ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2755/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1280 din 13 februarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, s-au admis recursurile declarate de D.G.F.P. Dolj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului Calafat, Societatea Națională T.R. SA și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor împotriva deciziei nr. 241 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. De asemenea, s-a luat act de reiragerea recursului reclamantului N.V.G.V. declarat împotriva aceleiași decizii. În motivarea deciziei, instanța a reținut că aspectele de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite și, ca atare, nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii.

Împotriva acestei decizii, la data de 30 septembrie 2015 reclamantul a formulat cerere de revizuire, fără a indica vreun temei de drept, cererea fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. 3546/1/2015. Prin întâmpinările depuse intimații Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Dolj, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Dolj, Societatea Națională T.R. SA și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au invocat tardivitatea cererii de revizuire și inadmisibilitatea acestei căi de atac. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până la acel moment. Prin urmare, din analiza textului legal citat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus o condiție imperativă și anume, ca această instanță să fi evocat fondul.

Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, netacând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost admis, iar cauza trimisă spre rejudecare, în această ipoteză calea de atac fiind inadmisibilă. Dacă s-ar admite formularea unei cereri de revizuire și împotriva deciziilor pronunțate în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căilor de atac potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

În speță, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de recurs, decizie prin care s-au admis recursurile declarate intimați, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare și s-a luat act de retragerea recursului declarat de reclamant, astfel că nu se poate reține faptul că instanța de recurs a pronunțat ca însăși o hotărâre asupra fondului cauzei. Întrucât prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanța supremă nu a stabilit o altă stare de fapt, nu a aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite și nici nu a dat o dezlegare raportului juridic dedus judecății, decizia atacată nu întrunește cerințele legale în raport de care să poată fi supusă revizuirii, întrucât, deși este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul, împrejurare care conduce la soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. Mai mult, din decizia a cărei anulare se solicită rezultă că reclamantul a renunțat la judecata recursului. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile simt limitate la admisibilitatea revizuirii (...)". Pe temeiul de drept sus-rnenționat, coroborat cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul N.V.G.V. împotriva deciziei nr. 1280 din 13 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2015.