ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1550/54/2014, a fost respinsă contestația în anulare formulată de condamnatul R.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 1102 din 8 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 13833/63/2013, ca nefondată.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 13833/63/2013, în baza art. 334 C. proc. pen. din 1968, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților P.M. și R.V.C., din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. din 1969 în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. din 1969.

1

alin. (7) C. proc. pen. din 1968 și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul R.V.C.,la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani; în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. din 1968 și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 400 lei amendă penală; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) și art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani; în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durata de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen. din 1969 compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani, stabilit de instanță; în baza art. 863 C. pen. din 1969, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. din 1968, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C .pen. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; în baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; în baza art. 88 C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de la data de 09 august 2013, la data de 10 august 2013 și a arestării preventive de la data de 16 august 2013, la zi, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. din 1968, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv R.V.C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 16 august 2013 emis de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul R.V.C., în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

1

alin. (7) C. proc. pen. din 1968, a fost condamnat inculpatul P.M., zis L., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. din 1969 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. din 1968, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare, iar conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza 861 raportat la art. 110 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 C. pen. din 1969, compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, stabilit de instanță; în baza art. 110 alin. (1) raportat la art. 863 C. pen. din 1969, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. din 1968, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; în baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; în baza art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la data de 13 august 2013, la zi, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. din 1968, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv P.M., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 13 august 2013 emis de Judecătoria Segarcea, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.M., în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. din 1968, a fost obligat inculpatul R.V.C. la plata sumei de 18.636,37 lei către partea civila S.C.J.U. Craiova, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective; a fost obligat inculpatul P.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente P.B., la plata sumei de 1.680,37 lei către partea civilă S.C.J.U. Craiova, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

În temeiul art. 320 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acțiunilor civile formulate de părțile civile B.P.T. și R.F. și formarea unui nou dosar, cu termen la data de 13 februarie 2014.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-a dispus confiscarea a două bucăți de scândură, corpuri delicte, ridicate cu ocazia cercetării la fața locului; s-a dispus înaintarea către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a unui levier metalic și a unei cozi de topor.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul R.V.C. la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare statului; a fost obligat inculpatul P.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente P.B., la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 900 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu (urmărire penală și fond) s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 629/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: R.V.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cp. rap.la art. 174, 175 lit. i) C. pen. din 1969 și port fără drept în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică de obiecte apte pentru lovire, prev.de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. din 1969 și port fără drept în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică de obiecte apte pentru lovire, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, fiecare cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. din 1969 și în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și inculpații P.M. și R.V.C., precum și partea civilă B.P.T.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a solicitat desființarea sentinței, iar pe fond, a apreciat că legea mai favorabilă este N.C.P., solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 32 raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 113 și următoarele C. pen., în ceea ce-1 privește pe inculpatul P.M.; s-a solicitat achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât a fost dezincriminată, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond cu privire la inculpatul major și schimbarea modalității de executare privitor la ambii inculpați, respectiv pentru inculpatul major condamnarea la o pedeapsă mai aspră, cu executare în regim de detenție, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, iar pentru inculpatul minor, aplicarea unei măsuri educative, respectiv internare într-un centru de detenție, cu atât mai mult cu cât, în prezent se află arestat preventiv într-o altă cauză, iar din referatul de evaluare rezultă că acest inculpat prezintă un risc mare de recidivă; cu privire la inculpatul major, s-a arătat că nu se impune lăsarea în libertate, întrucât, deși nu are antecedente, fapta săvârșită este foarte gravă, astfel că scopul pedepsei nu poate fi realizat fără executarea în regim de detenție.

Inculpatul P.M. a solicitat menținerea modalității de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond, întrucât anterior lucra ca sezonier; a arătat că nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, conflictul fiind declanșat anterior implicării sale, loviturile sale nu au vizat o zonă vitală, fapta fiind comisă de teama de a nu fi lovit la rândul său.

Inculpatul R.V.C. a arătat că cele două grupuri s-au întâlnit pentru a negocia aspecte legate de alte două dosare anterioare, în care inculpatul din această cauză n-are calitatea de parte vătămată, aceasta din urmă fiind cea care a aplicat lovituri tatălui inculpatului, din spate, el doar reacționând la violența exercitată de partea vătămată B., ceea ce impune aplicarea dispozițiilor privind scuza provocării; a arătat că abia împlinise vârsta de 18 ani la data faptei, în prezent fiind fotbalist, a executat în detenție mai multe luni, a venit la instanță la fiecare termen, nu are aceeași situație ca inculpatul P., astfel încât, pedeapsa care se va aplica poate fi executată și fără detenție.

