ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.12.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5181/2012

HOTĂRÂRE
06.12.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5181/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul E.V.D. în contradictoriu cu

pârâta A.N.V., a solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța,

să se dispună anularea actului administrativ cu caracter individual reprezentat

de ordinul din 02 august 2011 emis de Vicepreședintele A.N.A.F. care conduce A.N.V..

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public și a

ocupat funcția publică de execuție de controlor vamal grad profesional

superior, gradația 5, clasa de salarizare 32, la Compartimentul Control fizic

din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați.

Potrivit art. 1 din ordinul

din 02 august 2011 al Vicepreședintelui A.N.A.F., care conduce A.N.V., începând

cu data de 08 august 2011 a fost eliberat din funcția publică de execuție cu

consecința încetării raporturilor de serviciu.

Apreciind că acest act

administrativ unilateral a fost emis în mod nelegal și abuziv, a solicitat pe calea

procedurii administrative prealabile, anularea de către instituția emitentă - A.N.V.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 203 din 23

aprilie 2012 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că actul administrativ individual de eliberare din funcție, a

fost emis

de pârâta A.N.V. în mod legal și temeinic, în

limita competențelor ce i-au fost conferite prin actul normativ care reglementează

organizarea și funcționarea A.N.V., că măsura reorganizării a fost una reală și

a presupus suprimarea a peste 1.400 de posturi, din toate structurile subordonate

instituției pârâte, că luând la cunoștință de urmările ce decurgeau din aprobarea

noilor state de funcții, reclamantul a optat în deplină cunoștință de cauză și de

bună voie pentru a participa la testarea profesională organizată în baza unui regulament

valabil pentru toți funcționarii publici ale căror funcții au făcut obiectul reorganizării

și, că la această testare reclamanta a obținut un rezultat inferior contracandidaților

săi.

Pe cale de

consecință, constatând că actul administrativ individual de eliberare din funcția

publică a fost emis în urma unui proces transparent de selecție impus de Legea

nr. 188/1999, ce a asigurat șanse egale pentru toți participanții, în baza și în

aplicarea ordinelor emise de instituția publică ierarhic superioară care la rândul

ei a acționat în baza prevederilor H.G. nr. 565/2011, Curtea consideră că nu sunt

elemente de fapt sau de drept care să justifice anularea ordinului de eliberare

din funcția publică, acțiunea reclamantului urmând a fi respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul E.V.D.

Recurentul a susținut,

în esență, următoarele critici:

a) Instanța de fond a

apreciat în mod greșit că cele două ordine emise de către Președintele A.N.A.F.

sunt acte administrative individuale, deoarece atâta vreme cât prin actul administrativ

se stabilesc norme ce trebuiesc respectate de un număr mai mare de persoane, actul

respectiv are un caracter normativ iar nu jurisdicțional și trebuie publicat pentru

a fi adus la cunoștința acelui grup limitat și bine determinat de persoane, pentru

a le fi opozabil.

b) În mod greșit instanța

de fond a reținut că în speță este vorba de un proces de reorganizare și nu de ocuparea

unei funcții publice, când în realitate este vorba despre modul în care s-a realizat

procesul de reorganizare a A.N.V. și a structurilor subordonate acesteia.

c) Instanța de fond a

reținut în mod greșit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile H.G. nr. 611/2008

invocate de reclamant, afirmație care nu are nici-un suport legal.

d) Instanța de fond nu

s-a pronunțat asupra apărărilor reclamantei, deși chiar și în ipoteza în care s-ar

admite că nu existau prevederi legale exprese cu privire la modalitatea de organizare

și desfășurare a examenului, dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile

legislației muncii și cu reglementările de drept comun după caz.

Recursul este nefondat.

Prin ordinul din 2 august

2011, emis de vicepreședintele A.N.A.F. s-a dispus începând cu data de 8 august

2011 încetarea raportului de serviciu și eliberarea recurentului-reclamant din funcția

publică teritorială de execuție de controlor vamal, grad profesional superior, gradația

5, clasa de salarizare 32, în cadrul D.J.A.O.V. Galați, în temeiul art. 97 lit.

c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată (r2), cu modificările

și completările ulterioare.

Ordinul susmenționat a

fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V.,

cu modificările și completările ulterioare, precum și a ordinelor emise de președintele

A.N.A.F., și având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională

desfășurat în perioada 18-29 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante

din cadrul A.N.V.

Criticile potrivit cărora

preavizul trebuia eliberat ulterior ordinului de eliberare din funcție nu sunt întemeiate,

acesta fiind emis și menționat în actul de eliberare din funcție.

Sunt neîntemeiate și criticile

privind nulitatea ordinelor, pentru motivul nepublicării în M. Of.

Ordinele respective privesc

aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central și teritorial al A.N.V.,

organigrama, respectiv aprobarea statului de funcții al A.N.V. și a structurilor

subordonate, reprezentând acte administrative cu caracter individual, întrucât sunt

date pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009,

așa cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011; așa fiind, nu a

existat obligația legală de publicare a celor două ordine în M. Of. al României,

Partea I, așa cum, fără temei, susține recurentul-reclamant.

În ceea ce privește necesitatea

organizării examenului, rezultă că pentru situația vizată, în care se aflau mai

mulți funcționari publici, au devenit incidente dispozițiile art. 100 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999, care prevăd organizarea unui examen de departajare la care

recurentul-reclamant s-a poziționat pe un loc inferior celui declarat câștigător,

obținând punctajul final de 140 puncte - „respins”.

De asemenea, contrar susținerilor

recurentului, legalitatea actului de eliberare din funcție nu poate fi pusă la îndoială,

el fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale.

Conform acestor dispoziții

legale, „

Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral

nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul

nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte

juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată

prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate

în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse

de acestea”.

În

ceea ce privește susținerea reclamantului referitoare la indicarea ca temei legal

a dispozițiilor H.G. nr. 611/2008 chiar de către comisiile de examen, instanța de

fond a reținut, în mod corect, că în cazul în care doi sau mai mulți candidați obțin

punctaje egale, în mod corect soluționarea unei astfel de situații s-a făcut prin

trimitere la norma generală, respectiv H.G. nr. 611/2008.

Pentru considerentele

arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind incident

niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod, coroborat cu

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de E.V.D. împotriva sentinței civile nr. 203 din 23 aprilie 2012 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2426/2012
Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1.2. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată sub nr. 1110/44/2011, pe rolul C
ÎCCJ 2012-04-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1930/2012
Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele. I. Circumstanțele cauzei. I.l. Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de conten
ÎCCJ 2012-03-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1375/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta G.I. a chemat în judecată A.N.V., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea efectelor actului administrativ cu
ÎCCJ 2012-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3934/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pâr
ÎCCJ 2012-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3934/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pâr
Sursă