ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1338/2016

HOTĂRÂRE

09.06.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1338/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1338/2016

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 28 mai 2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova la reîncadrarea reclamanților conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 1 februarie 2012 și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare; obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova la emiterea deciziilor de reîncadrare conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 1 ianuarie 2012; obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor salariale dintre salariile acordate grefierilor care au împlinit aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, aferente perioadei 1 ianuarie 2012 la zi, precum și în continuare, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective; obligarea pârâților la recalcularea și plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate pentru perioada 1 ianuarie 2012 la zi, precum și în continuare, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective; obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri în mod corespunzător cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 284/2010, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Prin Sentința nr. 2303 din 4 noiembrie 2015 Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivare, a reținut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Craiova.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din Noul C. proc. civ., dacă un judecător/grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Însă, în cauză, cererea reclamanților este de competența tribunalului, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, iar reclamanții nu își desfășoară activitatea la această instanță, ci în cadrul Curții de Apel Craiova.

În consecință, instanța apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul/grefierul care are calitatea de reclamant, situație ce nu se regăsește în speță.

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj a pronunțat Sentința nr. 1265 de la 26 aprilie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut că, în cauza de față, reclamanta A. avea la data promovării acțiunii - 28 mai 2015, funcția de grefier la Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă din adeverința din 22 aprilie 2016, emisă de Înalta Curte, iar ceilalți reclamanți aveau la aceeași dată funcția de grefier la Curtea de Apel Craiova, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, așa încât, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., au sesizat Tribunalul Argeș, ca instanță de același grad cu instanța ce ar fi fost competentă potrivit dispozițiilor de drept comun și aflată în raza unei curți de apel învecinată cu Curtea de Apel București, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Norma din art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edictării acestuia, adică în sensul în care necompetența teritorială absolută privește toate instanțele, indiferent că judecă în fond sau în căile de atac, aflate în circumscripția curții de apel la care reclamanții, în calitatea lor de magistrați, procurori sau grefieri, își desfășoară activitatea, așa încât, împrejurarea că reclamanții nu funcționează efectiv la Tribunalul Dolj, respectiv Tribunalul București, în cazul reclamantei A., nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător la instanța competentă să judece cauza.

Fiind vorba despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare și nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive.

În cauză, se reține că reclamanții au calitatea de grefieri la Curtea de Apel Craiova, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu la Tribunalul Dolj, care este instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situație nu este incidentă ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ.

Împrejurarea că recursul s-ar putea judeca la Curtea de Apel Craiova, în eventualitatea în care s-ar declara recurs împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Dolj, nu este un argument suficient de natură a înlătura competența cu caracter general menționată în cuprinsul art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte amintește că legea de procedură reglementează, prin dispozițiile art. 140 și următoarele C. proc. civ., instituția juridică a strămutării la care părțile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială asupra imparțialității judecătorilor pentru motive legate de calitatea părților.

Prin urmare, față de prevederile legale invocate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dolj.