ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1161/2015

HOTĂRÂRE

28.04.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1161/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1161/2015

Asupra conflictului negativ de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. x/83/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL București și SC C. SRL Satu Mare, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare de părți sociale din data de 20 mai 2013, ca urmare a rezilierii unilaterale a acestui contract de către reclamant, pe motivul neplății tranșei a III-a în cuantum de 66.080 euro, după cum urmează:

a) reluarea calității de asociat a reclamantului în cadrul SC C. SRL, cu 36 de părți sociale în valoare nominală de 360 lei, reprezentând 36% din capitalul social al societății și cu o cotă de participare la profitul și pierderile societății de 36%;

b) reducerea capitalului social al SC C. SRL cu 1 (una) parte socială în valoare nominală de 10 lei, reprezentând 1% din capitalul social al societății și cu o cotă de participare la profitul și pierderile societății de 1%, pe care a obținut-o pârâta de rând 1 ca urmare a majorării capitalului social al societății;

c) revocarea din funcție a actualilor administratori;

d) numirea în funcția de administrator a reclamantului A.;

e) întocmirea de către reclamant, în calitate de nou administrator, a actului constitutiv actualizat al SC C. SRL care să cuprindă modificările de la lit. a) - d);

f) înregistrarea modificărilor Actului constitutiv actualizat al SC C. SRL la Oficiul Național al Registrului Comerțului:

Să se dispună obligarea pârâtei de rând 1 la plata contravalorii dividendelor încasate de la pârâta de rând 2, care s-ar fi cuvenit reclamantului, de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de părți sociale din data de 20 mai 2013, până la data reînscrierii în Registrul Comerțului a calității mele de asociat al pârâtei de rând 2.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1549, art. 1553, art. 1554, art. 1635 și art. 1724 teza a II-a C. civ., dispozițiile Legii nr. 31/1990 cu modificările ulterioare și ale Legii nr. 26/1990 cu modificările ulterioare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC B. SRL București, a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare și declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze către Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Prin Sentința civilă nr. 164/LC din 29 septembrie 2014 Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă cauza a fost înregistrată sub nr. 36908/3/2014.

La termenul din 12 decembrie 2014, reclamanta a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București.

Tribunalului București, secția a VI-a civilă, prin Sentința nr. 6329 din 12 decembrie 2014, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantă, a declinat competența teritorială în favoarea Tribunalului Satu Mare și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În pronunțarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut că față de temeiurile acțiunii sunt incidente prevederile art. 119 noul C. proc. civ. și cele ale art. 63 din Legea nr. 31/1990 conform cărora, cererile și căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competența instanțelor judecătorești, se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal, ambele texte legale reglementând un caz de competență teritorială exclusivă, normele de competență având un caracter absolut.

Tribunalul a mai reținut și că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, SC C. SRL avea sediul în municipiul Satu Mare, județul Satu Mare, iar cealaltă pârâtă în București, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în raport de art. 135 alin. (3) C. proc. civ., constată că Tribunalul Satu Mare este competent teritorial în soluționarea cauzei.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1549, art. 1553, art. 1554, art. 1635 și art. 1724 teza a II-a C. civ., pe dispozițiile Legii nr. 31/1990 modificată și pe cele ale Legii nr. 26/1990 modificată, împrejurare față de care, în determinarea instanței competente teritorial sunt incidente dispozițiile art. 119 C. proc. civ., conform cărora cererile în materie de societate până la sfârșitul lichidării, respectiv până la radierea societății, sunt de competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia societatea își are sediul principal și cele ale art. 63 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, modificată, conform cărora cererile și căile de atac prevăzute de această lege, de competența instanțelor judecătorești se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal.

Cele două texte, reglementând cazuri de competență teritorială exclusivă, conțin norme de competență ce au caracter absolut, fiind de strictă interpretare.

Totodată, este de reținut că, schimbarea de către SC C. SRL a sediului ulterior sesizării instanței nu este de natură a influența competența teritorială a instanței mai întâi sesizate, dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ. fiind relevante în acest sens.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Satu Mare.