ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5003/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5003/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
de competență constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Cornetu la data de 11 mai 2012, petenta SC W. SRL a solicitat
instanței anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a
contravenției din 10 aprilie 2012 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A.
CESTRIN, întocmit întrucât prepusul petentei a circulat fără rovinietă.
Prin Sentința nr.
4375 din 5 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea în raport de prevederile art. XXIII
alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri
pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
raportat la art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea
tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri
naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1
februarie 2013, reținându-se competentă teritorial instanța în circumscripția
căreia se află sediul contravenientului.
Prin Sentința nr.
2985 din 16 septembrie 2013, Judecătoria Tulcea și-a declinat, la rândul său,
competența în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că se pune problema
interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2 din 1
februarie 2013 și, implicit, a aplicării în timp a legii, considerându-se că în
speță este competentă teritorial exclusiv judecătoria în a cărei circumscripție
a fost săvârșită contravenția și, constatând ivit conflictul negativ de
competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând lucrările
dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal
de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în
a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și
pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)
care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10
1
:
"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,
însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce
la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul
contravenientul."
Această normă de
competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este
cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de
Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și
în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând, așadar,
distincția între cele două materii.
Însă, potrivit
dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul
Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și
căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de
judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a
competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite
competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin.
(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce
cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și
fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei
legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"
și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia
contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a
prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt
de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
Drept urmare, din
interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că
art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în
materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie
contravențională. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi
interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări
în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ
și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII
alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ
și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi
aplicabile și proceselor în alte materii.
Așadar, de vreme ce
art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia
contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea
competenței în această materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite
de art. 725 alin. (2) C. proc. civ., doar proceselor începute după intrarea în
vigoare a noii norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.
Or, în speță,
plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.
2/2013, la data de 11 mai 2012.
Locul săvârșirii
contravenției reținute în sarcina petentei a fost A2 km 12 + 450 m, localitatea
Glina, județul Ilfov, care se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa
încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32
alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al
competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Față de cele ce
preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în
favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 4 noiembrie 2013.
Procesat
de GGC - AZ