ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3150/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3150/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iunie 2012 și sub nr. 5058/2

reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul H.P. pentru ca, prin

sentința ce se va pronunța, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al

Securității.

În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea

din 7 august 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul T.G.C., s-a solicitat

verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității,

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează.

Au fost invocate prevederile art. 1 alin. (7)

din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări.

Reclamantul a precizat că verificarea se

extinde asupra întregii activități desfășurate și nu numai la persoana care a

solicitat verificarea calității de lucrători ai Securității pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei în cauză.

S-a arătat că din cuprinsul notei de

constatare din 2 mai 2012, precum și al înscrisurilor pe care le-a atașat

acțiunii, domnul H.P. având gradele de căpitan (1981), maior (1985, 1986),

locotenent colonel (1988, 1989) și funcția de șef al Serviciului 3 (1985, 1986,

1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Maramureș, a

raportat superiorilor săi atitudinea "reprobabilă" a unui tânăr

întâlnit în tren (ruta București - Baia Mare) în datele de 7 februarie 1981 și

6 aprilie 1981.

Pe baza celor semnalate de către pârât și

citate în detaliu mai sus, acesta a solicitat "măsuri de identificare și

tragerea la răspundere a celui în cauză". Drept consecință, persoana

respectivă a fost identificată, iar la data de 10 mai 1982, șeful Securității

Maramureș a aprobat urmărirea informativă și punerea în dezbaterea colectivului

de oameni ai muncii din U.U.M.R. Baia Mare.

Urmărirea începută ca și consecință a celor

raportate de către pârât a continuat până în anul 1989.

Mai mult, s-a arătat că în contextul

supravegherii unui adept al grupării "M.T.", pârâtul a aprobat

începerea urmăririi unei persoane identificată ca legătură a acestuia; astfel,

a aprobat o serie de măsuri precum: interceptarea convorbirilor telefonice și

ambientale, precum și a corespondenței; percheziții secrete la domiciliul

obiectivului.

Reclamantul a precizat că sunt de reținut și

instrumentările întreprinse de către pârât în dosarul de urmărire a unui medic,

semnalat că intenționa să rămână ilegal în străinătate potrivit dosarului fond

informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Reclamantul a opinat că activitățile

desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au

suprimat următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv

dreptul la inviolabilitatea domiciliului, la secretul corespondenței și al

convorbirilor telefonice, viață privată, prevăzute de art. 32, art. 33 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera exprimare, prevăzut de

art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.

art. 1 alin. (7) și alin. (8), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin.

(1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, coroborate cu art. 27 alin. (1) și alin. (5) și art. 35 alin. (5)

lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, adoptat prin Hotărârea Colegiului Nr.

2/2008, publicat în M. Of. al României Nr. 18/09.01.2009 precum și pe

dispozițiile art. 112 al C. proc. civ.

Pârâtul a depus la 10 septembrie 2012

întâmpinare prin care a invocat faptul că activitatea sa în cadrul fostei

Securități a fost pe linie de contraspionaj începând cu 1966 până la Revoluție.

A mai arătat că și-a desfășurat activitatea

conform prevederilor legale de la acea dată, a ordinelor și regulamentelor

militare.

Prin Sentința nr. 7110 din 12 decembrie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității împotriva pârâtului H.P.; s-a constatat calitatea de

lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul H.P.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de

apel a reținut că pârâtul a avut gradele de căpitan (1981), maior (1985, 1986),

locotenent colonel (1988, 1989) și funcția de șef al Serviciului 3 (1985, 1986,

1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Maramureș, fiind

îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

"calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989".

S-a reținut că din nota informativă de la

dosar reiese că pârâtul a avut în lucru pe numitul T., primind note informative

și instruind sursa "L.", iar că din nota de relații și din înscrisul

de la fila următoare reiese că a fost interceptată corespondența numitului T.G.

