ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 465/2018

Decizia nr. 465/2018

Deliberând, asupra conflictului de competența constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. x/110/2017, pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. Iași și D. Iași, a solicitat obligarea acestora la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33 %) pentru acoperirea diminuării de 25 % calculată la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu ce urma a fi plătită începând cu 01 ianuarie 2014 și până la data pronunțării instanței, precum și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de reclamantă în cadrul C. Iași, actualizată în funcție de indicele de inflație și la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței, începând cu data de 01 decembrie 2012 și până Ia data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 672 din 13 septembrie 2017, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea C. Iași, reținând că reclamanta nu are calitatea de grefier în cadrul C. Iași, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2173 din 22 noiembrie 2017, C. Iași, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

La adoptarea acestei soluții, C. Iași a reținut că reclamanta este grefier în cadrul acestei instanțe, astfel că devin incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Bacău, în considerarea dispozițiilor legale și a argumentelor ce succed:

Prin acțiunea formulată de reclamanta A., care are domiciliul în județul Iași, instanța a fost învestită cu soluționarea unui conflict de muncă, de competența tribunalului în a cărui circumscripție teritorială își au domiciliul sau locul de muncă reclamanții, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Înalta Curte reține că reclamanta, la data sesizării instanței funcționa în cadrul C. Iași, având calitatea de personal auxiliar de specialitate, iar ulterior inițierii demersului judiciar, respectiv din 27 decembrie 2017, aceasta a devenit judecător la Judecătoria Brăila, urmare a promovării examenului de admitere în magistratură.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. 3 prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Or, norma legală în cauză reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

În acest sens sunt și considerentele deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoare activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii, de chemare în judecată în prima instanță.

În speță, Înalta Curte constată că reclamanta avea locul de muncă la data sesizării instanței la C. Iași, având calitatea de grefier.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de ia normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2018.