ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 659/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 659/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 659/2015
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2825 din 01 octombrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 9/2013 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei decizii SC A. SA prin administrator judiciar SC B. SA a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut, în esență, că instanța a omis să verifice prevederile Legii nr. 85/2006 aspect ce a condus la pronunțarea Deciziei nr. 2825 din 01 octombrie 2014, instanța de recurs, dat fiind situația recurentei, respectiv persoana juridică aflată în procedura insolvenței/reorganizare, trebuia să dea eficiență maximă prevederilor Legii nr. 85/2006.
În opinia recurentei, taxa judiciară de timbru nu era datorată fiind aplicabilă prevederea art. 77 din Legea nr. 85/2006, instanța de recurs aplicând în mod eronat prevederile Legii nr. 146/1997.
Pentru aceste motive contestatoarea consideră că, este întemeiată contestația în anulare solicitând anularea deciziei contestate și rejudecând cauza să se dea eficiență prevederilor art. 36 coroborat cu art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Examinând decizia contestată în raport de motivele contestației în anulare, astfel cum au fost dezvoltate, Înalta Curte, constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale care reglementează această cale extraordinară de atac, cerințe prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., temeiul de drept invocat de contestator, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale."
În ipoteza acestei prevederi legale se încadrează greșelile materiale evidente, legate de aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât au dus la pronunțarea unei soluții greșite, pe calea contestației în anulare nefiind posibilă remedierea unor greșeli vizând aprecierea probelor sau interpretarea unor dispoziții legale.
Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează însă în niciuna din ipotezele prevăzute de textul art. 318 C. proc. civ.
În realitate, contestatoarea nu au avut în vedere faptul că se află într-o cale extraordinară de atac și că motivele pentru exercitarea acesteia sunt de strictă interpretare.
Nu poate fi avută în vedere susținerea contestatorului potrivit căreia SC A. SA prin administrator judiciar SC B. SA era scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de recurs, până la data de 01 octombrie 2014 administratorul judiciar al societății nu a depus declarație de însușire a recursului declarat de societate în nume propriu, astfel că nu operează scutirea legală de plată a taxelor judiciare conform art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Înalta Curte, apreciază că, față de exigența textului de lege arătat, contestația în anulare de față nu poate fi primită, reținând în acest sens că instanța de recurs a procedat, în mod corect la aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel fiind Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciuna din situațiile de admitere a contestației în anulare reglementate de art. 318, teza I C. proc. civ.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA - prin administrator judiciar SC B. SA București împotriva Deciziei nr. 2825 din 1 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.