S-a concluzionat că acțiunea de verificare a

pârâtului a pornit de la dosarul în care numitul T.G.C. a solicitat verificarea

calității de lucrători ai Securității pentru ofițerii și subofițerii care au

instrumentat acel dosar.

În privința numitului S.D. s-a reținut că

pârâtul a fost acela care a sesizat și a propus măsuri de identificare și

tragere la răspundere a persoanei respective prin raportul informativ de la

dosar.

Urmare a rapoartelor întocmite de pârât

persoanei în cauză i s-a deschis dosar de urmărire operativă (raportul de la

dosar) și ulterior s-a și propus punerea în dezbaterea colectivului de oameni

ai muncii de la locul de muncă.

S-a mai reținut că în cazul în care era

urmărit numitul RVE, persoană cu activități ostile, pârâtul a fost de acord cu

măsurile propuse de începerea urmăririi informative asupra numitului BGA pentru

că avea păreri specifice sectei (Meditația transcendentală), precum și pentru

comentariile negative la aspecte din țară, fiind propusă interceptarea

corespondentei, percheziție secretă, interceptarea convorbirilor telefonice.

Cu privire la numitul T.I. (T.) s-a arătat în

sentința atacată că pârâtul a aprobat un raport cu propunerea de luare în lucru

prin mapa de verificare a persoanei respective pentru că avea relații

neoficiale cu cetățeni vest germani, și că este suspectat că are intenția de a

rămâne ilegal în străinătate.

A susținut judecătorul fondului că aceste

activități se înscriu între acțiunile pe care regimul totalitar comunist le

promova în scopul menținerii regimului și a imaginii pe care acesta dorea să o

promoveze de societate perfectă, pârâtul contribuind cu măsuri, propuneri la

înfăptuirea politicii de partid și de stat în sensul creării imaginii unei

societăți perfecte prin măsuri împotriva persoanelor care exprimau fățiș

poziții contrare regimului totalitar, politicii de partid și de stat sau care

ar fi dorit să părăsească țara.

S-a mai arătat în sentința atacată că

măsurile dispuse de pârât încalcă atât dreptul la viața privată în privința

numiților T.G.S., S.D., R.V.E., B.G.A. și T.I., drept prevăzut de art. 17 din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dar și de

Constituția României în vigoare la acea dată (din 1965), art. 32 și 33

referitoare la secretul corespondenței și convorbirilor telefonice, cât și la

libera exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 19 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice și art. 28 din Constituția

României de la acea data în privința numiților S.D., R.V.

În fine, judecătorul fondului a concluzionat

că nu se pot reține susținerile pârâtului în sensul că dacă activitatea sa era

în conformitate cu fișa postului și cu regulamentele și ordinele interne și

instrucțiunile în vigoare la acel moment atunci nu s-ar putea constata că

acesta are calitatea de lucrător al Securității în sensul dispozițiilor O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât intenția cetățenilor români de a rămâne în străinătate,

exprimarea unor nemulțumiri nu au nicio legătură cu intenția de a organiza ori

desfășura activități îndreptate împotriva siguranței naționale ori ordinii

publice.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

pârâtul H.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

recurentul-pârât a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a admis

acțiunea CNAS și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl

privește pe acesta, deși în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru reținerea acestei

calități.

Totodată, recurentul-pârât a arătat că și-a

desfășurat activitatea conform prevederilor legale de la acea dată, a ordinelor

și a regulamentelor militare, îndeplinind atribuții de contrainformații în

cadrul Securității Statului.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor

formulate de recurent, a întâmpinării cât și potrivit art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat,

pentru argumentele expuse în continuare.

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ

competentă în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect

constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât H.P.

Astfel cum rezultă din acțiunea în constatare

formulată de intimatul C.N.S.A.S., verificările au fost efectuate ca urmare a

solicitării formulate în acest sens de către domnul T.G.C. (dosar fond) sub

aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ

(cotă C.N.S.A.S.). Cu toate acestea, în cuprinsul notei de constatare din 2 mai

2012 întocmite de Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S. la pct. 5

"Procesarea materialului arhivistic până la data de 2 mai 2012 din care

rezultă următoarele documente, emise sau avizate de persoana verificată se face

trimitere nu numai la dosarul x titular T.G.C. ci și la alte trei dosare (nr. y

titular S.D., nr. z titular R.V.E. și nr. w titular T.I.) fără a se face dovada

însă, că persoanele urmărite în respectivele dosare au formulat cereri de

verificare.

