ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4119/2018

Ședința publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 12.09.2016 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamanții A. și B. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. București să se constate caracterul abuziv (și implicit nulitatea absolută cu înlăturarea lor din contract) a clauzelor din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2056/16.07.2007 și din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit bancar și anume: clauza de la punctul 5 din contract, teza finală, clauzele de la pct. 2.10,a . si 2.11.a. din condițiile generale, clauza de la pct. 9 lit. a). si 9 lit. b). din contract cu privire la comisionul de acordare credit de 1,80% flat și respectiv la comisionul de administrare de 27,20 euro lunar reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1 din contract, clauza de la pct. 1 referitoare la modificarea dobânzii curente din contractul inițial și a modului de calcul al acesteia, noua dobândă curentă fiind la data comunicării actului adițional de 10,4%, urmând ca ulterior să fie formată din cotația indicelui de referință independent Euribor la 6 luni plus marja de 9,26 puncte procentuale pe an, clauza de la pct. 7 lit. a) referitoare la comisionul de administrare lunar de 27,20 Euro, obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor contractuale sus-menționate, de la încheierea contractului de credit și până la zi, după cum urmează: restituirea sumelor reprezentând diferența dintre dobânda variabilă percepută de bancă începând cu data de 16.08.2008 și dintre dobânda variabilă compusă din indicele de referință Euribor la 6 luni la care se adaugă marja fixă de 1,50 convenită în art. 5 teza finală din contract, restituirea sumei reprezentând comisionul de acordare credit, precum și a dobânzilor aferente acestuia percepute de bancă de la data încheierii contractului de credit și până-n prezent și restituirea comisionului de administrare perceput de bancă de la data încheierii contractului de credit și până-n prezent, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1023/2018 din 6 martie 2018 a Judecătoriei Botoșani, a fost admisă excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a fost declinată în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cauzei, reținându-se, în esență, că în raport cu dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și calitatea de judecător în cadrul acestei instanțe a reclamantei, competența revine uneia dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

Prin sentința civilă nr. 8118/2018 din 4 iulie 2018, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept vizată de soluționarea prezentului conflict negativ de competență este legată de interpretarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., care reglementează o competență facultativă, de excepție, care derogă de la dreptul comun.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiași articol, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Înalta Curte precizează că această competență reglementată de norme cu caracter imperativ, rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Situația prevăzută de legiuitor este de strictă interpretare și aplicare, în ceea ce privește calitatea de reclamant a judecătorului, la momentul sesizării instanței.

Potrivit Deciziei nr. 7/2016 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, condiția-premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță, intenția legiuitorului la edictarea normei fiind fără echivoc, reieșind din referirea strictă doar la acea instanță la care partea își desfășoară activitatea și căreia îi revine competența de soluționare a cauzei.

În speță, reclamanta A. este judecător în cadrul Judecătoriei Botoșani, instanță aflată în raza de jurisdicție a Tribunalului Botoșani și a Curții de Apel Suceava.

Pentru aceste considerente, în raport cu dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, aflată în raza de jurisdicție a Curții de Apel Iași, aceasta fiind învecinată Curții de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2018.