ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2095/2014

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 141 din 8 octombrie 2013 Tribunalul Teleorman, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnații N.M. și N.I.M. Tribunalul Teleorman, definitivă prin Decizia penală nr. 4017 din 5 decembrie 2012 a I.C.C.J. A fost obligat fiecare condamnat la plata a câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că: Prin cererile de revizuire formulate condamnații N.M. și N.I.M.

au susținut că au fost condamnați definitiv, în baza declarațiilor mincinoase ale părților vătămate și ale părinților acestora, având calitatea de martori în cauza penală, că în mod nejustificat le-a fost respinsă cererea de confruntare a lor cu aceste persoane, că declarațiile mincinoase ale părților vătămate și martorilor cauzei, reprezintă înscrisuri false, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., și că hotărârea de condamnare a lor s-a pronunțat în baza unor presupuneri, fără să existe probe temeinice de vinovăție. A fost atașat Dosarul penal nr. 6589/87/2010 al Tribunalului Teleorman. A reținut Tribunalul că Sentința penală nr. 9 din data de 24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4017 din data de 5 decembrie 2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenții N.M.

și N.I.M. au fost condamnați la pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (2) raportat la art. 2 lit. b), pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că, în cursul lunii august 2004, inculpații N.M. și N.I.M. (fostă G.), constituiți în grup infracțional organizat împreună cu alte persoane, au racolat prin înșelăciune, pe părțile vătămate minore C.N.I. și I.F., au găzduit și supravegheat pe acestea, în apartamentul din municipiul Giurgiu, str. T., județul Giurgiu, în scopul exploatărilor, prin obligarea la practicarea prostituției, în mai multe moteluri de pe raza județelor Giurgiu și Ilfov.

Potrivit dispozițiilor art. 403 C. proc. pen. cererea de revizuire este examinată de instanță sub aspectul admisibilității în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnații N.I.M. și N.M. împotriva Sentinței penale nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, în raport de dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. pen. tribunalul a constatat că aceasta este inadmisibilă. Potrivit legii (art. 394 C. proc.

pen), revizuirea unei hotărâri definitive poate avea loc doar în anumite cazuri, prevăzute de lege în mod limitativ, și anume când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert, sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Sentința a cărei revizuire se solicită de condamnat a fost pronunțată, așa cum rezultă din cuprinsul acesteia, în temeiul unui probatoriu legal și complet, din care a rezultat că revizuenții se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 7 alin. (1) și (2) raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. Hotărârea primei instanțe a rămas definitivă prin Decizia nr. 4017 din 5 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind astfel supusă analizei de către instanțele de apel și recurs. A constatat tribunalul că prin Sentința penală nr. 125 din 17 septembrie 2013 Tribunalul Teleorman a soluționat o altă cerere de revizuire formulată de cei doi condamnați, cerere în care aceștia au invocat că au fost condamnați în baza mărturiei mincinoase a părților civile I.F.

și C.N.I. împotriva cărora s-a formulat deja plângere pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, că aceste părți au fost influențate în darea de declarații mincinoase de către organele de anchetă dar și de mama și mama minorei I.F. De altfel, la dosarul finalizat prin pronunțarea hotărârii de condamnare, minora I.F. nu a fost ascultată, declarațiilor părților, cerere întemeiată pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a), b), c), C. proc. pen. Conform art. 403 alin. (3 1 ) C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări. Pentru considerentele expuse și față de referatul Parchetului cu propunere de respingere a cererii de revizuire, tribunalul, a apreciat că motivul de revizuite invocat de condamnați nu se încadrează în art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.,pe de o parte, dar și că este incident art. 403 alin. (3 1 ) C. proc. pen., sens în care, în temeiul art. 403 alin. (1), (3) și (3 1 ) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 9/24 ianuarie 2012 a Tribunalului Teleorman formulată de revizuenții N.I.M. și N.M., ca inadmisibilă. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc pen au fost obligați revizuenții, aflați în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 RON. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel condamnații N.I.M. și N.M. criticând-o, în esență, pentru respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, invocând nevinovăția lor pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați.

Prin Decizia penală nr. 13 din 24 ianuarie 2014. Curtea de Apel în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de revizuenții condamnați N.M. și N.I.M. împotriva Sentinței penale nr. 125 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 3624/87/2013. În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat fiecare apelant la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Inculpații revizuenți.

în cauză au fost condamnați la pedepse rezultante de câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat și trafic de minori, prev. de art. 7 alin. (1) și (2) raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2991 cu aplicarea art. 13 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin Sentința penală nr. 9 din data de 24 ianuarie 2012 a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4017 din data de 5 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de revizuire, condamnații în cauză au invocat motive de nelegalitate și netemeinicie solicitând în esență, reevaluarea declarațiilor părților vătămate apreciate ca fiind necorespunzătoare adevărului, invocând lipsa de temeinicie a probelor reținute pentru stabilirea vinovăției.

În raport cu criticile formulate, în mod corect, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât prin această cale extraordinară de atac nu pot fi invocate decât cazurile strict prevăzute de lege, nefiind permisă o reexaminare a cauzei prin reaprecierea probelor administrate acestea fiind deja verificate în căile de atac ordinare Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formulează împotriva, unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară. Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru ai completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; Înalta Curte retine că a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de Codul de Procedură Penală, respectiv art. 394 alin. (1) lit. c). În cauză, solicitarea revizuenților de a se proceda la reevaluarea declarațiilor părților vătămate, întrucât acestea nu corespund adevărului, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece, aspectele invocate țin de fondul cauzei și nu fac trimitere la vreun înscris ce a-fost declarat fals, înscris ce a reprezentat temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, conform art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. anterior. Aspectele arătate de recurenții revizuenți presupun o reapreciere a probelor deja administrate de instanțele inferioare la momentul soluționării cauzei penale 6589/87/2010, prin care au fost condamnați la 5 ani de închisoare, ori rolul revizuirii, întemeiate pe dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu este acela de a proceda, conform nemulțumirilor condamnatului, la o rejudecare a cauzei și la o reinterpretare a probelor administrate. Scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, erori datorate necunoașterii de către instanță la soluționarea cauzei a unor fapte sau împrejurări noi, sau cel puțin, a unor probe noi (chiar dacă aceasta cunoștea faptele probatorii) și care sunt de natură să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de.

achitare, încetare a procesului penal sau condamnare. De asemenea, Înalta Curte constată că nici în cursul soluționării căii de atac a recursului nu au fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire, și care să constituie motive de casare a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București. Astfel, instanța de fond în mod corect a respins cererea de revizuire formulată, ca inadmisibilă, iar instanța de apel a menținut această hotărâre, având în vedere că motivele invocate de recurenții revizuenți nu se circumscriu vreunui motiv de revizuire dintre cele prevăzute limitativ și expres de lege. Față de cele reținute, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenții condamnați N.I.M.

și N.M. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală. La obliga recurenții revizuenți condamnați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenții condamnați N.I.M. și N.M. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții revizuenți condamnați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2014. Procesat de GGC - LM