ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3771/2013

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată

la Judecătoria Tulcea sub nr. 7613/327 din 28 octombrie 2011 petenta SC S.S. SA

a contestat procesul verbal de contravenție seria XX. nr. X1 din 10 octombrie 2011,

procesul verbal seria YY. nr. Y1 din 10 octombrie 2011 și procesul verbal seria

ZZ nr. Z1 din 10 octombrie 2011 emise de intimata Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN, prin care a fost amendată cu suma

de 2250 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) din O.G. 15/2002.

Judecătoria Tulcea, prin

sentința nr. 73 din 13 ianuarie 2013, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Judecătoriei

Cornetu, considerând că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza raportat

la dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat

la art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare

și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum

a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 08.02.2013 și, prin încheierea din 21.03.2013,

a scos cauza de pe rol și a trimis-o, pe cale administrativă, Judecătoriei Tulcea,

în temeiul art. III, coroborat cu art. XXIII, alin. (1) și alin. (4) din Legea

nr. 2/2013.

Judecătoria Tulcea, prin

încheierea din 22 mai 2013, a constatat ivit conflictul negativ de competență și

a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra

acestuia, reținând că, în prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 și, implicit, a aplicării

în timp a legii.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este plângerea

contravențională prin care au fost contestate procesul-verbal de constatare și sancționare

a contravenției seria XX. nr. X1 din 10 octombrie 2011, procesul verbal seria YY.

nr. Y1 din 10 octombrie 2011 și procesul verbal seria ZZ nr. Z1 din 10

octombrie 2011, întocmite de

intimata

C.N.A.D.N.R. - S.A.

Prin aceste procese-verbale

încheiate la data de 10 octombrie 2011, la sediul agentului constatator, s-a reținut

că la datele de 11 aprilie 2011, 13 aprilie 2011 și respectiv 15 aprilie 2011, pe

autostrada A2 km 12+450m, localitatea G., județul Ilfov, vehiculul, aparținând SC

S.S. SA ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea

foto.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce, după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din

Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele

reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor

în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013,

nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de

28 octombrie 2011. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a

fost A2 km 12+450m, localitatea G., județul Ilfov, zonă situată în circumscripția

Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze

cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul

absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced,

soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia

urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 13 septembrie 2013.