În conformitate cu jurisprudența sa constantă

în materie cât și cu soluția de principiu de unificare a practicii plenului

Secției de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că prin

hotărârea recurată, prima instanță a stabilit în mod eronat că verificarea

calității de lucrător al Securității se face prin raportarea la întreaga activitate

a persoanei verificate astfel cum rezultă din documentele aflate în arhiva

C.N.S.A.S. și nu se limitează doar la activitățile derulate de persoana

verificată în legătură cu dosarele celor care au formulat cerere de verificare.

Această interpretare este eronată în raport

de dispozițiile art. 1 alin. (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (7) din

ordonanță "persoana subiect a unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului".

Art. 1 alin. (9) din Ordonanță, precizează

faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se

face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din reglementările citate, rezultă cu

claritate că în privința constatării calității de lucrător al Securității

verificărilor C.N.S.A.S. sunt limitate la persoanele care au contribuit la

instrumentarea dosarelor autorilor cererilor de verificare (sau a succesorilor

acestora, precizați la art. 1 alin. (8) din ordonanța de urgență).

În ceea ce privește sfera verificării

calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului,

respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, iar nu a altor persoane.

Legea în materie a statuat că verificarea

calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al

solicitantului iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au

cerut verificarea, nici un text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea

verificării acestei calități cu privire la alte persoane decât solicitantul,

presupuse a fi subiect ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste

persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Astfel cum rezultă din nota de constatare,

singurul document relevant indicat este rezoluția olografă a intimatului-pârât

pe nota de relații din 8 noiembrie 1989 și transmisă Inspectoratului Județean

Maramureș.

Toate celelalte dosare menționate în aceeași

notă precum și înscrisurile provenind din arhive pe care se întemeiază

argumentația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și

care au fost reținute în mod eronat de către instanța de fond ca fiind

doveditoare în ceea ce privește calitatea recurentului de lucrător al

Securității, exced prezentei cauze, întrucât nu s-a dovedit că persoanele

urmărite (ori succesorii prevăzuți de lege) au formulat solicitare, în

conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând conținutul unicului document care

ar avea aptitudinea să atragă constatarea calității de lucrător al Securității,

Înalta Curte constată că simpla rezoluție olografă a recurentului-pârât pe nota

de relații din 8 ianuarie 1989 (dosar fond) prin care acesta dispune în sarcina

unor subordonați analizarea materialului și formularea unor propuneri, nu

justifică îndeplinirea condițiilor impuse prin dispozițiile art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008.

Nota de relații în cauză reprezintă o

comunicare oficială între Unitatea x a Ministerului de Interne către

Inspectoratul Județean Maramureș din care rezultă că urmare a interceptării

unei corespondențe oficiale expediate de Primăria din Castellanza, T.G. a fost

invitat să participe la cea de-a IV-a Expoziție Internațională de Sculptură

Mică și a III-a Expoziție Internațională de Sculptură în Aer Liber, în perioada

6 mai - 25 iunie 1989.

Simpla rezoluție cu conținutul mai sus

precizat a recurentului-pârât nu poate justifica susținerile intimatului

potrivit cărora acesta a desfășurat activități prin care a suprimat sau

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul normei

legale.

În condițiile în care din probele

administrate în cauză nu rezultă că în instrumentarea dosarului petiționarului

T.G.C. recurentul-pârât a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, se constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru stabilirea calității

de lucrător al Securității.

Pentru considerentele anterior expuse,

instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat,

va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de H.P. împotriva

Sentinței nr. 7110 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea în constatare formulată de Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

septembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL