ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1398/2015

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Bacău la data de 19 noiembrie 2013, reclamanții sus

menționați au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău solicitând

instanței obligarea acestora din urmă, la plata unor diferențe salariale

stabilite prin Legea nr. 330/2009, la nivelul lunii iunie 2010, începând cu

data de 3 iulie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, până la 30

noiembrie 2012, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data

scadenței până la data plății efective, precum și plata dobânzilor legale

aferente acestor sume.

Prin Decizia

nr. 1582/D din 16 decembrie 2014, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a disjuns judecata

cauzei în ceea ce-l privește pe reclamantul D.C., de cauza celorlalți

reclamanți și a dispus în legătură cu acesta, formarea unui dosar separat, cu

termen la data de 02 februarie 2015.

A admis

excepția necompetenței teritoriale, în ceea ce privește cauza formulată de

ceilalți reclamanți B.

G.,

C.V., I.M.P., C.R., C.A.M., A.M.L., M.C.E., C.E., L.C.E., B.S., F.G. și, pe

cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Tribunalului Iași.

Pentru a se

dezînvesti, instanța a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de procurori

sau de grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești (cu excepția

reclamantului D.C., care este angajat ca șofer în aceeași unitate), iar dispozițiile

art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevăd că ,,dacă

un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței

la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele

judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre

curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află

instanța la care își desfășoară activitatea”.

Coroborând aceste

prevederi legale cu cele stipulate de dispozițiile alin. (3) al aceluiași

articol mai sus evocat, ce reglementează competența facultativă, Tribunalul Bacău

a apreciat că aceasta,,se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor,

asistenților judiciari și grefierilor” și, întrucât reclamanții și-au ales

Tribunalul Iași drept instanță competentă, Tribunalul Bacău a declinat

competență de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Astfel învestit,

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 584 din 4 martie 2015, la rându-i,

și-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bacău.

A constatat ivit,

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se dezinvesti,

Tribunalul Iași a reținut că, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011,

cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se

adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție își are

domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, potrivit

prevederilor art. 269 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este

de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., astfel că, în

conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași text, cererile referitoare

la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei

circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul.

Or, în ceea ce

privește conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci

revine, exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul/reședința/sediul

sau locul de muncă, reclamantul.

Apreciind că

reclamanții (cu excepția menționată) sunt încadrați ca procurori sau grefieri

în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, Tribunalul Iași a

reținut că, la momentul înregistrării acțiunii reclamanții aveau locul de muncă

în județul Bacău, astfel că, Tribunalului Bacău îi revine competența de

soluționare a cauzei, conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Litigiul dedus

judecății are ca obiect plata unor drepturi salariale în favoarea reclamanților

care sunt procurori și grefieri ai Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moinești, așa încât, dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ. (cu referire, în speță, la alin. (3)),ce reglementează competența

facultativă nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, în cazul concret dedus

judecății, reclamanții sunt procurori și grefieri ai Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moinești, și nu ai tribunalului, care este instanța competentă material a

soluționa litigiile în cazul conflictelor individuale de muncă.

Ca atare, potrivit art.

210 din Legea nr. 63/2011, astfel cum a fost modificat prin pct. 3 din Legea nr.

2/2013 începând cu 15 februarie 2013 (acțiunea fiind introdusă la 19 noiembrie 2013)

,,Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se

adresează tribunalului în a cărui circumscripție îi are domiciliul sau locul de

muncă reclamantul”.

Din perspectiva

normelor juridice incidente, precum și față de obiectul acțiunii, la stabilirea

instanței competente să soluționeze pricina trebuie avute în vedere prevederile

art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă

este de competența instanțelor stabilite potrivit C. proc. civ.

În contextul arătat,

acest act normativ, prin prevederile art. 95 pct. 1 și 4, a acordat competență

tribunalelor să judece, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin

lege în competența altor jurisdicții, precum și orice alte cereri date prin

lege în competența lor.

Astfel, întrucât se

constată că printr-o dispoziție legală expresă s-a stabilit competența

materială de soluționare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului,

precum și pentru toate considerentele expuse anterior,

competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, va fi stabilită în favoarea Tribunalului

Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2015.