ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1312/2013

Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 126 din 5 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, au fost condamnați inculpații:

- 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 12/2010 a Judecătoriei Orăștie, definitivă la data de 13 aprilie 2010, în pedepsele componente de: 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere de nici o categorie, prev. și ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere de nici o categorie, prev. și ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere de nici o categorie, prev. și ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ale cărui numere provizorii au expirat, prev. și ped. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 2 ani închisoare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. și ped. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 10 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C. pen.,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 2 ani închisoare pentru infracțiunea de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturîndu-se sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele sus menționate cu pedeapsa stabilită în cauză și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev.de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 74, 76 lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

Au fost obligați în solidar inculpații B.D.P. și B.S. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L.I.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2011 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat în favoarea statului, de la fiecare inculpat, suma de câte 4.400 euro.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească fiecare statului, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 26/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, înregistrat la Tribunalul Hunedoara sub nr. 569/97/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.S. și B.D.P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a reținut în sarcina inculpatului B.D.P. că, în cursul anului 2009, a recrutat, prin promisiunea obținerii unui loc de muncă în străinătate, pe victima L.I., persoană neșcolarizată și cu o situație materială precară, a transportat-o pe banii lui în Italia, a cazat-o la o casă închiriată de el în Cerignola, i-a luat acesteia actul de identitate și a forțat-o să se prostitueze în folosul lui, beneficiind apoi de sumele de bani obținute de victimă prin prostituție.

În sarcina inculpatei B.S. s-a reținut că, în cursul aceluiași an 2009, la solicitarea fratelui ei, inculpatul B.D.P., l-a ajutat pe acesta să o exploateze sexual pe victima L.I., mai precis a supravegheat-o pe aceasta pe stradă, în Italia, în vederea practicării prostituției, raportându-i fratelui ei ce face victima, iar după plecarea în țară a inculpatului B.D.P. a cazat-o în continuare pe victima L.I. în locuința acestuia din Cerignola, locuință ce a rămas în grija sa, beneficiind în continuare de banii obținuți din prostituție de victimă.

Partea vătămată L.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.

Din declarația părții vătămate L.I., declarațiile martorilor H.M. și L.R., procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice, declarațiile inculpatului, precum și din celelalte acte și lucrări ale dosarului, instanța a reținut următoarele:

Dosarul de față a fost disjuns din Dosarul nr. 26D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Alba Iulia, dosar care, la rândul său, a fost disjuns din Dosarul nr. 44D/P/2009 al aceleiași unități de parchet. în acest din urmă dosar, prin rechizitoriul emis la data de 29 martie 2010, au fost trimiși în judecată un număr de 83 de inculpați, unii în stare de arest preventiv, pentru infracțiuni de constituire grup infracțional organizat, constituire grup infracțional nestructurat, trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism și prostituție, activitățile infracționale fiind comise atât în țară cât și în străinătate - Italia, Germania, Franța și Austria. Intre persoanele trimise în judecată s-au numărat și inculpații B.D.P. și B.S.. La momentul emiterii rechizitoriului nr. 44D/P/2009, deoarece cu privire la fapta de trafic de persoane comisă față de partea vătămată L.I., cercetarea nu a fost finalizată, cauza a fost disjunsă pentru continuarea cercetărilor.

După cum s-a reținut în rechizitoriul nr. 44D/P/2009 din 29 martie 2010 (cauza aflându-se în faza de apel, pe rolul Curții de apel Alba Iulia), inculpatul B.D.P. împreună cu alții inculpați, ca M.I., C.S., etc, a constituit o gruparea infracțională organizată cu preocupări pe linia traficului de persoane, traficului de minori, proxenetismului și prostituției, atât în interiorul tării cât și în țări ca Italia, Franța, etc. Gruparea infracțională care a acționat pe relația Italia și-a desfășurat activitățile principale în zona orașului Cerignolla, provincia Foggia. Tinerele se prostituau în parcările din Cerignolla, la drumurile care ducea spre Foggia și Canosa di Puglia, fiind supravegheate de către proxeneți, uneori fiind transportate acasă la clienți. Prostituatele lucrau "pe posturi" bine stabilite și după un orar stabilit de către proxeneții români, acești din urmă plătind taxe de protecție unor cetățeni italieni de naționalitate albaneză, care controlau piața de prostituție și proxenetism din orașul Cerignola. în Italia gruparea a avut în legătură mai multe prostituate și de asemenea au fost exploatate sexual mai multe victime, între care s-a numărat și persoana vătămată L.I.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauza de față, a reieșit că, în cursul lunii iunie 2009, după ce numita N.A.L., care anterior a fost exploatată sexual de către inculpatul B.D.P., inițial în țară și apoi în Cerignola, Italia, a fugit de la acesta, inculpatul a revenit din Italia în România pentru a recruta o altă victimă pe care să o transporte în Italia în vederea exploatării sexuale. Ajuns în țară, inculpatul B.D.P. a recrutat, prin promisiunea găsiri unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată L.I., profitând și de situația acesteia, și anume persoană neșcolarizată, fără venituri.

După recrutare, L.I. a fost cazată de către inculpatul B.D.P. la locuința sa din Orăștie, unde inculpatul locuia împreună cu numitele H.M. (sora sa) și L.R. (mama). Aici, partea vătămată a locuit timp de vreo două zile, după care a plecat în Italia, împreună cu inculpatul B.D.P., cu un autocar al firmei A., costul biletelor de transport fiind suportat de către inculpatul B.D.P.. Cu autocarul, cei doi au mers până la Foggia, unde au fost așteptați de alți membrii ai grupării infracționale, care i-au transportat cu un autoturism până la Cerignola. În acest oraș, L.I. a fost cazată la o casă pe care inculpatul B.D.P. o avea închiriată. în Italia se afla, la acel moment, și inculpata B.S., soră cu inculpatul B.D.P., care se prostitua în folosul grupării infracționale. Inculpata locuia și ea, împreună cu concubinul ei, în aceeași casă închiriată de către inculpatul B.D.P.

Odată ajunsă în Italia, victima a fost pusă într-o situație de totală dependență față de inculpat, fiindu-i luate actele de identitate. După ce a ajuns în Italia, inculpatul i-a spus părții vătămate adevăratul motiv pentru care ea a fost adusă în Italia, spunându-i că trebuie să se prostitueze pentru el. Aceasta a fost trimisă la stradă pentru a se prostitua, sub supravegherea inculpatei B.S., care i-a explicat ce trebuie să facă și i-a comunicat tarifele practicate în zonă. Deoarece în prima zi, L.I., deși ieșise la stradă împreună cu inculpata B.S., a refuzat să se prostitueze, seara, cea din urmă l-a informat pe fratele ei B.D.P. despre cele întâmplate, astfel că acesta a bătut-o pe L.I. Ulterior, partea vătămată a acceptat să practice prostituția, în zilele următoare ieșind la stradă cu inculpata B.S., aceasta având și rolul de a o supraveghea. În fiecare seară inculpatul B.D.P. îi lua fetei banii obținuți de la clienți.

După trei săptămâni de când se afla în Italia cu partea vătămată L.I., inculpatul B.D.P. a revenit în țară, pe L.I. lăsând-o în Italia în grija surorii sale, inculpata B.S.. La plecarea în țară, inculpatul a luat cu el actele de identitate ale părții vătămate, aceasta fiind obligată să rămână în Italia și să se prostitueze în continuare, în folosul inculpatului.

Ulterior, timp de aproximativ o lună, partea vătămată L.I. a locuit în Cerignola, tot în casa închiriată pe numele inculpatului B.D.P., însă doar cu inculpata B.S. și cu concubinul acesteia. In continuare, partea vătămată s-a prostituat împreună cu inculpata B.S., banii obținuți din prostituție fiindu-i luați de această dată de către inculpata B.S., o parte din bani fiind apoi trimiși în țară fratelui ei, inculpatul B.D.P.

După aproximativ o lună de la plecarea din Italia a inculpatului B.D.P., la locuința acestuia din Cerignola, urmare a unor discuții anterioare avute cu B.D.P., a sosit numitul Lupu Petru Alin și concubina acestuia. La câteva zile după aceea, inculpata B.S. a plecat din Italia în România, împreună cu concubinul ei, iar partea vătămată L.I. a continuat să se prostitueze în Italia, sub supravegherea lui L.P.A.. După câteva zile de la plecarea în țară a inculpatei B.S., victima L.I. i-a denunțat pe L.P.A. și pe concubina acestuia la poliția italiană, astfel că cei doi au fost arestați, iar partea vătămată a fost internată într-un centra de protecție a victimelor. Ulterior, L.P.A. și concubina acestuia, numita C.L.R., au fost condamnați de instanțele italiene la închisoare cu detenție pentru fapta comisă față de partea vătămată L.I., încadrarea fiind de proxenetism în formă agravantă cu ținerea victimei în stare de sclavie.

Instanța de fond a reținut că din discuțiile telefonice interceptate în Dosarul nr. 44D/P/2009 a rezultat, în mod cert, starea de fapt expusă anterior și a considerat că elocvente sunt,. în acest sens, discuțiile purtate la data de 25 august 2009, ora 22:14:22, între inculpatul B.D.P. zis D.B. aflat în România, de la postul telefonic X, cu partea vătămată L.I. aflată în Italia, la postul telefonic X.

Instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, pericolul social concret al acesteia, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele și persoana inculpaților.

În cazul inculpatului B.D.P. s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., acesta recunoscând total și necondiționat săvârșirea faptei și solicitând judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Totodată, pentru același inculpat, s-a reținut și faptul că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., față de fapta pentru care B.D.P. a fost condamnat prin sentința penală nr. 315/1997 a Tribunalului Hunedoara la pedeapsa de 5 ani închisoare, din care s-a liberat condiționat la data de 29 noiembrie 2000, cu un rest neexecutat de 605 zile închisoare.

În cazul inculpatei B.S. s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale și s-a dat eficiență efectelor acestor circumstanțe prev. de art. 76 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata B.S., solicitând admiterea căii de atac exercitate, desființarea hotărârii penale atacate și rejudecând, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere că nu are antecedente penale și are cinci copii minori în întreținere.

Prin Decizia penală nr. 134/A din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata B.S. împotriva sentinței penale 126 din 5 iunie 2012 a Tribunalului Hunedoara, secția penală, și s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată și nu se impune a fi modificată. în acest sens, a considerat că instanța de fond a ținut seama la individualizarea pedepsei de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și a reținut în favoarea inculpatei și circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată fiind apropiată de minimul special.

Ca urmare, având în vedere și gravitatea faptei, s-a apreciat că reducerea pedepsei nu ar îndeplini dublul scop al acesteia, astfel cum este stabilit de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpata B.S., pe motive de netemeinicie.

Astfel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., recurenta a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, iar, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând, în esență, că materialul probator administrat în cauză nu dovedește faptul că este autoarea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

Examinând decizia penală atacată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpata B.S. ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Cu privire la eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este de menționat că acesta poate fi incident în cauză numai dacă se constată că situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă și anume, să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției.

Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanță evidentă dintre situația de fapt reținută și conținutul real al probelor.

În speță, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situației de fapt reținute, niciun aspect esențial stabilit de instanțele inferioare care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale.

Înalta Curte constată că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârșirea de către inculpata B.S. a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu dovezile administrate.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, infracțiunea de traficul de persoane poate fi comisă în mai multe modalități alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acesteia. Potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiași articol, infracțiunea este mai gravă dacă a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună

Esențial pentru existența infracțiunii este scopul urmărit prin realizarea acțiunilor mai sus indicate, și anume exploatarea persoanei victimă a infracțiunii.

