ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2341/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată în data de 24 februarie 2014, reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat să fie obligați aceștia la plata sumei de 403641,45 lei, reprezentând despăgubiri ce va fi reactualizată cu indicele de inflație și suma de 13247,91 lei cheltuieli de executare reactualizate cu indicele de inflație. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 406 din 17 noiembrie 2014 a admis excepția lipsei competenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând incidente dispozițiile art. 107 C. proc.

civ. potrivit cărora competența teritorială se stabilește în raport de locul unde domiciliază sau își are sediul pârâtul. Astfel învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 3019 din 29 mai 2015 și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că, în speță, sunt incidente norme de competență teritorială alternativă și că reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune introducând acțiunea la Tribunalul Bacău.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Obiectul principal al prezentului litigiu îl constituie pretenții decurgând din executarea silită pentru realizarea dreptului stabilit prin Decizia nr. 150 din 5 noiembrie 2008 în favoarea creditoarei B.C., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care, susține reclamanta, sunt instituții publice implicate și competente în a acorda măsurile reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite - creditoare. Potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc.

civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public, cum este cazul de față, pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului. Acest text legal prevede un caz de competență teritorială alternativă în care interesul ocrotit prin această normă aparține reclamantului și îi acordă acestuia dreptul de a decide care va fi instanța sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanțe deopotrivă competente teritorial. În acest sens sunt dispozițiile art. 116 C. proc. civ. potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, cererea de chemare în judecată este îndreptată atât împotriva Statului, prin reprezentantul său Ministerul Finanțelor Publice cât și împotriva unei autorități centrale, respectiv Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, astfel încât sunt incidente normele de competență teritorială alternativă conținute de art. 111 C. proc. civ. Cum reclamanta SC R. SA Onești, prin înregistrarea acțiunii pe rolul Tribunalului Bacău, a optat pentru această instanță, care este instanța în circumscripția căreia se află sediul său, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza. Așa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bacău.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015. Procesat de GGC - GV