ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2558/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 09 august 2012 petentul C.I.A.O.A. a chemat în judecată C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, denumită în continuare C.N.A.D.N.R. SA - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună anularea procesului-verbal de contravenție din 12 iulie 2012. În motivarea acțiunii, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este netemeinic și nelegal, fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001. Prin sentința civilă nr. 3885 din 7 decembrie 2012, Judecătoria Tulcea a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de C.I.A.O.A.

în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este de competența judecătoriei în raza căreia a fost săvârșită contravenția, dispoziții ce au un caracter imperativ, fiind edictate pentru protejarea unui interes public, constând în buna administrare a justiției în domeniul contravențional și ce reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga. În speță petentul a fost sancționat pentru săvârșirea unei fapte de natura contravențională pe A2 km 12+450 m, în localitatea Glina, județul Ilfov, iar potrivit HG nr 337/1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, această localitate este arondată Judecătoriei Cornetu.

Judecătoria Cornetu, prin sentința civilă nr. 2652/2013 de la 15 aprilie 2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu motivarea că, potrivit art. 10 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului unic de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/ din 01 februarie 2013 plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, respectiv la Judecătoria Tulcea.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea contravențională prin care s-a contestat procesul verbal de constatare și sancționare al contraveriției din 12 iulie 2012 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA - CESTRIN. Prin procesul verbal anterior menționat, la sediul agentului constatator, s-a reținut că, Ia data de 30 august 2012, pe Autostrada A2 km12+-450 m, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX aparținând C.I.A.O.A. a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcâncdu-se cu imaginea foto. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin art. 3 alin. (2) aduce modificări OG nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul normativ anterior menționat, art. 10 1 conform căruia prin derogare de la dispozițiile OG nr. 2 /2001, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile OG nr. 2/2011 este cuprinsă în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită „modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal", legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „dispoziții tranzitorii și finale” procesele în primă instanța, precum și în căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, competenței instanțelor legal învestite, se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei legi.

Alin. (2) și (3) din art. 23 precizează, în mod expres, la ce instanțe și Ia ce cauze se referă alin. (1), respectiv „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ia data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei, sunt de competența curților de apel, se trimit Ia curțile de apel alin. (2), iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate Ia data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei, sunt de competența tribunalelor, se trimit la tribunale. Așadar, din interpretarea textelor de lege anterior menționate, se constată ca art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă, în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Întrucât art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor conține dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, dispozițiile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar Ia procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare in extenso, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii. Retinând că prevederile Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat, nu și celor în curs de soluționare, competența de soluționare a plângerii formulate de C.I.A.O.A.

revine Judecătoriei Cornetu, această instanța fund competentă sâ soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 dispozițiile procedurale care reglementează competența teritorială având caracter absolut. Față de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a plângeri, formulate de petentul C.I.A.O.A. în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. – CESTRIN, având ca obiect anularea procesului - verbal de contravenție din 12 iulie 2012 în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.