000 euro, iar conform art. 94 pct. 1 din N.C.P.C., judecătoriile judecă în primă instanța cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 259/114/2015. La data de 27 februarie 2015 reclamantul și a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească despăgubiri în sumă de 200.000 euro. Față de această completare, la termenul din data de 16 martie 2015 instanța a pus în vedere reclamantului să timbreze acțiunea cu suma de 12.492 lei având în vedere cursul euro la data modificării acțiunii. Prin sentința nr. 446 din 4 mai 2015 Tribunalul Buzău, secția civilă, a anulat, ca netimbrată, acțiunea, reținând că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul achitării taxei judiciare de timbru stabilită conform legii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept, solicitând ca fondul cauzei să fie judecat de Curtea de Apel Ploiești, fără a mai fi înaintat dosarul Tribunalului Buzău. Prin Decizia nr. 1286 din 24 septembrie 2015 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins apelul, ca nefondat, reținând că în mod corect tribunalul a constatat că cererea nu a fost legal timbrată, sens în care în mod corect a prima instanță a aplicat sancțiunea anulării cererii.

Instanța de apel a constatat că nu se confirmă împrejurarea susținută de reclamant cu prilejul judecării apelului, în sensul că nu i s-a comunicat cuantumul taxei de timbru datorate, întrucât din încheierea ședinței publice din data de 16 martie 2015, reiese că acesta a fost legitimat personal, iar tribunalul i-a pus în vedere să timbreze cu suma de 12.492 Iei, rezultată în urma majorării pretențiilor, și, totodată, i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a formula reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, dar și de a solicita acordarea facilităților prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 514-515 N.C.P.C.

reclamantul C.G., arătând că soluția instanței de apel este greșită și neconformă legii, fiind pronunțată cu neluarea în considerare a probelor existente la dosar. Învestită cu soluționarea căii de atac. Înalta Curte a procedat, la data de 15 decembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta fund comunicat părților pentru a formula puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) N.C.P.C. În cauză nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au depus puncte de vedere fi raportul de admisibilitate. Prin rezoluția din 11 ianuarie 2016 s-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 13 ianuarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) N.C.P.C., fără citarea părților.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Prealabil oricărei chestiuni, deși reclamantul și-a intitulat calea de atac „recurs în interesul legii", procedând la calificarea juridică a cererii cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că în realitate este vorba de calea extraordinară de atac a recursului astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 483 și următoarele N.C.P.C., sens în care va analiza cauza din perspectiva acestui text legal. Astfel, se reține că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici" apeiuiui și nici recursului.

În plus, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 .în procesele pornite începând ca data intrării în vigoare a prezentei legi și pană la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate și cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de pună la 1.090.000 lei inclusiv." Prin urmare, în raport de conținutul acestor dispoziții legale și de valoarea pretențiilor solicitate de reclamant prin acțiunea introductivă de instanță;, respectiv, 200.000 euro (echivalentul a aproximativ 900.000 lei)„ se apreciară că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct, 4 N.C.P.C., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Față de cele arătate, criticile deduse judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a d analizate, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei nr. 1286 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G., domiciliat în com. Cernătești, sat Fulga, județul Buzău, împotriva Deciziei nr. 1286 din 24 septembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Galați prin A.J.F.P. Buzău, cu sediul în Buzău, județul Buzău. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2016.