ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5004/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Tulcea la data de 28 octombrie 2011, petenta SC S.S. SRL a

solicitat instanței anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a

contravenției din 10 octombrie 2011 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A.

CESTRIN, întrucât prepusul petentei a circulat fără rovinietă.

Prin Sentința nr. 341

din 3 februarie 2012, Judecătoria Tulcea a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu în raport de prevederile art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001, reținându-se competentă teritorial instanța în

circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția.

Prin Încheierea din

18 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu și-a declinat, la rândul său, competența

în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând că în cauză devin incidente

dispozițiile art. III și art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1

februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 10

1

din

O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, reținându-se astfel ca fiind

competentă judecătoria în circumscripția căreia se află sediul petentei.

Prin Sentința nr.

2971 din 13 septembrie 2013, Judecătoria Tulcea și-a declinat, din nou,

competența în favoarea Judecătoriei Cornetu reținând că, în prezenta cauză, se

pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2

din 1 februarie 2013 și, implicit, a aplicării în timp a legii și că raportului

juridic dedus judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. 32 din O.G. nr.

2/2001, ce stabilesc o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în a

cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Constatând ivit conflictul

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea

și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia

contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând, așadar, distincția

între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și

fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"

și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod

unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1)

se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,

nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și

proceselor în alte materii.

Așadar, de vreme ce art.

XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea competenței în această

materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite de art. 725 alin. (2) C.

proc. civ., doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de

competență, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, la data de 11 mai 2012.

Locul săvârșirii

contravenției reținute în sarcina petentei a fost A2 km 12 + 450 m, localitatea

Glina, județul Ilfov, care se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa

încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32

alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al

competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 4 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