Partea civilă B.P.T. a criticat sentința prin cererea depusă la 03 februarie 2014, menționând că va menționa motive de apel la un termen ulterior, însă, deși a fost legal citat, s-a prezentat la un singur termen de judecată, dar nu formulat oral motive și nu a depus la dosar motive de apel.

Prin Decizia penală nr. 1102 din 8 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 10 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 13833/63/2013, privitor la inculpații P.M. și R.V.C.

A fost desființată sentința apelată, în parte și a fost înlăturată aplicarea dispoziților art. 861 - 863 și art. 864 C. pen. din 1969.

Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaților P.M., R.V.C. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitate și, rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 4 C. pen., s-a dispus achitarea inculpaților P.M. și R.V.C. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații P.M. și R.V.C. au fost trimiși în judecată, din art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969, în art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen.

În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.C. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare - care va fi executată în regim de detenție - și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata prev de art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 125 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.M. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 5 ani, pentru infracțiunea prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 113 și următoarele C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a constatat că inculpatul minor este arestat preventiv într-o altă cauză.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința apelată.

Au fost respinse apelurile declarate de inculpații P.M., R.V.C. și de partea civilă B.P.T. împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost obligat apelantul inculpat P.M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Au fost obligați apelantul inculpat R.V.C. și apelantul parte civilă B.P.T. la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul R.V.C., care a solicitat admiterea contestației, invocând dispozițiile art. 426 lit. c) și h) C. proc. pen. Referitor la cazul prevăzut la lit. c) - componența completului de judecată nu a fost aceeași, s-a susținut că una a fost componența la termenul din 14 aprilie 2014 și alta la data pronunțării. în ceea ce privește cazul prevăzut la lit. h), acesta a susținut că la data pronunțării apelului a fost prezent dar nu a fost audiat, deși ar fi dorit, deoarece declarația lui era foarte importantă.

S-a atașat dosarul de fond în care s-a pronunțat sentința penală nr. 10 din 27 ianuarie 2014 și Decizia penală nr. 1102 din 8 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 13833/63/2013, a cărei anulare se cere.

Apreciind asupra motivelor invocate de către condamnat, Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 426 lit. c) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare „când hotărârea a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului", iar potrivit dispozițiilor art. 426 lit. h) C. proc. pen. „când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent dacă audierea era legal posibilă".

Din observarea dosarului Curții de Apel s-a constatat că împrejurarea că la unul din termenele de judecată, unul din membrii completului de apel inițial învestit nu a fost prezent, fiind înlocuit cu judecătorul de permanență, nu se încadrează în cazul de contestație în anulare în condițiile în care decizia a fost pronunțată de același complet în fața căruia au avut loc dezbaterile.

Totodată, în ceea ce privește cel de-al doilea caz invocat, s-a constatat că ascultarea inculpatului este obligatorie conform dispozițiilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen. (art. 385 alin. (1)

1

teza II-a C. proc. pen. din 1968).

S-a reținut că instanța de apel a dat eficiență acestor dispoziții legale, solicitând expres condamnatului prezent la dezbateri să precizeze dacă dorește să fie audiat în cauză, informându-l cu privire la drepturile sale în proces și consecințele decurgând din formularea unei declarații.

Condamnatul s-a prevalat însă de dreptul de a nu da declarații, situație în care, corelativ, și obligația de ascultare prevăzută în sarcina instanței de apel a încetat să mai existe.

Astfel, instanța de apel a depus diligentele necesare în vederea respectării dreptului la apărare, informând condamnatul că are dreptul de a nu fi audiat, dar și de a păstra tăcerea cu privire la faptele de care este acuzat, iar în exercitarea acestui drept, condamnatul a decis să nu dea declarații, renunțând expres la dreptul de a fi audiat nemijlocit de către judecătorii instanței de apel.

Fiind încunoștințat de drepturile pe care le are, condamnatul nu a solicitat ulterior audierea sa, la dosarul cauzei neexistând în acest sens o cerere din partea condamnatului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnat.

Împotriva Deciziei penale nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1550/54/2014 a declarat apel condamnatul R.V.C.

În susținerea căii de atac, apelantul contestator condamnat a invocat dispozițiile art. 426 lit. c) și h) C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 426 lit. c) C. proc. pen., a susținut că una a fost componența completului la termenul din 10 aprilie 2014 și alta la data pronunțării. Referitor la cazul prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen., contestatorul a susținut că la data pronunțării apelului a fost prezent dar nu a fost audiat, deși ar fi dorit, deoarece declarația lui era foarte importantă.

Examinând apelul declarat de contestatorul condamnat R.V.C., Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu apelul formulat de contestatorul condamnat R.V.C. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1550/54/2014.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Drept urmare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat R.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1550/54/2014.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul contestator condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat R.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1550/54/2014.

Obligă apelantul contestator condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2015.