ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4054/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.11.2016 sub dosar nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj, solicitând: - sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 43/2016, a art. 3 1 alin. (1) 1 - alin. (1) 4 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016; - obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare, pentru fiecare, prin stabilirea indemnizației de bază prin raportare la valoarea de referință sectorială de 347,10 RON, cu luarea în considerare a O.U.G. nr. 20/2016, intrată în vigoare la 09.06.2016, și care a produs efecte începând cu luna august 2016, fără a aplica O.U.G. nr. 43/2016; obligarea ambilor pârâți la repararea prejudiciului creat, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la VRS de 347,10 RON) și venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 (prin raportare la VRS de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 1860 din data de 22.05.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Dolj. A respins excepțiile de inadmisibilitate și rămânere fără obiect, invocate de pârâtul Ministerul Justiției. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției relativ la capătul de cerere privind plata diferenței salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală. A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj. A obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine de încadrare salarială: - producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 347,10 RON; - producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 381,823 RON; - producătoare de efecte juridice în perioada 01.10.2016 - 31.12.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON. A obligat pârâtul Tribunalul Dolj să plătească diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective. A respins în rest cererea de chemare în judecată. A respins cererea de suspendare a judecății în cond. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cererile de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 1860 din data de 22.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții și pârâții Tribunalul Dolj și Ministerul Justiției. Prin cererea de recurs formulată, reclamanții au solicitat casarea sentinței și rejudecând cauza pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată in totalitate cu consecința obligării: - pârâtului Ministerul Justiției ca în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016 să emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 Iei, începând cu 09.04.2015, respectiv a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorate cu 10% începând din data de 01.12.2015 conform Legii nr. 293/2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul, - ambilor pârâți, Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj, la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorilor de referință sectorială menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective. În susținerea cererrii de recurs au arătat că, au depus la dosar ordine de salarizare individuale emise chiar de către pârâtul Ministerul Justiției, cu luarea în considerare a unui VRS de 405 existent în plată la data de 09.04.2015, însă instanța de fond a apreciat că nu au făcut această dovadă, respectiv: "nu poate interveni uniformizarea prin maximizare câtă vreme titularul unei hotărâri judecătorești favorabile nu și-a valorificat-o, astfel încât să se bucure el însuși de dreptul salarial respectiv la data de referință - decembrie 2014 raportat la 09.04.2015". După cum se poate observa la dosar au existat depuse mai multe ordine se salarizare individuale emise pârâtul Ministerul Justiției pentru magistrați din cadrul Tribunalului Călărași prin care li s-au acordat drepturile salariale obținute anterior prin hotărâri judecatătorești, însă instanța de fond nu a ținut cont de ele. Din motivarea sentinței recurate rezultă faptul că deși s-a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016, Curtea de Apel nu a apreciat oportună măsura în condițiile în care se presupunea că prezentul litigiu ar fi urgent. Cu toate acestea în considerentele sentinței se arată clar faptul că în cadrul recursului ce va fi formulat împotriva prezentei sentințe civile nr. 1860/2017 din 22 mai 2017pronunțată în acest dosar de către Curtea de Apel București, secția a VllI-a Constenticos Administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/2016 se va valorifica sentința din dosarul nr. x/2016. Or, din extrasul de pe portarul Înaltei Curți de Casație și Justiție reiese faptul că sentința civila nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 a rămas definitivă prin respingerea recursului la data de 22.06.2017 prin decizia nr. 2369 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin sentința civilă nr. 48/2016 din data de 13.01.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București a dispus obligarea pârâtului CSM să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015 până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul. A obligat pârâtul la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective. In atare condiții reiese cu claritate faptul că față de 09.04.2015 se confirmă existența unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, la nivelul a cel puțin un ordonator principal de credite din familia ocupațională "Justiție". Ulterior, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferențelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare. În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 și intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015) și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. Prin această lege a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări și completări: La articolul I, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (5 1 ), cu următorul cuprins: "(5 1 ) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții si autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție grad treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege, conform art. 5 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. Dispozițiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraților si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016. Potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, la O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 3 1 , cu următorul cuprins: "(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad treaptă, gradație, vechime in funcție sau in specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții (3) în aplicarea alin. (1) și (2), la stabilirea salariului de bază indemnizației de încadrare la nivel maxim din cadrul instituției sau autorității publice respective, se ia în calcul suma compensatorie aferentei titlului științific de doctor inclusă in acesta, doar dacă persoana deține titlul științific de doctor. (4) în aplicarea alin. (1) și (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare la nivel maxim aferent funcției, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție/specialitate din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490 2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, precum și drepturile bănești incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidența celor