ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2558/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Tulcea la data de 09 august 2012 petentul C.I.A.O.A. a chemat în judecată

C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, denumită

în continuare C.N.A.D.N.R. SA - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce se va pronunța sa dispună anularea procesului-verbal de contravenție din 12

iulie 2012.

În motivarea acțiunii, petentul a

arătat că procesul-verbal contestat este netemeinic și nelegal, fiind întocmit cu

încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001.

Prin sentința civilă

nr. 3885 din 7 decembrie 2012, Judecătoria Tulcea a declinat competența de soluționare

a plângerii contravenționale formulate de C.I.A.O.A. în favoarea Judecătoriei Cornetu,

reținând că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic

al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, plângerea împotriva

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este de competența

judecătoriei în raza căreia a fost săvârșită contravenția, dispoziții ce au un caracter

imperativ, fiind edictate pentru protejarea unui interes public, constând în buna

administrare a justiției în domeniul contravențional și ce reglementează o competență

teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga.

În speță petentul

a fost sancționat pentru săvârșirea unei fapte de natura contravențională pe A2

km 12+450 m, în localitatea Glina, județul Ilfov, iar potrivit HG nr 337/1993 privind

stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii,

această localitate este arondată Judecătoriei Cornetu.

Judecătoria Cornetu,

prin sentința civilă nr. 2652/2013 de la 15 aprilie 2013 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție

în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu motivarea că, potrivit

art. 10

1

din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare

și a tarifului unic de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 2/ din 01 februarie 2013 plângerea, însoțită

de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce Ia judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, respectiv

la Judecătoria Tulcea.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei

cauze îl constituie plângerea contravențională prin care s-a contestat procesul

verbal de constatare și sancționare al contraveriției din 12 iulie 2012 întocmit

de C.N.A.D.N.R. SA - CESTRIN.

Prin procesul

verbal anterior menționat, la sediul agentului constatator, s-a reținut că, Ia data

de 30 august 2012, pe Autostrada A2 km12+-450 m, autoturismul cu nr. de înmatriculare

XXX

aparținând C.I.A.O.A. a circulat fără a deține rovinieta

valabilă, proba făcâncdu-se cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin art. 3

alin. (2) aduce modificări OG nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul normativ

anterior menționat, art. 10

1

conform căruia prin derogare de la dispozițiile

OG nr. 2 /2001, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.

Această normă

de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile OG nr. 2/2011 este cuprinsă

în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită „modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal", legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „dispoziții

tranzitorii și finale” procesele în primă instanța, precum și în căile de atac în

materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi,  competenței instanțelor legal învestite,

se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei legi.

Alin. (2) și (3)

din art. 23 precizează, în mod expres, la ce instanțe și Ia ce cauze se referă alin.

(1), respectiv „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, ia data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei, sunt de competența curților de apel, se trimit

Ia curțile de apel alin. (2), iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate Ia data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei, sunt de competența tribunalelor, se trimit la tribunale.

Așadar, din interpretarea

textelor de lege anterior menționate, se constată ca art. 23 din Legea nr. 2/2013

se referă, în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Întrucât art.

23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la

materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile

în această materie, chiar dacă materia contravențiilor conține dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, dispozițiile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări

în mai multe materii, iar textul se referă doar Ia procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare in extenso, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Retinând că prevederile

Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute

după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat, nu și celor

în curs de soluționare, competența de soluționare a plângerii formulate de C.I.A.O.A.

revine Judecătoriei Cornetu, această instanța fund competentă sâ soluționeze cauza,

potrivit art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 dispozițiile procedurale care reglementează

competența teritorială având caracter absolut.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a plângeri, formulate de petentul

C.I.A.O.A. în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. – CESTRIN, având ca obiect anularea

procesului - verbal de contravenție din 12 iulie 2012 în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.