ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2095/2014

Asupra recursului de

față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 141 din 8 octombrie

2013 Tribunalul Teleorman, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de condamnații N.M. și N.I.M. Tribunalul Teleorman,

definitivă prin Decizia penală nr. 4017 din 5 decembrie 2012 a I.C.C.J.

A fost obligat

fiecare condamnat la plata a câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că:

Prin cererile de

revizuire formulate condamnații N.M. și N.I.M. au susținut că au fost condamnați

definitiv, în baza declarațiilor mincinoase ale părților vătămate și ale

părinților acestora, având calitatea de martori în cauza penală, că în mod

nejustificat le-a fost respinsă cererea de confruntare a lor cu aceste

persoane, că declarațiile mincinoase ale părților vătămate și martorilor

cauzei, reprezintă înscrisuri false, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., și că hotărârea de condamnare a lor s-a pronunțat în

baza unor presupuneri, fără să existe probe temeinice de vinovăție.

A fost atașat Dosarul

penal nr. 6589/87/2010 al Tribunalului Teleorman.

A reținut Tribunalul

că Sentința penală nr. 9 din data de 24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul

Teleorman, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4017 din data de 5 decembrie

2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenții N.M. și N.I.M. au

fost condamnați la pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (2) raportat la art. 2

lit. b), pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., reținându-se că, în cursul lunii august 2004, inculpații N.M. și

N.I.M. (fostă G.), constituiți în grup infracțional organizat împreună cu alte

persoane, au racolat prin înșelăciune, pe părțile vătămate minore C.N.I. și

I.F., au găzduit și supravegheat pe acestea, în apartamentul din municipiul

Giurgiu, str. T., județul Giurgiu, în scopul exploatărilor, prin obligarea la

practicarea prostituției, în mai multe moteluri de pe raza județelor Giurgiu și

Ilfov.

Potrivit

dispozițiilor art. 403 C. proc. pen. cererea de revizuire este examinată de

instanță sub aspectul admisibilității în principiu, în camera de consiliu, fără

citarea părților.

Examinând

admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnații

N.I.M. și N.M. împotriva Sentinței penale nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunțată

de Tribunalul Teleorman, definitivă, în raport de dispozițiile art. 403 alin.

(1) C. proc. pen. tribunalul a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit legii (art.

394 C. proc. pen), revizuirea unei hotărâri definitive poate avea loc doar în

anumite cazuri, prevăzute de lege în mod limitativ, și anume când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert, sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în

cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Sentința a cărei

revizuire se solicită de condamnat a fost pronunțată, așa cum rezultă din

cuprinsul acesteia, în temeiul unui probatoriu legal și complet, din care a

rezultat că revizuenții se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 7 alin. (1) și (2) raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr.

39/2003. Hotărârea primei instanțe a rămas definitivă prin Decizia nr. 4017 din

5 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind astfel

supusă analizei de către instanțele de apel și recurs.

A constatat

tribunalul că prin Sentința penală nr. 125 din 17 septembrie 2013 Tribunalul

Teleorman a soluționat o altă cerere de revizuire formulată de cei doi

condamnați, cerere în care aceștia au invocat că au fost condamnați în baza

mărturiei mincinoase a părților civile I.F. și C.N.I. împotriva cărora s-a

formulat deja plângere pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, că aceste

părți au fost influențate în darea de declarații mincinoase de către organele

de anchetă dar și de mama și mama minorei I.F. De altfel, la dosarul finalizat

prin pronunțarea hotărârii de condamnare, minora I.F. nu a fost ascultată,

declarațiilor părților, cerere întemeiată pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a),

b), c), C. proc. pen.

Conform art. 403

alin. (3

1

) C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire sunt

inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și

de apărări.

Pentru considerentele

expuse și față de referatul Parchetului cu propunere de respingere a cererii de

revizuire, tribunalul, a apreciat că motivul de revizuite invocat de condamnați

nu se încadrează în art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,pe de o parte, dar

și că este incident art. 403 alin. (3

1

) C. proc. pen., sens în care,

în temeiul art. 403 alin. (1), (3) și (3

1

) C. proc. pen., s-a

respins cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 9/24 ianuarie 2012 a

Tribunalului Teleorman formulată de revizuenții N.I.M. și N.M., ca

inadmisibilă.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc pen au fost obligați revizuenții, aflați în culpă procesuală,

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 RON.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel condamnații N.I.M. și N.M.

criticând-o, în esență, pentru respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de

revizuire, invocând nevinovăția lor pentru infracțiunile pentru care au fost

condamnați.

