ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1398/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 19 noiembrie 2013, reclamanții sus menționați au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău solicitând instanței obligarea acestora din urmă, la plata unor diferențe salariale stabilite prin Legea nr. 330/2009, la nivelul lunii iunie 2010, începând cu data de 3 iulie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, până la 30 noiembrie 2012, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective, precum și plata dobânzilor legale aferente acestor sume.

Prin Decizia nr. 1582/D din 16 decembrie 2014, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a disjuns judecata cauzei în ceea ce-l privește pe reclamantul D.C., de cauza celorlalți reclamanți și a dispus în legătură cu acesta, formarea unui dosar separat, cu termen la data de 02 februarie 2015. A admis excepția necompetenței teritoriale, în ceea ce privește cauza formulată de ceilalți reclamanți B. G., C.V., I.M.P., C.R., C.A.M., A.M.L., M.C.E., C.E., L.C.E., B.S., F.G. și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iași. Pentru a se dezînvesti, instanța a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de procurori sau de grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești (cu excepția reclamantului D.C., care este angajat ca șofer în aceeași unitate), iar dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. prevăd că ,,dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”. Coroborând aceste prevederi legale cu cele stipulate de dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol mai sus evocat, ce reglementează competența facultativă, Tribunalul Bacău a apreciat că aceasta,,se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor” și, întrucât reclamanții și-au ales Tribunalul Iași drept instanță competentă, Tribunalul Bacău a declinat competență de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Astfel învestit, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 584 din 4 martie 2015, la rându-i, și-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. A constatat ivit, conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Pentru a se dezinvesti, Tribunalul Iași a reținut că, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Totodată, potrivit prevederilor art. 269 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc.

civ., astfel că, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași text, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul. Or, în ceea ce privește conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine, exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul/reședința/sediul sau locul de muncă, reclamantul. Apreciind că reclamanții (cu excepția menționată) sunt încadrați ca procurori sau grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, Tribunalul Iași a reținut că, la momentul înregistrării acțiunii reclamanții aveau locul de muncă în județul Bacău, astfel că, Tribunalului Bacău îi revine competența de soluționare a cauzei, conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Litigiul dedus judecății are ca obiect plata unor drepturi salariale în favoarea reclamanților care sunt procurori și grefieri ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, așa încât, dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (cu referire, în speță, la alin. (3)),ce reglementează competența facultativă nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, în cazul concret dedus judecății, reclamanții sunt procurori și grefieri ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, și nu ai tribunalului, care este instanța competentă material a soluționa litigiile în cazul conflictelor individuale de muncă.

Ca atare, potrivit art. 210 din Legea nr. 63/2011, astfel cum a fost modificat prin pct. 3 din Legea nr. 2/2013 începând cu 15 februarie 2013 (acțiunea fiind introdusă la 19 noiembrie 2013) ,,Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție îi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”. Din perspectiva normelor juridice incidente, precum și față de obiectul acțiunii, la stabilirea instanței competente să soluționeze pricina trebuie avute în vedere prevederile art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite potrivit C. proc. civ. În contextul arătat, acest act normativ, prin prevederile art. 95 pct. 1 și 4, a acordat competență tribunalelor să judece, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor jurisdicții, precum și orice alte cereri date prin lege în competența lor.

Astfel, întrucât se constată că printr-o dispoziție legală expresă s-a stabilit competența materială de soluționare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului, precum și pentru toate considerentele expuse anterior, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, va fi stabilită în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2015.