ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2016

Decizia nr. 592/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2082 din 25 februarie 2014, Tribunalul București, secția a Vll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis contestația formulată de A., a anulat decizia de concediere nr. 326 din 28 februarie 2013 emisă de intimata Societatea Română de Televiziune București, pe care a obligat-o să reintegreze contestatoarea în funcția și postul deținut anterior concedierii, precum și la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 1706 din 10 noiembrie 2014 a admis apelul declarat de intimata Societatea Română de Televiziune București împotriva sentinței civile nr. 2082 din 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea contestatoarei A., ca nefondată.

A obligat contestatoarea A. la 3.224 RON cheltuieli de judecată către intimata Societatea Română de Televiziune București.

Împotriva deciziei civile nr. 1706 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 noul C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de ședință de la 3 martie 2015, pronunțate în Dosarul nr. x/2/2014, a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1706 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Prin încheierea de la 20 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a menținut măsura suspendării judecății cererii de revizuire formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1706 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ.

Împotriva încheierii de la 20 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs contestatoarea A., solicitând admiterea acestuia, repunerea pe rol și reluarea judecății cauzei care formează obiectul Dosarului nr. x/2/2014, fără să-și încadreze motivele de casare în dispozițiile art. 488 alin. (1) noul C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) noul C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din 28 ianuarie 2016, a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosar se constată că raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 05 februarie 2016, recurenta depunând la dosar, la data de 15 februarie 2016 note prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului pârâtei în temeiul dispozițiilor art. 82, art. 174 și art. 245 noul C. proc. civ.

În criticile formulate recurenta a susținut că deși a invocat excepția lipsei calității de reprezentant apărătorului intimatei motivat de faptul că acesta nu a avut încheiat un contract de asistență juridică pentru a-i reprezenta interesele în faza de apel, acest aspect nu a fost analizat, întrucât instanța nu a solicitat prezentarea unei copii după el și nu a observat că, contractarea serviciilor de avocatură se putea face numai prin licitație publică și cu aprobarea consiliului de administrație, aspect ce permite examinarea acestei critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii de la 20 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VlII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cât privește excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului intimatei invocată de recurenta revizuenta A., în temeiul dispozițiilor art. 82 noul C. poc. civ., aceasta va fi respinsă, în raport de dispozițiile art. 80 alin. (1) noul C. proc. civ., care prevăd că în procesul civil este posibilă reprezentarea părților, iar conform art. 86 alin. (1) din același cod, calitatea de reprezentant, indiferent dacă reprezentarea este dată pentru exercițiul acțiunii sau pentru reprezentarea în judecată, se justifică printr-o procură a cărei semnătură, în cazul în care este dată unui avocat, va fi certificată potrivit legii avocaților, conform art. 68 alin. (1) teza a II-a.

Or, în speță, se constată că înscrisurile depuse la dosarul de recurs, contractual de asistență juridică, completat cu actele adiționale, semnate și ștampilate de Societatea Română de Televiziune București, prezentate în copie conformă cu originalul, și împuternicirile avocațiale, fac dovada valabilă a mandatului dat avocatului B., ca reprezentant al acesteia și pentru perioada respectivă.

Deși recurenta nu a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază criticile sale, Înalta Curte constată că acestea pot fi circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., care nu-și găsesc incidența în speță.

Este de reținut că nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată nu este suficientă pentru a putea fi admis recursul, întinderea controlului judiciar fiind condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și limitele conferite de dispozițiile legale ale art. 488 noul C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 411 alin. (2) noul C. proc. civ., instanța va suspenda judecata cauzei dacă nici una dintre paliile legal citate, nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a solicitat în scris judecarea în lipsă.

Recurenta revizuentă A. a formulat și depus la dosar, o cerere înregistrată la instanță la 19 octombrie 2015, Dosarul Curții de Apel București nr. x/2/2014, prin care a cerul lăsarea cererii de revizuire formulată în cauză la sfârșitul ședinței, dar aceasta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Norma juridică din art. 411 alin. (2) noul C. proc. civ., referitoare la suspendarea determinată de lipsa părților instituie în sarcina instanței obligația de a dispune suspendarea judecății dacă nici una dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsa părților conform art. 411 alin. (1) din același cod.

Înalta Curte constată că, în speță, Curtea de Apel București, cu respectarea principiului disponibilității pârtilor, în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art. 411 alin. (2) noul C. proc. civ., întrucât la termenul de judecată la care s-a suspendat pricina, procedura de citare a fost legal îndeplinită, părțile au lipsit nejustificat și nu a existat vreo solicitare în sensul judecării cauzei în lipsă, fiind astfel întrunite cerințele textului anterior evocat, criticile recurentei fiind lipsite de fundament juridic.

În acest context, Înalta Curte reținând că în cauză nu este incident motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același cod, cum încheierea de ședință de la 20 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VlII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. x/2/2014, este legală, urmează să respingă ca nefondat recursul revizuentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentă A. împotriva încheierii de la 20 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a Vlll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2016.