Prin Decizia penală

nr. 13 din 24 ianuarie 2014. Curtea de Apel în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de revizuenții

condamnați N.M. și N.I.M. împotriva Sentinței penale nr. 125 din 17 septembrie

2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr.

3624/87/2013.

În baza art. 192

alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat fiecare apelant la plata sumei de 300

RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța

în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Inculpații

revizuenți. în cauză au fost condamnați la pedepse rezultante de câte 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire sau aderare la un

grup infracțional organizat și trafic de minori, prev. de art. 7 alin. (1) și

(2) raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 678/2991 cu aplicarea art. 13 C. pen., totul cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin Sentința penală nr. 9 din data de 24

ianuarie 2012 a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 4017 din data de 5 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de

revizuire, condamnații în cauză au invocat motive de nelegalitate și

netemeinicie solicitând în esență, reevaluarea declarațiilor părților vătămate

apreciate ca fiind necorespunzătoare adevărului, invocând lipsa de temeinicie a

probelor reținute pentru stabilirea vinovăției.

În raport cu

criticile formulate, în mod corect, cererea de revizuire a fost respinsă ca

inadmisibilă, întrucât prin această cale extraordinară de atac nu pot fi

invocate decât cazurile strict prevăzute de lege, nefiind permisă o reexaminare

a cauzei prin reaprecierea probelor administrate acestea fiind deja verificate

în căile de atac ordinare

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor

judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei

căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra

propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de

fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea

cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva, unei hotărâri care a

dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după

judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Potrivit

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru ai

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se

cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

Înalta Curte retine

că a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de Codul de Procedură Penală,

respectiv art. 394 alin. (1) lit. c).

În cauză, solicitarea

revizuenților de a se proceda la reevaluarea declarațiilor părților vătămate,

întrucât acestea nu corespund adevărului, nu poate fi examinată în calea

extraordinară de atac a revizuirii deoarece, aspectele invocate țin de fondul

cauzei și nu fac trimitere la vreun înscris ce a-fost declarat fals, înscris ce

a reprezentat temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, conform art. 394

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior.

Aspectele arătate de

recurenții revizuenți presupun o reapreciere a probelor deja administrate de

instanțele inferioare la momentul soluționării cauzei penale 6589/87/2010, prin

care au fost condamnați la 5 ani de închisoare, ori rolul revizuirii,

întemeiate pe dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu este

acela de a proceda, conform nemulțumirilor condamnatului, la o rejudecare a

cauzei și la o reinterpretare a probelor administrate. Scopul acestei căi

extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente,

erori datorate necunoașterii de către instanță la soluționarea cauzei a unor

fapte sau împrejurări noi, sau cel puțin, a unor probe noi (chiar dacă aceasta

cunoștea faptele probatorii) și care sunt de natură să ducă la dovedirea

netemeiniciei hotărârii de. achitare, încetare a procesului penal sau

condamnare.

De asemenea, Înalta

Curte constată că nici în cursul soluționării căii de atac a recursului nu au

fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire, și

care să constituie motive de casare a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel

București.

Astfel, instanța de

fond în mod corect a respins cererea de revizuire formulată, ca inadmisibilă,

iar instanța de apel a menținut această hotărâre, având în vedere că motivele

invocate de recurenții revizuenți nu se circumscriu vreunui motiv de revizuire

dintre cele prevăzute limitativ și expres de lege.

Față de cele

reținute, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenții

condamnați N.I.M. și N.M. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 24 ianuarie 2014

a Curții de Apel București, secția I penală.

La obliga recurenții

revizuenți condamnați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de revizuenții condamnați N.I.M. și N.M.

împotriva Deciziei penale nr. 13 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurenții

revizuenți condamnați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 iunie 2014.

Procesat de GGC - LM