ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2534/2015

Asupra conflictului negativ de competență,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la 28 noiembrie 2013,

reclamanții M.P.D., P.I., A.C.F., P.M.,

T.D., C.V.A. și M.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău

și Ministerul Finanțelor Publice obligarea pârâților la plata unor sume de bani

cu titlul de despăgubiri, reprezentând diferențe salariale în baza Legii nr. 330/2009

precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor la alocarea fondurilor necesare

plății.

Prin încheierea din 22 septembrie 2014,

pronunțată în Dosarul nr. 5265/110/2013, Tribunalul Bacău, secția I civilă,

a dispus scoaterea cauzei de pe rol și

înaintarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Iași.

Analizând actele și lucrările dosarului,

instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1)

C. proc. civ. „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenta

instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești

de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate

cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța Ia care își desfășoară

activitatea" și, față de opțiunea reclamanților, a dispus scoaterea cauzei

de pe rol și înaintarea spre competență de soluționare la Tribunalul Iași.

Prin sentința civilă nr. 534 din 25 februarie

2015, pronunțată în Dosarul nr. 8484/99/2014, Tribunalul Iași, secția I civilă,

a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea

Tribunalului Bacău, secția I civilă, și, constatând ivit conflictul negativ de competență

între Tribunalul Iași, secția I civilă, și Tribunalul Bacău, secția I civilă, a

dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Instanța a reținut că reclamanții sunt

salariați în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuși, competența teritorială,

raportat la obiectul cererii, drepturi salariale, aparținând Tribunalului Bacău,

în raza căruia reclamanții își au locul de muncă, potrivit art. 210 din Legea

nr. 62/2011.

Tribunalul Iași a apreciat că în cauză

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., motivat de faptul că reclamanții

nu funcționează pe lângă Tribunalul Bacău, ci pe lângă Judecătoria Bacău.

A considerat Tribunalul Iași ca art. 127

C. proc. civ., ca orice prevedere de excepție, se impune a fi aplicată și interpretată

restrictiv, în acord cu rațiunea instituirii excepției, aceea de a apăra imparțialitatea

instanței de judecată și aparența de imparțialitate prin aceea că nu poate soluționa

pricina instanța la care funcționează sau pe lângă care funcționează ca judecător,

procuror sau grefier reclamantul. Or, acest text de lege ar fi aplicabil Judecătoriei

Bacău care însă nu poate să instrumenteze cauza în primă instanță sau în căile de

atac, pentru că, raportat la obiectul cauzei, acestea sunt de competența instanțelor

superioare Judecătorie Bacău. A aprecia că art. 127 C. proc. civ. exclude orice

instanța de pe raza curții de apel în care se află instanța la care/pe lângă care

funcționează reclamantul ca judecător, procuror sau grefier, încât ar justifica

declinarea cauzei în afara Curții de Apel Bacău, ar echivala cu o interpretare extensivă

a art. 127 C. proc. civ., neconformă atât literal, cât și teleologic.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2, raportat la

art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul de față, având ca obiect cererea

formulată de reclamanți, în contradictoriu cu persoanele juridice angajatoare, are

caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art.

1 lit. n) și p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Se reține că, în materia conflictelor individuale

de muncă, sunt relevante pentru stabilirea competenței, dispozițiile art. 210 din

Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora „Cererile referitoare

la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a

cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere locul de muncă al reclamanților,

respectiv orașul Buhuși, județul Bacău, rezultă că revine Tribunalului Bacău competența

teritorială de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 210 din Legea

nr. 62/2011.

Problema pe care o ridică conflictul de

competență este dacă, față de norma generală, cuprinsă în textele legale mai sus-menționate

și de competența care derivă din acestea, sunt incidente în speță dispozițiile speciale,

derogatorii de la dreptul comun, cuprinse în art. 127 alin. (3) C. proc. civ., în

temeiul cărora:

„(1) Dacă un judecător are calitatea de

reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea,

va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția

oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție

se află instanța la care își desfășoară activitatea

(2) În cazul în care cererea se introduce

împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă

să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de

același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate

cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă,

potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică

în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Înalta Curte reține că dispozițiile

art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situația în

care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar

sau grefier la instanța competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeași

instanță.

Astfel, din interpretarea literală a dispozițiilor

art. 127 alin. (3) C. proc. civ., rezultă faptul că aceeași regulă, prevăzută de

dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., incidență în cazul judecătorilor,

se aplică și procurorilor care funcționează pe lângă instanța competentă să judece

cauza, precum și asistenților judiciari și grefierilor, personal auxiliar de specialitate,

aceștia funcționând, evident, în cadrul instanței competente să judece cauza.

Fiind vorba despre o normă cu caracter

special, ea este de strictă interpretare și nu poate fi supusă, prin urmare, unei

interpretări extensive.

În cauză, se reține că o parte dintre reclamanții

din prezenta cauză sunt magistrați - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Buhuși, iar în cauză, instanța competentă să soluționeze cauza, în temeiul

art. 210 din Legea nr. 62/2011 este Tribunalul Bacău, motiv pentru care, într-o

asemenea situație, ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu este aplicabilă,

deoarece aceștia nu funcționează la parchetul pe lângă instanța competentă să judece

cauza.

De asemenea, calitatea celorlalți reclamanți,

de personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă judecătoria Buhuși, respectiv

grefieri și conducător auto, nu atrage incidența normei de excepție prevăzute de

art. 127 C. proc. civ.

Prin urmare, dispozițiile art. 127 C. proc.

civ. nu sunt incidente în cauză.

De altfel, după cum a reținut Tribunalul

Iași, nici scopul normei de excepție reglementată de dispozițiile art. 127 C. proc.

civ., respectiv acela de a asigura imparțialitatea instanței de judecată, nu justifică

interpretarea extensivă a textului de lege, devreme ce cauza este de competența

tribunalului, iar eventuala cale de atac a apelului s-ar judeca, potrivit art. 96

C. proc. civ., de curtea de apel.

Înalta Curte mai observă că legea de procedură

reglementează, prin dispozițiile art. 140 și urm. C. proc. civ., instituția juridică

a strămutării la care părțile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuiala asupra

imparțialității judecătorilor pentru motive legate de calitatea părților.

Prin urmare, față de prevederile art. 210

din Legea nr. 62/2011, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului

Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 noiembrie 2015.