ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3150/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iunie 2012 și sub nr. 5058/2 reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul H.P. pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea din 7 august 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul T.G.C., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează.

Au fost invocate prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări. Reclamantul a precizat că verificarea se extinde asupra întregii activități desfășurate și nu numai la persoana care a solicitat verificarea calității de lucrători ai Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei în cauză. S-a arătat că din cuprinsul notei de constatare din 2 mai 2012, precum și al înscrisurilor pe care le-a atașat acțiunii, domnul H.P.

având gradele de căpitan (1981), maior (1985, 1986), locotenent colonel (1988, 1989) și funcția de șef al Serviciului 3 (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Maramureș, a raportat superiorilor săi atitudinea "reprobabilă" a unui tânăr întâlnit în tren (ruta București - Baia Mare) în datele de 7 februarie 1981 și 6 aprilie 1981. Pe baza celor semnalate de către pârât și citate în detaliu mai sus, acesta a solicitat "măsuri de identificare și tragerea la răspundere a celui în cauză". Drept consecință, persoana respectivă a fost identificată, iar la data de 10 mai 1982, șeful Securității Maramureș a aprobat urmărirea informativă și punerea în dezbaterea colectivului de oameni ai muncii din U.U.M.R.

Baia Mare. Urmărirea începută ca și consecință a celor raportate de către pârât a continuat până în anul 1989. Mai mult, s-a arătat că în contextul supravegherii unui adept al grupării "M.T.", pârâtul a aprobat începerea urmăririi unei persoane identificată ca legătură a acestuia; astfel, a aprobat o serie de măsuri precum: interceptarea convorbirilor telefonice și ambientale, precum și a corespondenței; percheziții secrete la domiciliul obiectivului. Reclamantul a precizat că sunt de reținut și instrumentările întreprinse de către pârât în dosarul de urmărire a unui medic, semnalat că intenționa să rămână ilegal în străinătate potrivit dosarului fond informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Reclamantul a opinat că activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au suprimat următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la inviolabilitatea domiciliului, la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, viață privată, prevăzute de art. 32, art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1 alin. (7) și alin. (8), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, coroborate cu art. 27 alin. (1) și alin. (5) și art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, adoptat prin Hotărârea Colegiului Nr. 2/2008, publicat în M. Of. al României Nr. 18/09.01.2009 precum și pe dispozițiile art. 112 al C. proc. civ. Pârâtul a depus la 10 septembrie 2012 întâmpinare prin care a invocat faptul că activitatea sa în cadrul fostei Securități a fost pe linie de contraspionaj începând cu 1966 până la Revoluție. A mai arătat că și-a desfășurat activitatea conform prevederilor legale de la acea dată, a ordinelor și regulamentelor militare.

Prin Sentința nr. 7110 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva pârâtului H.P.; s-a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul H.P. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că pârâtul a avut gradele de căpitan (1981), maior (1985, 1986), locotenent colonel (1988, 1989) și funcția de șef al Serviciului 3 (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Maramureș, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind "calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989". S-a reținut că din nota informativă de la dosar reiese că pârâtul a avut în lucru pe numitul T., primind note informative și instruind sursa "L.", iar că din nota de relații și din înscrisul de la fila următoare reiese că a fost interceptată corespondența numitului T.G. S-a concluzionat că acțiunea de verificare a pârâtului a pornit de la dosarul în care numitul T.G.C. a solicitat verificarea calității de lucrători ai Securității pentru ofițerii și subofițerii care au instrumentat acel dosar. În privința numitului S.D.

s-a reținut că pârâtul a fost acela care a sesizat și a propus măsuri de identificare și tragere la răspundere a persoanei respective prin raportul informativ de la dosar. Urmare a rapoartelor întocmite de pârât persoanei în cauză i s-a deschis dosar de urmărire operativă (raportul de la dosar) și ulterior s-a și propus punerea în dezbaterea colectivului de oameni ai muncii de la locul de muncă. S-a mai reținut că în cazul în care era urmărit numitul RVE, persoană cu activități ostile, pârâtul a fost de acord cu măsurile propuse de începerea urmăririi informative asupra numitului BGA pentru că avea păreri specifice sectei (Meditația transcendentală), precum și pentru comentariile negative la aspecte din țară, fiind propusă interceptarea corespondentei, percheziție secretă, interceptarea convorbirilor telefonice.

Cu privire la numitul T.I. (T.) s-a arătat în sentința atacată că pârâtul a aprobat un raport cu propunerea de luare în lucru prin mapa de verificare a persoanei respective pentru că avea relații neoficiale cu cetățeni vest germani, și că este suspectat că are intenția de a rămâne ilegal în străinătate. A susținut judecătorul fondului că aceste activități se înscriu între acțiunile pe care regimul totalitar comunist le promova în scopul menținerii regimului și a imaginii pe care acesta dorea să o promoveze de societate perfectă, pârâtul contribuind cu măsuri, propuneri la înfăptuirea politicii de partid și de stat în sensul creării imaginii unei societăți perfecte prin măsuri împotriva persoanelor care exprimau fățiș poziții contrare regimului totalitar, politicii de partid și de stat sau care ar fi dorit să părăsească țara.

