ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5181/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5181/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul E.V.D. în contradictoriu cu
pârâta A.N.V., a solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța,
să se dispună anularea actului administrativ cu caracter individual reprezentat
de ordinul din 02 august 2011 emis de Vicepreședintele A.N.A.F. care conduce A.N.V..
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public și a
ocupat funcția publică de execuție de controlor vamal grad profesional
superior, gradația 5, clasa de salarizare 32, la Compartimentul Control fizic
din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați.
Potrivit art. 1 din ordinul
din 02 august 2011 al Vicepreședintelui A.N.A.F., care conduce A.N.V., începând
cu data de 08 august 2011 a fost eliberat din funcția publică de execuție cu
consecința încetării raporturilor de serviciu.
Apreciind că acest act
administrativ unilateral a fost emis în mod nelegal și abuziv, a solicitat pe calea
procedurii administrative prealabile, anularea de către instituția emitentă - A.N.V.
Curtea de Apel Galați,
secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 203 din 23
aprilie 2012 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că actul administrativ individual de eliberare din funcție, a
fost emis
de pârâta A.N.V. în mod legal și temeinic, în
limita competențelor ce i-au fost conferite prin actul normativ care reglementează
organizarea și funcționarea A.N.V., că măsura reorganizării a fost una reală și
a presupus suprimarea a peste 1.400 de posturi, din toate structurile subordonate
instituției pârâte, că luând la cunoștință de urmările ce decurgeau din aprobarea
noilor state de funcții, reclamantul a optat în deplină cunoștință de cauză și de
bună voie pentru a participa la testarea profesională organizată în baza unui regulament
valabil pentru toți funcționarii publici ale căror funcții au făcut obiectul reorganizării
și, că la această testare reclamanta a obținut un rezultat inferior contracandidaților
săi.
Pe cale de
consecință, constatând că actul administrativ individual de eliberare din funcția
publică a fost emis în urma unui proces transparent de selecție impus de Legea
nr. 188/1999, ce a asigurat șanse egale pentru toți participanții, în baza și în
aplicarea ordinelor emise de instituția publică ierarhic superioară care la rândul
ei a acționat în baza prevederilor H.G. nr. 565/2011, Curtea consideră că nu sunt
elemente de fapt sau de drept care să justifice anularea ordinului de eliberare
din funcția publică, acțiunea reclamantului urmând a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamantul E.V.D.
Recurentul a susținut,
în esență, următoarele critici:
a) Instanța de fond a
apreciat în mod greșit că cele două ordine emise de către Președintele A.N.A.F.
sunt acte administrative individuale, deoarece atâta vreme cât prin actul administrativ
se stabilesc norme ce trebuiesc respectate de un număr mai mare de persoane, actul
respectiv are un caracter normativ iar nu jurisdicțional și trebuie publicat pentru
a fi adus la cunoștința acelui grup limitat și bine determinat de persoane, pentru
a le fi opozabil.
b) În mod greșit instanța
de fond a reținut că în speță este vorba de un proces de reorganizare și nu de ocuparea
unei funcții publice, când în realitate este vorba despre modul în care s-a realizat
procesul de reorganizare a A.N.V. și a structurilor subordonate acesteia.
c) Instanța de fond a
reținut în mod greșit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile H.G. nr. 611/2008
invocate de reclamant, afirmație care nu are nici-un suport legal.
d) Instanța de fond nu
s-a pronunțat asupra apărărilor reclamantei, deși chiar și în ipoteza în care s-ar
admite că nu existau prevederi legale exprese cu privire la modalitatea de organizare
și desfășurare a examenului, dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile
legislației muncii și cu reglementările de drept comun după caz.
Recursul este nefondat.
Prin ordinul din 2 august
2011, emis de vicepreședintele A.N.A.F. s-a dispus începând cu data de 8 august
2011 încetarea raportului de serviciu și eliberarea recurentului-reclamant din funcția
publică teritorială de execuție de controlor vamal, grad profesional superior, gradația
5, clasa de salarizare 32, în cadrul D.J.A.O.V. Galați, în temeiul art. 97 lit.
c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată (r2), cu modificările
și completările ulterioare.
Ordinul susmenționat a
fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V.,
cu modificările și completările ulterioare, precum și a ordinelor emise de președintele
A.N.A.F., și având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională
desfășurat în perioada 18-29 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante
din cadrul A.N.V.
Criticile potrivit cărora
preavizul trebuia eliberat ulterior ordinului de eliberare din funcție nu sunt întemeiate,
acesta fiind emis și menționat în actul de eliberare din funcție.
Sunt neîntemeiate și criticile
privind nulitatea ordinelor, pentru motivul nepublicării în M. Of.
Ordinele respective privesc
aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central și teritorial al A.N.V.,
organigrama, respectiv aprobarea statului de funcții al A.N.V. și a structurilor
subordonate, reprezentând acte administrative cu caracter individual, întrucât sunt
date pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009,
așa cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011; așa fiind, nu a
existat obligația legală de publicare a celor două ordine în M. Of. al României,
Partea I, așa cum, fără temei, susține recurentul-reclamant.
În ceea ce privește necesitatea
organizării examenului, rezultă că pentru situația vizată, în care se aflau mai
mulți funcționari publici, au devenit incidente dispozițiile art. 100 alin. (3)
din Legea nr. 188/1999, care prevăd organizarea unui examen de departajare la care
recurentul-reclamant s-a poziționat pe un loc inferior celui declarat câștigător,
obținând punctajul final de 140 puncte - „respins”.
De asemenea, contrar susținerilor
recurentului, legalitatea actului de eliberare din funcție nu poate fi pusă la îndoială,
el fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Conform acestor dispoziții
legale, „
Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral
nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul
nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte
juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată
prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate
în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse
de acestea”.
În
ceea ce privește susținerea reclamantului referitoare la indicarea ca temei legal
a dispozițiilor H.G. nr. 611/2008 chiar de către comisiile de examen, instanța de
fond a reținut, în mod corect, că în cazul în care doi sau mai mulți candidați obțin
punctaje egale, în mod corect soluționarea unei astfel de situații s-a făcut prin
trimitere la norma generală, respectiv H.G. nr. 611/2008.
Pentru considerentele
arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind incident
niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., Înalta
Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod, coroborat cu
art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de E.V.D. împotriva sentinței civile nr. 203 din 23 aprilie 2012 a Curții de Apel
Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 decembrie 2012.