ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1028/2015

Decizia nr. 1028/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. x/310/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la pct. 1.1 și 1.2 - clauze ce se regăsesc în Contractul de Credit Bancar pentru persoane fizice din 4 aprilie 2007.

Prin încheierea din 4 decembrie 2014 Judecătoria Sinaia a admis excepția de necompetența materială și a trimis cauza spre competentă soluționare secției comerciale a Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, la data de 9 decembrie 2014 sub nr. x/3/2014.

Prin întâmpinarea formulată pârâta SC B. SA a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului București în temeiul art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre competentă soluționare judecătoriei.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a tribunalului față de fondul cererii de chemare în judecată, instanța a constat-o întemeiată, reținând că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la pct. 1.1 și 1.2 -clauze ce se regăsesc în Contractul de Credit Bancar pentru persoane fizice din 4 aprilie 2007.

Așa cum rezultă din cererea precizatoare depusă de către reclamant la fila 16 din dosarul tribunalului, valoarea cererii este de 9.015,52 lei, echivalentul a 2.209,68 euro.

Potrivit art. 131 C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice, și să stabilească dacă instanța este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

De asemenea, potrivit art. 94 alin. (1) lit. j) coroborat cu art. 98 alin. (1) C. proc. civ., cererile evaluabile în bani al căror obiect are o valoare de până la 200.000 de lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, sunt de competența judecătoriei.

Instanța a apreciat că valoarea pentru fiecare dintre capetele de cerere astfel cum au fost formulate și precizate de către reclamant este sub 200.000 lei.

Întrucât valoarea este inferioară pragului valoric stabilit prin dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., respectiv 200.000 de lei, tribunalul a apreciat că judecătoria este competentă să soluționeze prezenta cauză în primă instanță, iar nu tribunalul.

În privința competenței teritoriale, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 113 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului consumatorului, când are ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Pentru considerentele expuse anterior tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sinaia, și, întrucât a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Cauza are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale inserate în contractul de credit, ceea ce atrage, incidența normelor de competență teritorială exclusivă prevăzute de art. 121 din N.C.P.C., în conformitate cu care cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, care în speță este Judecătoria Sinaia.

Sub aspectul competenței materiale se reține că, potrivit art. 94 alin. (1) lit. j) coroborat cu art. 98 alin. (1) C. proc. civ., cererile evaluabile în bani al căror obiect are o valoare de până la 200.000 de lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, sunt de competența judecătoriei. întrucât valoarea litigiului este inferioară pragului valoric stabilit prin acest text de lege, tribunalul a apreciat în mod corect că judecătoria este competentă să soluționeze prezenta cauză în primă instanță.

Față de dispozițiile legale mai sus - arătate, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei, revine Judecătoriei Sinaia și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2015.