În ceea ce privește noțiunea de „exploatare", aceasta este definită de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 678/2001 ca fiind și executarea de servicii în mod forțat sau obligarea la practicarea prostituției, ori efectuarea unor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Revenind la cauză, se constată că, în declarația dată în fața instanței de fond, inculpata B.S. a negat săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, aceasta relatând că, în cursul anului 2009, a fost în Italia și a stat în locuința închiriată de fratele său, inculpatul B.D.P. în momentul în care partea vătămată L.I. a venit în Italia, inculpata a susținut că ea s-a mutat la numitul C.S. Inculpata a mai precizat că a practicat prostituția alături de partea vătămată L.I. și că nu a obligat-o în niciun moment pe aceasta să întrețină relații sexuale.

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, martorul B.P., concubinul inculpatei B.S., a relatat că „după plecarea lui B.P. în țară, am revenit în locuința în care acesta a locuit în Italia și am stat împreună cu partea vătămată L.I. și inculpata B.S. în acea locuință".

Partea vătămată fiind audiată în faza de urmărire penală a relatat că, ajunsă în Italia, s-a cazat în apartamentul pe care D.B. îl avea închiriat, acolo aflându-se deja B.S. și concubinul său, B.P., iar o perioadă au locuit toți șase în apartament. A mai arătat, totodată, că „atunci când am ajuns în Cerignolla, D.B. mi-a spus că el m-a adus în Italia Ia prostituție și că trebuie să mă prostituez pentru el. Am fost trimisă la stradă împreună cu B.S., aceasta din urmă trebuia să aibă grijă de mine și să îmi arate cum trebuie să procedez. Eu m-am așezat pe bordură și am început să plâng și în acea zi nu am fost cu niciun client. Seara când am ajuns acasă, B.S. i-a spus fratelui ei că eu nu am fost cu clienți. Acesta s-a supărat și m-a bătut, m-a lovit cu pumnii și picioarele . în prezența lui B.S. Când mergeam pe stadă nu aveam acte deloc asupra mea și eram supravegheată de B.S."

În declarația sa, partea vătămată L.I. a mai confirmat faptul că, atunci când B.D. a plecat în țară „m-a lăsat în grija lui B.S. Banii câștigați de mine îmi erau luați de S. când ajungeam acasă".

De asemenea, și inculpatul B.D.P. a arătat că, atunci când a plecat din Italia, sora sa, inculpata B.S., a continuat să o cazeze și să o supravegheze pe partea vătămată L.I., în scopul exploatării ei sexuale.

Martora O.G. a confirmat faptul că partea vătămată L.I. a lucrat pentru B.D.P. La un moment dat, B.D.P. a venit în țară, „iar în Italia a rămas să o supravegheze pe L.I., sora lui B., pe nume B.S. pe care am recunoscut-o din fotografie. B.S. lua bani din prostituție de L.I., acest ultim aspect îl știu de la L.I."

Toate aceste probe confirmă pe deplin situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de prim control judiciar, care au stabilit că, în cursului anului 2009, la solicitarea fratelui ei B.D.P., inculpata B.S. l-a ajutat pe acesta să o exploateze sexual pe victima L.I., asigurând supravegherea părții vătămate în stradă, în vederea practicării prostituției, raportându-i fratelui ei ce face victima, apoi, după plecarea în țară a inculpatului B.D.P., a cazat-o în continuare pe victimă la locuința acestuia din Cerignola, locuința ce a rămas în grija sa, perioadă de timp în care a beneficiat de sumele de bani obținute de partea vătămată din prostituție, o parte din bani fiind trimiși fratelui ei în România.

Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanță deplină între cele reținute de instanțele inferioare și dovezile administrate, nefiind indicată de către inculpată și nici identificată de instanța de recurs vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de prima instanță ori cea de prim control judiciar sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă, Înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., neputând fi reținute criticile formulate de recurentă sub acest aspect.

În consecință, constatând, față de toate considerentele anterior expuse, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B. (fostă A.) S. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Va constata că recurenta inculpată este arestată în altă cauză.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta, precum și suma de 150 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă L.I., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B. (fostă A.) S. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, precum și suma de 150 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă L.I., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2013.