ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7779/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8360 din 10 octombrie 2012, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul SC Z.S.E. SRL, în contradictoriu cu intimata CN A.D.N.R. SA, în favoarea Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în motivarea plângerii contestatorul a arătat faptul că prin procesele-verbale contestate, întocmite la data de 12 decembrie 2011, respectiv 22 februarie 2012, a fost sancționat contravențional pentru faptul că a circulat pe autostrada A2, km 12+450 m, localitatea Glina, județul Ilfov, respectiv autostrada A2, km 144+100 m, localitatea Fetești, județul Ialomița, fără a deține o rovinietă valabilă.

A apreciat instanța că în cazul plângerii contravenționale ce face obiectul prezentei cauze, competența teritorială are caracter absolut și este reglementată de alin. (2) al art. 32 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază s-a săvârșit contravenția, locul săvârșirii acesteia fiind considerat locul constatării contravenției de către agentul intimatei, respectiv A2 Glina, jud. Ilfov, aflat în raza de competență a Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov. Prin sentința civilă nr. 2818 din 18 aprilie 2013 Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC Z.S.E.

SRL și pe intimata CN A.D.N.R. SA , în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reținut că, p rin procesele verbale de contravenție din 12 decembrie 2011, din 12 decembrie 2011 și din 22 februarie 2012 întocmite de CN A.D.N.R. SA, C.E.S.T.R.I.N. petentul a fost sancționat contravențional pentru că, pe Autostrada A2 KM 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, vehiculul categoria A, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenție conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 și se sancționează potrivit art. 8 alin. (2) din același act normativ. A mai reținut instanța că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost modificată O.G.

nr. 15/2002 și a fost introdus art. 10 1 potrivit căruia plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Astfel, instanța a reținut că prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat competența de soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul și, întrucât petentul are sediul în București, sectorul 1, competentă să judece cauza este Judecătoria sectorului 1 București. Prin sentința civilă nr. 18562/2013 din 1 octombrie 2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC Z.S.E.

SRL, în contradictoriu cu intimata CN A.D.N.R. SA - C.S.T.R.I.C., în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria sectorului 1 București și Judecătoria Cornetu, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sector 1 a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se înaintează spre soluționare judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar, în speță, locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei prin procesul - verbal contestat este A 2 KM 12+450 M Glina, Jud. Ilfov, competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale aparținând Judecătoriei Cornetu.

Cu privire la invocarea de către Judecătoria Cornetu a prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 instanța a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză, că la data sesizării primei instanței cu plângerea contravențională erau aplicabile dispozițiile generale ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 21 C. proc. civ., Judecătoria sector 1 a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin procesele verbale de contravenție din 12 decembrie 2011, din 12 decembrie 2011 și din 22 februarie 2012 întocmite de agentul constatator din cadrul CN A.D.N.R. SA, C.E.S.T.R.I.N. petenta SC Z.S.E. SRL a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei. S-a constatat că la data de 17 iunie 2011, 13 iunie 2011, respectiv 01 septembrie 2011, vehiculul aparținând petentei a circulat pe Autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesele-verbale contestate rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost Autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea Glina, județul Ilfov, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov. Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 la data de 11 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din N.C.P.C., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10 1 în acest act normativ. Cu toate că prin art. 23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal". Pe cale de consecință, dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea Glina, județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC Z.S.E. SRL și pe intimata CN A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2013.