ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 486/2017

Decizia nr. 486/2017

A

supra conflictului negativ

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași sub nr. x/99/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F.,

G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași au solicitat contravaloarea tichetelor de vacanță aferente perioadei

2012-2015, în sumă de 6 salarii de bază minime brute, cu dobânda legală

calculată de la data la care obligația trebuia executată și

până la plata efectivă, precum și actualizarea sumei cu indicele

de inflație.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinarea depusă

la dosar, a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Iași,

raportat la dispozițiile art. 130, coroborat cu art. 127 alin. (1) și

alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 961 pronunțată

la data de 30 mai 2016, Tribunalul Iași, secția I civilă, a admis

excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

În motivarea soluției pronunțate,

instanța a arătat că reclamanții au calitatea de grefieri în

cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, iar în conformitate cu

dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător

are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care

își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele

judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia

dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție

se află instanța la care își desfășoară activitatea.

De asemenea, în considerentele sentinței

pronunțate, Tribunalul Iași a reținut aplicabilitatea în speță

a deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău,

secția I civilă, a pronunțat sentința nr. 1103 din data de 21

noiembrie 2016, prin care a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată

din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență,

a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în

vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că

în cauza dedusă

judecății, pe lângă faptul că o parte dintre reclamanți

nu au calitatea de magistrat, ceilalți reclamanți lucrează în cadrul

Parchetului aferent Tribunalului Iași, situație în care nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 127 C. proc. civ., întrucât sintagma „instanța la care

lucrează” trebuie să fie interpretată în sens restrictiv, iar nu

în sens larg.

Tribunalul Bacău a arătat

că, în interpretarea aceluiași articol, condiția esențială

este ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă

să soluționeze cauza în prima instanță, condiția nefiind

îndeplinită dacă desfășoară activitatea la o altă

instanță de același grad, chiar situată în raza aceleiași

curți de apel.

Analizând conflictul de competență

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor

art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C.pr.civ, Înalta Curte

reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile

art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului

în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă

reclamantul.

Dispozițiile art. 127 C. proc.

civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este

implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în calitate

de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice

suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității

părții.

Prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016,

pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului

în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I, nr. 461 din 22 iunie 2016,

în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și

alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma „instanța la care își

desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C.

proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă

la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul

își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței

competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în

primă instanță.

De asemenea, s-a statuat că interpretarea

literală a textului art. 127 alin. (3) C. proc. civ., în sensul aplicării

sale doar grefierilor din cadrul instanțelor, nu ar fi posibilă, întrucât

textul nu cuprinde o astfel de mențiune și nu distinge între grefierii

din cadrul instanțelor și cei din cadrul parchetelor, motiv pentru care

prevederile se aplică în egală măsură grefierilor de la instanțe

și celor de la parchete.

În cauză, se constată că

potrivit adresei emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cu referire

la calitatea și funcția reclamanților (aflată la dosarul Tribunalului

Bacău), reclamanții J., E., A., K., F., H., I., B., C., D. și G.

au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași,

iar reclamanții S., M., Q., R., Ț., Ș., L., T., P. și O. dețin

alte funcții, respectiv consilier juridic, specialist IT, referent administrator,

telefonist, tehnician criminalist, șofer - în cadrul aceleiași instituții.

În legătură cu reclamanta N., din actele și lucrările dosarului

nu reiese funcția deținută.

Având în vedere situația particulară

a cauzei, în conformitate cu cele statuate prin decizia nr. 7 din data de 16 mai

2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului

în interesul legii, se reține că pentru reclamanții care dețin

funcția de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași

se aplică dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu mențiunea

că necompetența în această situație este una de ordine publică,

acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită - asigurarea prestigiului

justiției.

Pentru reclamanții care dețin

alte funcții și care nu intră sub incidența textului de lege

anterior menționat, dar care au înțeles să învestească instanța

cu aceeași cerere de chemare în judecată, formulată împreună

cu reclamanții care au calitatea de grefieri, urmează a se aplica dispozițiile

art. 123 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora când instanța este exclusiv

competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă

pentru toate părțile.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 martie 2017.