S-a mai arătat în sentința atacată că măsurile dispuse de pârât încalcă atât dreptul la viața privată în privința numiților T.G.S., S.D., R.V.E., B.G.A. și T.I., drept prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dar și de Constituția României în vigoare la acea dată (din 1965), art. 32 și 33 referitoare la secretul corespondenței și convorbirilor telefonice, cât și la libera exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și art. 28 din Constituția României de la acea data în privința numiților S.D., R.V. În fine, judecătorul fondului a concluzionat că nu se pot reține susținerile pârâtului în sensul că dacă activitatea sa era în conformitate cu fișa postului și cu regulamentele și ordinele interne și instrucțiunile în vigoare la acel moment atunci nu s-ar putea constata că acesta are calitatea de lucrător al Securității în sensul dispozițiilor O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât intenția cetățenilor români de a rămâne în străinătate, exprimarea unor nemulțumiri nu au nicio legătură cu intenția de a organiza ori desfășura activități îndreptate împotriva siguranței naționale ori ordinii publice. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul H.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea CNAS și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe acesta, deși în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, pentru reținerea acestei calități. Totodată, recurentul-pârât a arătat că și-a desfășurat activitatea conform prevederilor legale de la acea dată, a ordinelor și a regulamentelor militare, îndeplinind atribuții de contrainformații în cadrul Securității Statului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a întâmpinării cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, pentru argumentele expuse în continuare. Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât H.P.

Astfel cum rezultă din acțiunea în constatare formulată de intimatul C.N.S.A.S., verificările au fost efectuate ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către domnul T.G.C. (dosar fond) sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.). Cu toate acestea, în cuprinsul notei de constatare din 2 mai 2012 întocmite de Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S. la pct. 5 "Procesarea materialului arhivistic până la data de 2 mai 2012 din care rezultă următoarele documente, emise sau avizate de persoana verificată se face trimitere nu numai la dosarul x titular T.G.C.

ci și la alte trei dosare (nr. y titular S.D., nr. z titular R.V.E. și nr. w titular T.I.) fără a se face dovada însă, că persoanele urmărite în respectivele dosare au formulat cereri de verificare. În conformitate cu jurisprudența sa constantă în materie cât și cu soluția de principiu de unificare a practicii plenului Secției de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că prin hotărârea recurată, prima instanță a stabilit în mod eronat că verificarea calității de lucrător al Securității se face prin raportarea la întreaga activitate a persoanei verificate astfel cum rezultă din documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. și nu se limitează doar la activitățile derulate de persoana verificată în legătură cu dosarele celor care au formulat cerere de verificare.

Această interpretare este eronată în raport de dispozițiile art. 1 alin. (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. (7) din ordonanță "persoana subiect a unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului". Art. 1 alin. (9) din Ordonanță, precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din reglementările citate, rezultă cu claritate că în privința constatării calității de lucrător al Securității verificărilor C.N.S.A.S. sunt limitate la persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor autorilor cererilor de verificare (sau a succesorilor acestora, precizați la art. 1 alin. (8) din ordonanța de urgență). În ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu a altor persoane. Legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea, nici un text din O.U.G.

nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării acestei calități cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi subiect ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens. Astfel cum rezultă din nota de constatare, singurul document relevant indicat este rezoluția olografă a intimatului-pârât pe nota de relații din 8 noiembrie 1989 și transmisă Inspectoratului Județean Maramureș. Toate celelalte dosare menționate în aceeași notă precum și înscrisurile provenind din arhive pe care se întemeiază argumentația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și care au fost reținute în mod eronat de către instanța de fond ca fiind doveditoare în ceea ce privește calitatea recurentului de lucrător al Securității, exced prezentei cauze, întrucât nu s-a dovedit că persoanele urmărite (ori succesorii prevăzuți de lege) au formulat solicitare, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008. Analizând conținutul unicului document care ar avea aptitudinea să atragă constatarea calității de lucrător al Securității, Înalta Curte constată că simpla rezoluție olografă a recurentului-pârât pe nota de relații din 8 ianuarie 1989 (dosar fond) prin care acesta dispune în sarcina unor subordonați analizarea materialului și formularea unor propuneri, nu justifică îndeplinirea condițiilor impuse prin dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Nota de relații în cauză reprezintă o comunicare oficială între Unitatea x a Ministerului de Interne către Inspectoratul Județean Maramureș din care rezultă că urmare a interceptării unei corespondențe oficiale expediate de Primăria din Castellanza, T.G.

a fost invitat să participe la cea de-a IV-a Expoziție Internațională de Sculptură Mică și a III-a Expoziție Internațională de Sculptură în Aer Liber, în perioada 6 mai - 25 iunie 1989. Simpla rezoluție cu conținutul mai sus precizat a recurentului-pârât nu poate justifica susținerile intimatului potrivit cărora acesta a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul normei legale. În condițiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă că în instrumentarea dosarului petiționarului T.G.C. recurentul-pârât a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, se constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru stabilirea calității de lucrător al Securității. Pentru considerentele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de H.P. împotriva Sentinței nr. 7110 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în constatare formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL