ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5285/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a

contravenției seria R12 nr. 0288281 din 02 mai 2012 a fost sancționată

contravenienta D.A.A.M. pentru săvârșirea contravenției prevăzute de

dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la

data de 13 martie 2012 a circulat, fără a deține rovinietă valabilă, pe

Autostrada A2 km 12+450 m, în zona localității Glina, județul Ilfov.

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești și disjunsă la data de 15 noiembrie

2012, formându-se un nou dosar, respectiv Dosarul nr. 8456/229/2012,

contravenienta D.A.A.M. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravenției întocmit de intimata Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (C.N.A.D.N.R. - S.A.) CESTRIN.

Prin Sentința nr.

4806 din 13 decembrie 2012, Judecătoria Fetești a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a avut în vedere că din cuprinsul procesului-verbal de

constatare a contravenției, rezultă faptul că fapta contravențională a fost

săvârșită pe raza teritorială a localității Glina, jud. Ilfov, are se află în

raza teritorială a Judecătoriei Cornetu.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența de soluționare a plângerilor contravenționale

aparține judecătoriei în raza teritorială a căreia a fost săvârșită

contravenția.

Prin Sentința nr.

2928 din data de 22 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu, față de excepția de

necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat, la rândul său,

competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Constanța.

Instanța a reținut că, față de dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, act

normativ care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, Judecătoria

Cornetu nu mai este competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal

de contravenție, deoarece domiciliul petentei se află în Constanța.

Pentru stabilirea

competenței, a avut în vedere și dispozițiile H.G. nr. 337 din 09 iunie 1993,

pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și a parchetelor de pe lângă

acestea, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, conform cărora "procesele în

primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite, (...) se judecă de

instanțele devenite competente să le judece", în sfera acestora putând fi

incluse și cauzele în materie contravențională.

Prin Sentința nr.

10816 din 06 septembrie 2013, Judecătoria Constanța, la rândul său, a invocat

din oficiu excepția de necompetență teritorială a instanței, privind

soluționarea plângerii contravenționale și a declinat cauza spre competentă

soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând că a intervenit

conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru rezolvarea acestuia.

Instanța a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța

competentă să soluționeze plângerea introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, formulată împotriva procesului-verbal de contravenție, prin care s-a

reținut săvârșirea faptei sancționate de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002 este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Judecătoria Constanța

a mai reținut și faptul că, în ceea ce privește dispozițiile art. XXIII din

Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, acestea au în vedere, în

mod restrictiv, numai procesele în materia contenciosului administrativ, nu și

pe cele în materie contravențională.

Pentru considerentele

de mai sus, instanța a apreciat că sunt aplicabile prezentei cauze prevederile

dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data sesizării,

respectiv 29 mai 2012, Judecătoriei Fetești, acesteia revenindu-i competența de

soluționare a cauzei.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de

utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la

art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin dispozițiile

art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G.

15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10

1

, potrivit căruia:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Dispozițiile art. 10

1

mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile

Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii

norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Soluția se impune și

în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor

tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care

se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea

instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și

curțile de apel.

În cauza supusă

analizei, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe

rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume anterior

datei de 15 noiembrie 2012, caz în care competența materială de soluționare

revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripție a

fost săvârșită contravenția.

Cum, contravenția a

fost săvârșită în localitatea Glina, județul Ilfov, aflată în circumscripția

Judecătoriei Cornetu, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - GV