ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1853/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1853/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1853/2016
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 27 noiembrie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Apel Iași, solicitând anularea parțială a deciziei nr. 405 din 25 noiembrie 2015 în ceea ce privește suspendarea sa din funcția de grefier pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 25 noiembrie 2015, reintegrarea în funcție și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data de 20 noiembrie 2015 și până la data reintegrării efective în funcție.
Tribunalului lași, secția I civilă, prin sentința nr. 401 din 02 martie 2016, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău,
reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la calitatea reclamantei de grefier la Judecătoria Iași, instanță care se află în circumscripția Curții de Apel Iași.
Prin sentința nr. 7370 din 15 iulie 2016, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului lași
și, constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivarea sentinței, s-a reținut că prin decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că
dispozițiile art. 127 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.
S-a reținut că, în raport de această decizie, Tribunalul Iași este instanța competentă să soluționeze cauza, întrucât reclamanta nu își destașoară activitatea efectiv la Tribunalul lași, instanță învestită sa se pronunțe asupra cererii în primă instanță, ci în cadrul Judecătoriei Iași. În ceea ce privește calitatea pârâtei, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. și raportat la împrejurarea că reclamanta a înțeles să sesizeze Tribunalul Iași, s-a apreciat că acest aspect nu prezintă relevanță în cauză, întrucât dispozițiile art. 127 C. proc. civ. instituie o competență derogatorie de la regulile generale de competență teritorială, potrivit deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărei judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Carte reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 27 noiembrie 2015, reclamanta A. a învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de munca reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
Așadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este acea instanță este cea la care își desfășoară activitatea.
Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară activitatea” nu poate fi interpretată în sens larg, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.
De altfel, prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul
instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.
În cauză, reclamanta îndeplinește funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art 127 alin. (3) rap. la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței Ia care își desfășoară activitatea magistratul (judecător sau procurer), respectiv asistentul judiciar sau grefierul, ce are calitatea de reclamant.
Chiar dacă reclamanta funcționează ca grefier la Judecătoria lași, prezentul litigiu nu este de competența acestei instanțe, ci se află în competența de soluționare a tribunalului, în raport de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În speță, având în vedere că reclamanta își desfășoară activitatea la Judecătoria Iași și nu la Tribunalul lași, rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului Iași, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își are locul de muncă reclamanta.
Pentru considerentele prezentate, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2016.