două acte normative." În baza acestor acte normative, magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care primesc indemnizațiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcție grad/treapta, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, vor fi salarizați la nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. În cazul magistraților și al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, există situații în care indemnizațiile au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007 și care a determinat, pentru aceștia, o valoare de referință sectorială de 347,10 RON, în funcție de care se calculează indemnizația de baza 347,10 = 291,98 RON (valoarea de referință sectorială stabilită potrivit O.G. nr. 13/2008) majorată cu 5%, 2% și respectiv, 11% (conform O.G. nr. 10/2007). În ceea ce privește formularea textelor art. 5 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 și art. 3 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016, respectiv aceea că magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor vor fi salarizați la "nivel de salarizare maxim in plată pentru funcțiile similare", respectiv la "nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective", Curtea observă că acestea nu disting între cele două categorii de magistrați și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, respectiv cei ale căror indemnizații au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007 și cei ale căror indemnizații nu includ acest spor. De aceea, conform regulii de interpretare logică "unde legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu trebuie să distingă" (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) rezultă că aceste dispoziții se aplică ambelor categorii de magistrați și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, din considerentele hotărârilor judecătorești prin care au fost obligați ordonatorii de credite să plătească indexările de 2%, 5% și 11%, stabilirea indemnizației s-a făcut în baza unui act normativ cu aplicabilitate generală (respectiv O.U.G. nr. 10/2007), iar nu în baza unor considerente concrete, aplicabile doar cazurilor respective. De aceea, activitatea de egalizare a veniturilor la nivelul fiecărui ordonator principal de credite ar fi trebuit să presupună stabilirea celei mai ridicate indemnizații pentru fiecare grad profesional (judecătorie, tribunal, curte de apel, ICCJ), fiecare categorie de vechime în muncă și vechime în funcție, prin raportare inclusiv la indemnizațiile în plată la nivelul aceluiași ordonator de credite. Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016. Prin acest act normativ, Ia articolul 3 1 din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (1 1 )-(1 4 ), cu următorul cuprins: "(1 1 ) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute in aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent in Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (1 2 ) în aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau in considerare numai drepturile salariate prevăzute in actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. (1 3 ) în aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate in subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat in plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate. (1 4 ) Pentru personalul didactic de predare din învățământul superior universitar nivelul salariului de bază similar in plata sau al salariului de baza maxim corespunzător funcției didactice ocupate se stabilește cu respectarea criteriilor care s-au avut în vedere la acordarea salariului de încadrare între minim și maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază, fără compensații tranzitorii, cu excepția celei pentru titlul științific de doctor obținut in domeniul pentru care își desfășoară activitatea." Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost inițial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizațiilor, raportarea la indemnizațiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească. Astfel, egalizarea indemnizațiilor nu se mai face prin raportare la aceste indemnizații maxime în plată, ci doar prin raportare la indemnizații stabilite în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Pe de altă parte, prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale. În cuprinsul deciziei, Curtea a reținut că prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim. Așadar, Curtea a constatat că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizația de încadrare urma să fie același, respectiv aceeași, stabilită la nivel maxim. Prin aceeași decizie, Curtea a statuat în sensul că. pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Curtea Constituțională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituționalității art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică. In raport de aceste considerente, salariul de bază/indemnizația de încadrare pentru reclamanți trebuie stabilit, începând cu data de 9 aprilie 2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaționale justiție. Acest nivel maxim este calculat în funcție de o valoare de referință sectorială de 405 RON, astfel cum reiese din adresa nr. x/21.12.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la cererea de plată a despăgubirilor, se observă că, prin omisiunea pârâtului de a emite dispoziții de salarizare cu indemnizația de încadrare raportată la valoarea de referință sectorială de 405 RON, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul nostru, în înțelesul art. 1.531 din C. civ. din 2009, condițiile angajării răspunderii pârâtului fiind îndeplinite. Prin urmare, reclamanții aveau dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit. În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent să judece recursul în interesul legii), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009. Prin cererea de recurs formulată, pârâtul Tribunalul Dolj a arătat că instanța de fond, în mod nelegal și netemeinic a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Dolj întrucât actele administrative - Ordinele - prin care se stabilesc reclamanților drepturile salariale sunt emise de ordonatorul principal de credite și anume Ministrul Justiției, Tribunalul Dolj în calitatea sa de ordonator terțiar de credite, punând doar în aplicare ordinele astfel emise. Prin urmare, nu se poate reține vreo culpă a Tribunalului Dolj cu privire la solicitările reclamanșilor, întrucât conform organizării sistemului judiciar, Tribunalul Dolj are atribuții legale numai în privința achitării drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, drepturi care sunt stabilite prin acte administrative, în mod exclusiv, de către Ministrul Justiției. Pe fondul cauzei a arătat că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru următoarele aspecte: Ținând seama de o serie de acte normative, printre care și Legea nr. 71/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 57/2015, Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, recent, la data de 24.05.2017 Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 1478/C prin care a stabilit că, în perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim. După cum se poate observa Ministerul Justiției a întreprins deja demersurile necesare pentru acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanți, cererea acestora rămânând fără obiect. Mai mult decât atât, și celelalte Ordine ale Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016 și nr. 219/C/01.02.2017 au fost emise tocmai în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, eliminând astfel inechitățile salariale existente până la acel moment. Prin urmare, Ordinul Ministrului Justiției nr. 219/C/01.02.2017 a stabilit că, începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015. Cu privire la actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală a drepturilor solicitate, recurentul-pârât arată că instanța nu poate dispune cu privire la aceasta, în situația în care Tribunalul Dolj ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Fondurile alocate de la bugetul de stat pentru plata drepturilor de personal pentru Tribunalul Dolj au fost aprobate prin legi anuale, legi ce nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică. Imposibilitatea aplicării indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială", iar art. 29 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind Finanțele publice, dispune: "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art. 47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol". Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate. Prin motivele de recurs formulate, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că sentința primei instanțe este nelegală - motiv de casare, prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în totalitate. Pentru perioada 01.08.2016-01.10.2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. În acest sens a fost emis OMJ nr. 4680/21.12.2015. Prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia, prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază, de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legnnr. 293/2015 (...)." În consecință, față de textele legale invocate și având în vedere că valoarea de referință sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2016 și totodată, în conformitate cu art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, se poate observa că instanța de fond nu a avut nici un temei legal de a aplica valoarea de referință sectorială de 405, în condițiile în care această valoare de referință a fost folosită, deci era în plată, din 1.10.2016. În prezent, reclamanții au primit indemnizații majorate cu valoarea de referință sectorială de 405 RON, așa încât este nejustificată obligarea Ministerului Justiției de a emite ordine prin care să le fie recalculată indemnizația de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON chiar dacă aceștia dețineau hotărâri judecătorești prin care li s-au acordat majorările salariate de 18% anterior datei 01.10.2016, întrucât decizia Curții Constituționale nu are efecte retroactive. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficiat al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor." Neretroactivitatea aplicării deciziilor Curții Constituționale a fost subliniată chiar de către aceasta, spre exemplu în decizia nr. 838/2009 publicată în M.Of. nr. 461 din 03.07.2009, unde se precizează expres: "Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept". Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborate cu art. 496 din C. proc. civ., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și respingerea acțiunea ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză. Recurentul-pârât Tribunalul Dolj a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de către reclamanți, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2019.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare, pentru fiecare, prin stabilirea indemnizației de bază prin raportare la valoarea de referință sectorială de 347,10 RON, cu luarea în considerare a O.U.G. nr. 20/2016, intrată în vigoare la 09.06.2016, și care a produs efecte începând cu luna august 2016, fără a aplica O.U.G. nr. 43/2016; obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj la repararea prejudiciului creat, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la VRS de 347,10 RON) și venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 (prin raportare la VRS de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. Înalta Curte constată că, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferențelor salariale rezultate în urma aplicării diferențiate a personalului din cadrul familiei ocupaționale justiție. În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 și intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015) și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5) 1 în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia: "(5) 1 Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." De asemenea, conform art. 5 alin. (1) 1 și (1) 2 din același act normativ: "(1) 1 Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. (1) 2 Prevederile alin. (1) 1 se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției." Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016. Astfel, prin ordinul menționat mai sus la art. 2 s-a prevăzut că începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, s-a reținut că prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. Așadar, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizația de încadrare urma să fie același, respectiv aceeași, stabilită la nivel maxim. Prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia, prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază, de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)." Conform acestui ordin, plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referință sectorială menționată anterior se va face începând cu drepturile salariale aferente lunii februarie 2017, care vor fi recalculate în raport de noua valoare de referință sectorială. În prezent, reclamanții au primit indemnizații majorate cu valoarea de referință sectorială de 405 RON, așa încât obligarea Ministerului Justiției de a emite ordine prin care să le fie recalculată indemnizația de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON este nejustificată. După cum se poate observa Ministerul Justiției a întreprins deja demersurile necesare pentru emiterea ordinelor de salarizare, aspect în raport de care, cererea reclamanților rămânând fără obiect. Mai mult, Ordinele menționate anterior au fost emise tocmai în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, eliminând astfel inechitățile salariale existente până la acel moment. Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare ce li se cuvin, precum și a diferențelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare. Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de către recurenții-reclamanți în ceea ce privește omisiunea pârâtului de a emite dispoziții de salarizare cu indemnizația de încadrare raportată la valoarea de referință sectorială de 405 RON, și prin urmare, drepturile rercurenților-reclamanți constând în diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit, au fost recunoscute de către recurentul-pârât Ministerul Justiției prin emiterea ordinelor de salarizare. Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge recursul declarat de către reclamanți, ca nefondat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca rămasă fără obiect.