ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 486/2017

Decizia nr. 486/2017 A supra conflictului negativ de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/99/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași au solicitat contravaloarea tichetelor de vacanță aferente perioadei 2012-2015, în sumă de 6 salarii de bază minime brute, cu dobânda legală calculată de la data la care obligația trebuia executată și până la plata efectivă, precum și actualizarea sumei cu indicele de inflație.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Iași, raportat la dispozițiile art. 130, coroborat cu art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. Prin sentința nr. 961 pronunțată la data de 30 mai 2016, Tribunalul Iași, secția I civilă, a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, iar în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc.

civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. De asemenea, în considerentele sentinței pronunțate, Tribunalul Iași a reținut aplicabilitatea în speță a deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a pronunțat sentința nr. 1103 din data de 21 noiembrie 2016, prin care a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea soluționării conflictului. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauza dedusă judecății, pe lângă faptul că o parte dintre reclamanți nu au calitatea de magistrat, ceilalți reclamanți lucrează în cadrul Parchetului aferent Tribunalului Iași, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc.

civ., întrucât sintagma „instanța la care lucrează” trebuie să fie interpretată în sens restrictiv, iar nu în sens larg. Tribunalul Bacău a arătat că, în interpretarea aceluiași articol, condiția esențială este ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în prima instanță, condiția nefiind îndeplinită dacă desfășoară activitatea la o altă instanță de același grad, chiar situată în raza aceleiași curți de apel. Analizând conflictul de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C.pr.civ, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții. Prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I, nr. 461 din 22 iunie 2016, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc.

civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță. De asemenea, s-a statuat că interpretarea literală a textului art. 127 alin. (3) C. proc. civ., în sensul aplicării sale doar grefierilor din cadrul instanțelor, nu ar fi posibilă, întrucât textul nu cuprinde o astfel de mențiune și nu distinge între grefierii din cadrul instanțelor și cei din cadrul parchetelor, motiv pentru care prevederile se aplică în egală măsură grefierilor de la instanțe și celor de la parchete.

În cauză, se constată că potrivit adresei emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cu referire la calitatea și funcția reclamanților (aflată la dosarul Tribunalului Bacău), reclamanții J., E., A., K., F., H., I., B., C., D. și G. au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, iar reclamanții S., M., Q., R., Ț., Ș., L., T., P. și O. dețin alte funcții, respectiv consilier juridic, specialist IT, referent administrator, telefonist, tehnician criminalist, șofer - în cadrul aceleiași instituții. În legătură cu reclamanta N., din actele și lucrările dosarului nu reiese funcția deținută.

Având în vedere situația particulară a cauzei, în conformitate cu cele statuate prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului în interesul legii, se reține că pentru reclamanții care dețin funcția de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași se aplică dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu mențiunea că necompetența în această situație este una de ordine publică, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită - asigurarea prestigiului justiției. Pentru reclamanții care dețin alte funcții și care nu intră sub incidența textului de lege anterior menționat, dar care au înțeles să învestească instanța cu aceeași cerere de chemare în judecată, formulată împreună cu reclamanții care au calitatea de grefieri, urmează a se aplica dispozițiile art. 123 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile. Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2017.